Selagea: „Avem nevoie de sprijinul spectatorilor și-n momentele grele!”

Mijlocașul Ciprian Selagea este unul dintre cei mai constanți jucători ai FC Bihorului. El a jucat sâmbătă împotriva fostei sale echipe, Unirea Alba Iulia, pentru prima dată. Chiar dacă nu sunt cele mai bune momente la echipă în această perioadă, Selagea, care la 21 de ani are deja 12 meciuri în Liga I, unde a înscris și două goluri, dar și numeroase prezențe la loturile naționale de juniori și tineret, este încrezător în evoluția viitoare a „roș-albaștrilor”.

– Cum te-ai apucat de fotbal?
– M-am apucat de fotbal la vârsta de 7 ani și jumătate, mai exact când eram în clasa întâi, la îndrumarea părinților. Fratele meu mai mare era deja la fotbal și am zis că e cazul să mă apuc și eu, de ce să zăbovesc când am timp liber și pot face ceva.

– Și-a plăcut de mic fotbalul?
– Da, da.

– Ai avut un post preferat de atunci?
– Nu, nu. Priveam fotbalul ca pe o joacă. Fiind copil nu mă gândeam că o să ajung să joc fotbal de performanță, dar ca orice copil aveam și eu vise, normal, dar nu m-am gândit niciodată pe ce post să evoluez, asta în timp s-a dovedit a fi interesant…

– Cum ai ajuns la clubul Unirea Alba Iulia?
– S-au făcut preselecții pentru copii și am ajuns câțiva să fim selectați la categoria de vârstă a anului meu, 1990.

– Cum a fost începutul, primele contacte, cu echipa…, antrenorul?
– Pot spune că datorită domnului antrenor Neluțu Popa, care a fost până nu demult șeful centrului de copii și juniori de la Unirea Alba Iulia, am ajuns să vad și să pricep în adevăratul sens al cuvântului fotbalul, că nu e doar o joacă și că trebuie să iau lucrurile în serios, iar dânsul m-a învățat foarte multe. Practic, îi sunt dator pentru ceea ce am realizat în fotbal. Atât lui, cât și familiei.

– De atunci ai evoluat ca mijlocaș?
– Da, dânsul m-a pus pe acest post. Vă pot spune că am foarte mulți colegi care sunt în fotbalul mare. Mă refer aici la Gicu Grozav, la Cristea, la Zăgrean… și de atunci formam un cuplu de temut, eu mijlocaș central, iar Gicu atacant…. De la 5 ani sunt împreună cu Grozav, de la grădiniță până nu demult.

– Ce poți să ne mai spui despre perioada ta de juniorat de la Unirea Alba Iulia?
– Vă dați seama, au fost clipe frumoase. De fiecare dată când mă reîntorc acasă, mă întâlnesc cu foștii mei colegi, cu prietenii. Din păcate am rămas foarte puțini, care am progresat, doar eu și Gicu și mai sunt doi-trei care mai evoluează în ligile inferioare. Însă, sunt amintiri frumoase…

– Ce rezultate ai avut cu echipele de juniori?
– Au fost câteva, câștigarea campionatului pe județ, apoi, ne-am oprit în semifinale la turneul zonal.

– Cum ai făcut pasul către seniori?
– A venit domnul George Ciorceri la echipa de club Unirea Alba Iulia și era obligatoriu să se joace cu doi juniori, unul în teren și unul pe banca de rezerve, iar dintre toți juniorii, eu cu încă trei colegi am fost selectați să facem parte din lotul primei echipe. Ulterior mi-am câștigat locul de titular și așa s-a dovedit a fi un bun prilej pentru mine de a mă afirma și de a juca fotbal la nivel înalt la o vârstă fragedă, pot spune.

– Când ai avut debutul?
– La 17 ani, în ediția 2007-2008. Am avut prima etapă la Turda, echipă care acum, din păcate, s-a retras din campionat.

– Cum a fost impactul cu seniorii?
– A fost un impact puternic pentru mine, fiindcă până la aceea dată făceam doar antrenamente cu echipa mare și nu am avut parte de jocuri oficiale, dar au fost oameni extraordinari în jurul meu, mă refer aici la colegii de care am avut parte, care m-au încurajat și, una peste alta, zic că am făcut față cu brio, fiindcă altfel nu ajungeam aici unde sunt momentan.

– Câte meciuri ai jucat în primul sezon la seniori?
– Cât a fost domnul Ciorceri, am jucat toate cele opt meciuri, după ce a venit domnul Aurel Șunda, am jucat un meci, apoi, trei nu, iar returul l-am jucat tot. Cred că am ratat vreo 6 meciuri doar. După primul sezon din Liga a II-a au venit și convocările la lotul național de juniori. Apoi, în sezonul următor am fost titular de drept, promovând cu Unirea în primul eșalon.

