Cine pe cine păcălește de fapt în fotbalul ieșean?

Echipa de fotbal din Copou încheie un nou an extrem de zbuciumat, marcat de revenirea în Liga a II-a, deși cu ceva mai multă atenție menținerea pe prima scenă i-ar fi fost la îndemână, nici parcursul din a doua jumătate a anului nu a fost unul pe măsura aspirațiilor, chiar dacă jucătorii lui Lăcătuș trec în 2014 la doar o victorie distanță de liderul Seriei I.

Fără nicio îndoială, 2013 ar trebui dat cât mai repede uitării la CSMS Iași deoarece încă o dată fotbaliștii ieșeni au ratat mai toate țintele propuse. A fost mai întâi acea dispută din primăvară pentru continuarea în Liga I, ce nu se anunța deloc imposibilă iarna trecută. Dimpotrivă! Iar ceva eforturi pentru îndeplinirea obiectivului s-au văzut, sigur că nu după o cine știe ce strategie bine gândită, ci mult mai degrabă la voia întâmplării, pompieristic cum se spune în popor. Ne amintim prea bine că au fost aduși jucători de la colega de eșalon din Tr.Severin, condamnată de mulți în urmă cu un an la retrogradare, dar care a impresionat mai apoi în primăvară făcând un retur peste așteptări, chiar dacă până la urmă nici s-a salvat nici ea de la retrogradare. Dar ca în mai toți anii în care formația din Copou a evoluat în elită partea a doua a campionatului s-a dovedit o grea piatră de încercare chiar de la început, pentru ca stagiunea să fie încheiată de-a dreptul în genunchi. Ne aducem bunăoară aminte de sezonul 1995/1996 și 2009/2010, la sfârșitul ultimei ediții dispărând totodată un brand al Iașului, Politehnica, când treburile au stat exact la fel, dar din care nimeni nu a înțeles absolut nimic.

Recul la toate nivelurile

Revenind, însă, la subiectul de bază al acestor rânduri, trebuie precizate și alte două aspecte demne de reținut, unul fiind acela că chiar și în ciuda erorilor șefilor executivului ieșean retrogradarea de astă vară putea fi evitată, mai ales că gruparea din Copou a îndeplinit criteriile de licențiere. Cea mai mare eroare s-a dovedit a fi înlocuirea antrenorului Liviu Ciobotariu, cu care la timonă CSMS a mai arătat câte ceva în joc și a adunat chiar și ceva puncte. Lipsa de răbdare, uneori firească, alteori extrem de păguboasă, s-a întors ca un bumerang împotriva fotbalului ieșean, deoarece acum din acest eșec nu a mai suferit exclusiv echipa din Copou, ci întreg fotbalul ieșean, care tocmai începuse să propună câteva nume care puteau oferi perspective. Dar odată cu retrogradarea întreaga mișcare fotbalistică ieșeană a făcut un important pas înapoi. Ce a urmat a văzut toată lumea: un adevărat recul la toate nivelurile, pornit încă din iarna trecută, odată cu reorganizarea sau mai bine zis intrarea în colaps a Centrului de copii și juniori, și nici nu se putea întâmpla altfel cât timp la conducerea tehnică a primei formații a orașului fusese adus de-acum „expiratul” Sorin Cârțu, a cărui prezență a semănat izbitor de bine cu cea a lui Țiți Dumitriu din urmă cu trei ani. Amândoi și-au văzut doar de propria treabă (a se citi și-au urmărit interesul, adică umplerea cardului), lăsând Copoul într-o deznădejde totală.

Petrescu, Ionescu, Bădescu…

A venit vara și, profitând de totala debandadă și de la vârful forurilor fotbalistice de la București, conducerea executivă a CSMS a oferit timp de două luni iluzia că echipa din Copou ar putea continua în Liga I, chiar dacă nu-și câștigase pe teren acest drept. S-a tot bătut monedă pe faptul că obținerea licenței de club profesionist ar fi mult mai importantă decât criteriul sportiv și că speranțele de a rămâne pe prima scenă sunt îndreptățite. O altă păcăleală, care a ținut până cu zece zile înaintea startului noii ediții a primei divizii, dar care pe CSMS a costat-o enorm, deoarece chipurile așa-zisa strategie fusese gândită de așa manieră încât să se potrivească indiferent de eșalonul în care urma să joace echipa. Asta cu un staf tehnic condus de Costel Enache, altfel un antrenor tânăr și dornic să arate că a învățat câte ceva din experiența petrecută la Ceahlăul, dar incapabil să pornească pe baze serioase o construcție aproape de la zero și cu deficiențe grave de comunicare, dar oricum mai pregătit fotbalistic decât predecesorul său Marius Lăcătuș. S-a întâmplat ce era oarecum de anticipat, deși puțini poate credeau la startul campionatului că Iașul poate avea un alt statut decât cel de favorită la revenirea în Liga I, Enache fiind lucrat sistematic de Prunea, care nu l-a dorit niciun moment la echipă, totul culminând cu divorțul de după înfrângerea cu Farul. Tot ultimul l-a adus în Copou și pe fostul „șeptar” din Ghencea, pe care l-a reactivat astfel după un an și jumătate petrecut alături de familie în Spania, unde rupsese aproape toate legăturile cu fotbalul românesc.

Prunea, ghici ciupercă ce-i?

Consecințele s-au văzut imediat, numele lui Lăcătuș și entuziasmul generat în vestiar de venirea sa ținând doar la meciul cu Rapidul, pentru ca mai apoi echipa s-a complăcut în situația în ultimele săptămâni ale șederii lui Enache. Și atunci stai și te întrebi pe bună dreptate: cine pe cine păcălește de fapt în fotbalul ieșean? Pentru că Primăria varsă anual în conturile clubului peste un milion de euro, nu foarte mulți bani, dar mai mult decât suficienți pentru ce se „face” acolo, iar jucătorii și antrenorii aduși „pe bune”, cum se spune, și-au făcut până la un punct treaba. Rămâne în discuție doar situația celor aduși doar dintr-un interes de moment, care din păcate riscă să treacă deja peste „bariera” celor doi ani dacă nu are nimeni curajul să pună piciorul în prag și să ia măcar la începutul lui 2014 o măsură radicală. Sigur este doar că cel mai păgubiți sunt simplii microbiști care urcă în număr tot mai mic la matineu pe „Emil Alexandrescu”, adică plătitorii de bilete, exact aceeași categorie care se înghesuie în primele trei luni ale anului la ghișeele municipalității pentru a-și achita taxele și impozitele locale…

Sursa: Evenimentul