Craiova și licența

CS U înseamnă anul acesta trei antrenori, un joc subțire, un lot plătit excelent, mult peste media primei Ligi, și o licență în minus. Sigur, această licență poate fi luată vineri, la recurs, dar la fel de bine poate să nu fie luată deloc. Ceea ce ar însemna o investiție în van, o căruță pusă înaintea cailor și măcar încă un an de așteptare.

Craiova, adică CS U, are avocați buni. Dibăcia acestora a constat în a spune că de fapt FRF a acordat acea invitație în Liga a doua în 2012, pe adresa Municipalității, iar invitația din 2013 nu e decât un update la cea din 2012.  Însă licențele nu se acordă în funcție de dibăcia avocaților, iar această dibăcie e lucrativă atâta timp cât se menține în interiorul LEGII!

S-ar putea ca la recursul de vineri să se dea undă verde Craiovei, afilierea acesteia la FRF urmând să rămână în sarcina Adunării Generale, când s-o desfășura ea. Să nu fie prin octombrie, că e cam târziu și până atunci începe campionatul viitor. În ideea că aceasta nu se va întâmpla, de văzut cum va rezolva FRF această problemă,  un bulgăre de foc în mâinile unei noi conduceri care dă iluzia că încă bâjbâie după numărul de telefon al pompierilor.

Interesant e însă că în toată după-amiaza de marți niciunul dintre conducătorii de la CSU n-a apărut pe nicăieri. Telefoanele au fost ferecate, singurii vorbitori care și-a asumat câteva fraze fiind Gabi Balint și Costin Curelea. Dar ce poate spune antrenorul despre o problemă care îl privește, însă pe marginea căreia n-are nicio competență? Balint a fost politicos, dar măcar la fel de neconvingător precum jocul de la Vâlcea sau din meciul cu Reșița. După cum și competențele lui Costin Curelea par mai eficiente în careurile adverse decât în privința licențierii.

Nu e vina lui Balint, după cum nu e nici vina conducătorilor actuali. Patronul Mihai Rotaru și colaboratorii săi au preluat o situație neclară și acum duc cu ei toată această nebuloasă legislativă. Tulbure din prima etapă, cadrul legal al afilierii și al dreptului de promovare nu s-a limpezit aproape deloc în zece luni de investiție, de achiziții, de salarii mari, de condiții și de rezultate așa și așa.

E posibil ca până la urmă Craiova să ia licența, la Recurs, la TAS, la NATO sau la Vatican. Însă această ștampilă, atunci când ea va veni sau dacă va veni nu va însemna altceva decât o autorizație de construcție dată unei case în care s-au băgat o grămadă de bani fără să se știe dacă nu cumva s-a construit pe un teren minat.

Editorial scris de Alin BUZĂ‚RIN