Oltean iute la minte, Corneliu Andrei Stroe amesteca mereu aerul academic al profesorului cu priviri pline de subânțeles, din spatele cărora răzbătea inteligența educată. Făcuse pași mulți și egali în cărți și în viață, era eruditul cu aplicație practică.
Cu Craiova a izbutit ceea ce reușiseră alți doi iluștri dispăruți, Ion Alecsandrescu și Vasile Ianul, cu Steaua și cu Dinamo. Față de cei doi, care i-au fost și buni prieteni, profesorul craiovean deținea avantajele personale de a fi dus echipa sus în Europa înaintea lor și de a nu fi avut acel important aparat politico-militar în spate. Sigur, Craiova era și ea sprijinită într-un fel de Ștefan Andrei, dar familia Ceaușescu și Securitatea erau una, iar un ministru oltean de externe deștept foc, cu totul alta.
Stroe a clădit Craiova încet și răbdător, punând pietricică peste pietricică. A răzbătut în sus în fiecare sezon câte puțin, atât cât să nu atragă brusc atenția marilor rivale. I-a adus într-un an pe Ștefănescu, apoi pe Crișan și Lung, apoi pe Beldeanu și Tilihoi. Niciodată șapte jucători noi deodată, niciodată prea mulți dinafara Craiovei, mereu cu atenția îndreptată spre juniorii proprii de unde veneau în fiecare an roade noi. Întâi Balaci și Negrilă, apoi Cămătaru, la un interval Ungureanu și Cârțu. Acea echipă minunată, a cărei construcție a început prin 1973, a avut tencuiala pusă abia prin 1977, iar marea performanță din Europa a venit abia după alțți patru-cinci ani de jucat împreună.
Profesorul dispărut marți noapte deținea laolaltă acele calități pe care alți conducători le cumulează în parte. Avea ochi la jucători, îi veghea de la 15-16 ani până când erau numai buni de transferat. știa să aleagă antrenorii și nu în ultimul rând se pricepea să facă bani. Pe undeva prin anii 80 era un fel de mic mandatar al epocii, deținea un fel de parc de distracții mobil, ceva în genul mașinuțelor bușitoare de astăzi, pe care-l plimba prin toată Oltenia, de la Slatina la Severin sau de la Craiova la Vâlcea. Din acea activitate capitalistă desfășurată în plin comunism rezultau bani pentru echipă, care erau excelenți atunci când robinetele de la Universitate sau de la partid se închideau.
Cel mai mult și-a dorit profesorul Stroe ca echipa sa să aibă drumuri lungi în Europa. Uneori înfrângeri interne pe la Petroșani sau Bacău erau urmate de calificări răsunătoare cu Fiorentina sau Bordeaux. De fapt, Corneliu Andrei Stroe s-a stins marți seara privind spre Europa. Se plimbase cu soția prin parc, venise acasă și și-a dat sufletul cu telecomanda în mână, privind la Liga Campionilor. Inima a încetat să-i bată când pe ecran se luptau Manchester United și Bayern. Craiova sa jucase și ea la Munchen cu Bayern, făcuse 1-1 acum 32 de ani.
Editorial scris de Alin BUZĂ‚RIN