– Cum a fost la promovare?
– Vă dați seama, a fost un moment fantastic, la 19 ani să reușești să pui umărul la obținerea promovării echipei pentru a doua oară în istorie. A fost ceva fantastic.

– Cum s-a întâmplat? A fost o conjunctură favorabilă în oraș, la club…?
– Nu, domnul Aurel Șunda a creat un nucleu de bază, o echipă foarte competitivă din toate punctele de vedere și au fost câțiva colegi extraordinari de care am avut parte și împreună cu toți ne-am înhămat la un lucru deosebit.

– În Liga I ați stat un sezon. Cum a fost?
– S-au schimbat multe vis-a-vis de echipă, în sensul că au venit foarte mulți jucători noi, de mare valoare, cu experiență care au evoluat în prima ligă, jucători care aveau sute de meciuri la activ și mi-a fost foarte greu să mă impun, însă am avut și eu evoluții. Am jucat în 12 meciuri și chiar am și dat două goluri, cu Univ. Craiova. Pot spune că a fost o experiență utilă pentru mine, fiindcă am avut ce să învăț de la anumiți jucători, atât în ale fotbalului, cât și în viața de zi cu zi. Au fost niște adevărate caractere, adevărați profesioniști. Acolo-i fotbalul adevărat, în prima ligă.

– Cel mai plăcut moment din prima ligă care a fost?
– Când am marcat cu Craiova, două goluri, dar și în primul meci la reprezentativă, când s-a cântat imnul național.

– După ce ați retrogradat, n-ai avut oferte să pleci?
– Ba da, mai mulți jucători am avut. La fel ca în orice domeniu, când apar problemele sau lucrurile se înrăutățesc, majoritatea pleacă sau încearcă să-și găsească un loc mai bun. Și eu am avut oferte, dar nu s-au concretizat la vremea respectivă, fiindcă șefii care erau acolo la club au ținut de preț.

– Și ai mai rămas o perioadă la Unirea…
– Da, turul următor de campionat, după care, am devenit jucător liber de contract și apoi am plecat, dar eu am rămas în relații bune cu cei de acolo și odată și odată eu tot sper să mă reîntorc acasă, fiindcă suntem foarte mulți jucători din județ, care odată și odată o să ne întoarcem acasă și să facem o treabă frumoasă. Din Alba mai sunt Grozav, Stanciu Nicușor, Zăgrean, Dâlbea, Cristea, mai sunt prin străinătate, Himcinschi Fabian, Moldovan Dinu, care e portar la Espanol, sunt mulți…

– Cum s-a întâmplat transferul la FC Bihor?
– Am fost declarat liber de contract, am avut mai multe oferte de la echipe din Liga I, U Cluj, Vaslui, Oțelul Galați, care nu s-au concretizat, cu Timișoara am avut discuții, fiindcă impresarul meu, Florin Iacob e din Timișoara, dar împreună cu impresarul am decis că cel mai bine ar fi să vin la FC Bihor.

– De ce?
– Fiindcă e un proiect interesant. Atunci se și vorbea de promovare, care de altfel am și reușit-o pe teren, dar, din păcate, n-am ajuns să jucăm în Liga I, din cauza unor probleme financiare și niște chestiuni care pe mine mă depășesc.

– Cum a fost primul sezon la FC Bihor?
– Extraordinar. Am prins doar ultimele 6-7 etape. Altfel era situația, din punct de vedere al meciurilor, al mizei, al dăruirii, al conectării la joc, și suporterii alături de noi…

– După care a venit acea veste neplăcută că veți juca tot în Liga a II-a…
– Da, vă dați seama că noi ne-am pus bazele, că ne-am făcut treaba pe teren, trebuia să jucăm în Liga I. Din păcate, n-a fost să fie. A fost ca și cum ar cădea cerul peste noi, iar asta s-a văzut pe urmă și-n evoluția noastră din campionat.

– Consideri că evoluția voastră din turul de campionat al actualei ediții de campionat se datorează în bună măsură acelui moment psihologic?
– Nu pot să afirm lucrul acesta, că-i vorba de mai mulți factori, dar, una peste alta, suntem și noi tineri, iar la jucătorii tineri se resimte automat un asemenea moment. Probabil dacă am fi avut oameni mai în vârstă în echipă ar fi gestionat altfel lucrurile. Nu e vorba că noi nu am avea experiență ca jucători, ci e vorba de experiența de viață, de maturitate și mentalitate, fiind tineri, altfel suntem marcați de un asemenea moment.

