După victoria obținută de Poli Timișoara la Oradea, prin două goluri semnate de Mircea Axente, atacantul a fost întrebat dacă își amintește când a marcat ultima oară de două ori într-un meci oficial. Răspunsul l-a dat prompt: „Da, la Galați, contra lui Poli Timișoara”.
Axente a fost împrumutat de Poli la Oțelul în sezonul 2009-2010. Fotbalistul a marcat în acel sezon de cinci ori, însă trei dintre acele goluri le-a înscris în poarta timișorenilor: două la Galați, într-un meci încheiat egal (3-3) și unul la Timișoara, când Poli a câștigat cu 2-1.
Este prima „dublă” pentru Axente la Poli. Înainte de meci, atacantul a declarat într-un interviu pentru prosport.ro și stirileprotv.ro/stiri/vest că își dorește să înscrie zece gholuri în retur. Mai are 13 meciuri pentru a puncta de opt ori. „Mi-am dorit foarte mult să începem acest retur cu o victorie și toți băieții cred că au jucat foarte bine, au făcut un meci bun, care ne dă speranțe în continuare. Asta e datoria mea de atacant, să înscriu la fiecare meci. Aveam un antrenor la juniori care îmi spunea mereu că un atacant își face datoria într-un meci doar dacă dă o pasă de gol, dă un gol sau scoate un penalty. Asta e ceea ce îmi doresc, să îmi fac datoria mereu”, a declarat Axente după meci.
Vârful de atac a recunoscut că el și colegii săi au încercat să îi impresioneze, prin jocul prestat, și pe consilierii din Timiș. „Și ăsta a fost un factor motivant. Noi ne-am făcut datoria și acum așteptăm un răspuns din partea lor și a conducerii, să rezolve această treabă și să putem juca în prima ligă în sezonul viitor”, a afirmat Axente.
Lăudat de antrenor
Mircea Axente a primit aprecieri din partea lui Vali Velcea după partida de la Oradea. „Axente confirmă forma bună, e un băiat care s-a pregătit foarte foarte serios, este cel mai aproape de poartă, mă bucur pentru el și pentru toți colegii lui că au reușit să concretizeze ocaziile avute și să știți că nu întâmplător a dat gol și în aproape fiecare meci amical din pregătiri”, a declarat antrenorul lui Poli Timișoara.
Articol scris de Radu FAUR
Foto: Szasz ISTVAN