La Rapid Suceava mai lipsește doar Bendeac de la Mondenii

După falimentul Cetății multă lume visa la o nouă echipă a
Sucevei, care să fie construită temeinic și cu răbdare, din
fotbaliști tineri și talentați, formați la școlile de fotbal din
județ. Numai că Rapidul, ultima echipă care a pus laba pe banii
Consiliului Local a ales să meargă pe un alt drum, falimentar din
start, preferând să acorde credit în continuare fotbaliștilor
blazați din vechea gardă, trecuți de prima tinerețe, care aveau
însă o calitate importantă, aceea de fi buni prieteni cu patronul
echipei.

Încăpățânat și prost sfătuit de cei mulți care-i cântă în
strună, Costel Bujoreanu n-a înțeles că odată aterizat de la Ițcani
pe Areni, așteptările și cerințele iubitorilor fotbalului sucevean
de la echipa devenită între timp fanion a județului erau cu toate
altele. Girate de lipsa de reacție a lui Bujoreanu, au continuat să
se întâmple lucruri stranii la club, cum numai la puține echipe din
mediul sătesc mai întâlnești în anul 2010. Astfel, sub oblăduirea
conducerii clubului, la întoarcerile din deplasări autocarul
echipei se transformă într-o veritabilă crâșmă ambulantă, cei mai
tineri fiind forțați să asculte și nelipsitele manele din dotare,
cântate la maxim din toți rărunchii senatorilor de drept.

Singurul care a încercat să ia poziție în această problemă a
fost antrenorul de astă primăvară al Rapidului, Ovidiu Ciobanu.
Fostul căpitan al Forestei nu avea însă de unde să știe atunci că
această ingerință a sa în activitățile jucătorilor avea să-l coste
postul, el fiind obligat să abdice de la cârma CFR-ului la nici
două săptămâni de la respectivul incident.

Tabula
rasa și nea Petrică

În ce privește organizarea clubului, la Rapid este o adevărată
tabula rasa. Dacă vrei să afli o informație, efectiv nu ai cu cine
să vorbești. Sau dacă ai norocul să prinzi în sfârșit pe cineva la
telefon, ai surpriza să constați că nu știe să te lămurească în
probleme elementare, cum ar fi data când începe returul. Au fost
situații când nu s-a îngrijit nimeni să pună o banală sticlă de apă
în cabina arbitrilor, însă la frecventele întâlniri între ei,
rapidiștii, consumate la Centrul Comercial Zimbrul, se vorbea cu
detașare despre promovarea în Liga a II-a. Poate cea mai tare fază
a fost aceea când la un meci din tur l-am văzut pe Petrică,
instalatorul de la stadion, citind echipele de start la stația de
amplificare. Și a făcut-o sobru, pătruns de importanța momentului,
cu ochelarii pe ochi și îmbrăcat cu salopeta din dotare.

Cu alte cuvinte nu s-au găsit 30 de lei pentru a-l tocmi pentru
această treabă pe domnul Vațlavec, crainicul tradițional al
stadionului Areni, un mare iubitor al fotbalului sucevean, care
sunt sigur că ar fi făcut această treabă și gratis dacă i-ar fi
cerut-o în mod expres careva. Ca să nu mai spunem că din cauza
vidului de conducere și a lipsei de responsabilități a oficialilor
clubului, Rapidul a ajuns în situația să-l folosească în două
meciuri de campionat pe portarul Gavriloaia, căruia îi expirase
între timp împrumutul de la Liceul cu Program Sportiv, lucru pe
care nu l-a sesizat nimeni.

Bujoreanu, miuțe cu
prietenii pe banii Primăriei

Nu trebuie omis nici faptul că în aproape un an și jumătate de când
evoluează pe Areni, oficialii clubului nu au fost în stare să
organizeze nici măcar o banală conferință de presă. Astfel,
informațiile către iubitorii fotbalului au fost din ce în ce mai
puține, ajungându-se în situația ca ultimul meci de pe teren
propriu al Rapidului să se desfășoare în anonimatul binemeritat, cu
doar 12 spectatori în tribune. Ca urmare a talentului de mare
conducător al lui Costel Bujoreanu, Rapidul a ajuns să beneficieze
pe Areni de mai puțini spectatori decât pe vremea când evolua la
Ițcani. Asta în condițiile în care intrarea pe stadion este
gratis.

Dar, probabil că patronul echipei nu este afectat de toate aceste
probleme, pentru că nu a reacționat în vreun fel până acum la
năzbâtiile care se întâmplă în ograda sa. El este fericit că poate
zburda în voie pe gazonul de pe Areni, pentru, că poate nu ați
aflat, dar Costel Bujoreanu participă cot la cot cu jucătorii la
antrenamentele echipei. Cum ar veni, nu poate să-și ia o oră,
undeva, la un teren sintetic, unde să facă slăbire împreună cu alți
oameni normali care se luptă cu kilogramele. Nu, lui îi place să
bată mingea alături de fotbaliștii din dotare, iar de cele mai
multe ori nu vine singur, ci mai aduce cu el și alți practicanți de
ocazie ai fotbalului, provenind din cercul său de prieteni. Pus în
fața acestei situații incomode pentru el, antrenorul Ion Buzoianu
este forțat frecvent să renunțe la programul de antrenament
stabilit inițial, rezumând ședința de pregătire la o simplă miuță,
ca între vecinii de cartier.

Așa stând lucrurile, locul 11 din 14 participante ocupat în prezent
de Rapid în Seria I a Ligii a III-a nu poate fi decât în perfectă
concordanță cu ce se întâmplă la club.

articol scris de Gabriel
TODERAȘCU