– După ratarea promovării, ți-ai dorit să pleci de la FC Bihor?
– Da, în mare parte da, au fost unele contacte și trebuia să plec, dar de comun acord cu conducerea clubului și conducerea clubului Liberty am decis să rămân încă un an sau până în iarnă, minim 6 luni măcar să mai rămân.

– Noul sezon, cum îl caracterizezi?
– Din păcate, după ratarea promovării, nouă ne-a stat gândul tot la liga I. Am început ezitant și am prins echipe puternice în primele etape, iar aceasta ne-a costat, înregistrând eșecuri sau semieșecuri. Nu-i un sezon bun, n-am reușit până acum să facem lucruri mărețe, dar una peste alta, avem încredere în noi și sper să reușim să trecem peste aceste momente neprielnice.

– Returul l-ați început cu stângul…
– Da. Noi avem încredere în noi, dar și în meciul cu Poli Timișoara noi am plecat de la egal la egal, însă am luat gol în debut, dar și după ce am primit primul gol, noi am început să jucăm, cum nu s-ar fi întâmplat nimic, însă naivitatea noastră sau greșelile noastre ne costă și când joci cu o echipă mare imediat te taxează. Practic noi am fost cu ocaziile, iar ei cu golurile.

– A urmat meciul de la Alba Iulia, unde, iarăși, ați încercat să vă reabilitați, dar totuși ați fost conduși, la un moment dat, chiar cu 3-0… Tu ai jucat pentru prima dată împotriva fostei tale echipe…
– Da. A fost un meci mai special pentru mine, aflându-mă pentru prima dată ca adversar împotriva clubului mamă, împotriva oamenilor de acolo și a orașului meu natal. Mi-am dorit extraordinar de mult să obținem un rezultat bun, însă, din păcate, rezultatul a fost clar în favoarea uniriștilor. Am plecat încrezători și, și acum dacă stăm bine să ne gândim, eu zic că totuși meritam cel puțin un punct. N-a fost meciul transmis la televizor, dar rezultatul nu reflectă realitatea din teren, 3-1 e cam drastic. Am luat iarăși gol în debutul jocului și am început cu un handicap, asta poate și datorită faptului că nu suntem concentrați la început de joc. Poate e norocul adversarului, iar pentru noi nu știu…

– Ce urmează Ciprian, fiindcă returul este totuși la început și spectatorii așteaptă de la voi să vă reabilitați. Care e atmosfera și ce urmează?
– Nu poate să fie o atmosferă bună, dar nici nu ne înjurăm sau ne uităm urât unul la altul. Este o atmosferă serioasă. Suntem concentrați la campionat, ne gândim foarte mult la jocul următor, cu Drobeta Turnu Severin, în care, neaparat, trebuie să ne reabilităm deși se anunță un meci dificil. Sunt convins că toți o să fim conectați la miza jocului și la importanța acestui joc.

– Campionatul cum îl vezi în continuare?
– E foarte dificil să fac o apreciere de acum, însă noi vom lua în serios fiecare meci în parte și sper ca la sfârșit să ne situăm pe un loc onorabil, zic eu între locurile I-V.

– Ai un mesaj pentru suporterii echipei?
– Da, în mod special vreau să le transmit să fie alături de echipă și-n momentele grele și să vină la stadion să ne încurajeze ca și când au făcut-o campionatul trecut, fiindcă avem mare nevoie de ei. Doar împreună putem reuși, ei în tribună, noi pe teren. Cu oamenii în spatele nostru avem un al doisprezecelea adversar pentru adversarii noștri. Suntem o echipă tânără, vrem să ne afirmăm, vrem să facem performanță, să nu creadă că nu jucăm corect și nu ne apărăm corect șansele, însă vrem să avem și noi parte de sprijinul lor. Nu ți-e tot una dacă te înjură publicul la stadion sau dacă te încurajează…

– Ciprian, îți mulțumim și-ți urăm succes în continuare.
– Și eu vă mulțumesc.

Nume: Selagea
Prenume: Ciprian Silviu
Data nașterii: 21 ianuarie 1990
Locul nașterii: Alba Iulia
A început fotbalul la vârsta de 7 ani
Prima echipă: FC Unirea Alba Iulia
Primul antrenor: Neluțu Popa
Hobby-uri: tenisul de câmp, golful și filmele
Film preferat: Slumdog Millionair
Actor preferat: Ashton Kutcher
Actriță preferată: Eva Mendes
Echipă preferată: Arsenal Londra
Jucător preferat: Zinedine Zidane

Sursa: FC Bihor

Foto: Cătălin Crăciun