De ce spune Ionuț Popa că obiectivul UTA-ei este salvarea de la retrogradare?

Ionuț Popa rămâne ferm în ceea ce privește obiectivul de sezon
al echipei pe care o pregătește: menținerea în Liga a II-a.
Directorul tehnic al UTA-ei nu acceptă un alt obiectiv pentru
sezonul în curs, deși cu trei runde înainte de finalul primei părți
a campionatului trupa arădeană face parte din plutonul fruntaș,
având o prestație peste așteptări.

Știm care este obiectivul oficial al clubului, dar e
greu de crezut că personal nu aveți gânduri mai mari decât salvarea
de la retrogradare…
Hm, este o apreciere șmecherească și nu o să cad în această
capcană. Obiectivul nostru este menținerea echipei în Liga a II-a,
pentru asta muncim. Este foarte adevărat că am un obiectiv
personal, dar el nu este sub nici o formă legat de-o promovare în
prima divizie la capătul sezonului.

Atunci ce obiectiv personal
aveți?
Îmi doresc foarte mult ca UTA să joace frumos și mai ales eficient.
Am mai spus că nu vreau o posesie cu 25 de pase, pentru că nu
suntem Barcelona să-i putem pasa pe toți, să-i înnebunim. Mi-ar
plăcea dacă echipa ar ajunge la poarta adversă din 3-4-5 pase, pe
niște trasee lucrate, cu automatisme, cu respectarea sarcinilor de
joc, fără să arunce mingile la nimereală și la disperare. Suntem
departe de un asemenea joc și e firesc. Cine ne reproșează jocul
actual, ori nu se pricepe și nu înțelege ce înseamnă o echipă de
fotbal, ori e răutăcios sau prea pătimaș.

De ce nu merge jocul așa cum vă
doriți?
În principal pentru că avem o echipă nouă, tânără și lipsită de
experiență. Nici n-are rost să vorbesc despre cei tineri, sub 20 de
ani, recent aduși din Liga a III-a, unde n-au jucat nici măcar un
campionat împreună.

De exemplu, chiar nimeni nu observă că jucătorii care sunt
considerați de bază sunt la rândul lor fără experiență? Pascariu a
început să joace de 6-7 luni în Liga a II-a, fiind ignorat până în
februarie-martie 2009.

Pocuca a venit de nicăieri, abia a început să se obișnuiască cu
Liga a II-a, evoluând pe la amatori în Italia sau în Liga a III-a
din Ungaria. Buican a fost accidentat multă vreme, la Mediaș n-a
jucat, abia acum începe să-și revină.

Batin e la primul lui sezon în Liga a II-a, este eficient, dar
are carențe în joc, carențe firești pe care le rezolvă în timp.
Până și Drida și Nădăban, care au experiență chiar de Liga I, au
venit după perioade de anonimat ale carierei lor, abia ce au fost
reactivați.

Pe de altă parte, lucrez cu ce am, nu am avut prea mult de ales,
în vară am depins într-un fel de jucătorii pe care ni i-a oferit
Gloria, am acceptat împrumuturi de la Mediaș și CFR Cluj, deoarece
n-am avut bani.

Prin urmare, trebuie să fim modești și să muncim. Este nevoie și
de răbdare, dar la Arad nu prea are nimeni răbdare, e de înțeles pe
undeva, trebuie să acceptăm această presiune a suporterilor.

Revenind la obiectiv, ce vă determină să subliniați
că UTA luptă pentru menținerea în Liga a II-a?
Cred că sunt cât se poate de realist, deși mulți nu sunt de acord
cu ce spun eu.

Nu neapărat că nu sunt de acord, ci pur și simplu
își doresc mai mult…
În regulă, pot să înțeleg asta. Ideea este că asta e realitatea:
UTA nu are deocamdată o echipă care să atace promovarea și mai ales
să reziste apoi. Pur și simplu, încă nu există o echipă de prima
ligă.

Bine, dar UTA este deocamdată în plutonul fruntaș, e
în cărți cum se spune. Ce se întâmplă dacă rezultatele bune vor
continua, UTA va lupta pentru evitarea
promovării?
Noi pregătim fiecare meci la victorie, e normal. Muncim, ne vedem
de treabă, jucăm cum putem mai bine. Există și posibilitatea să
rămânem sus, nu o exclud, normal că nu ne vom da la o parte, numai
că în acest moment o eventuală promovare ar fi extrem de
periculoasă. Neavând o finanțare pe măsură la bază, ar exista
riscul neîndeplinirii baremului, complicațiile ar fi mari.

Și atunci, din punctul dumneavoastră de vedere, ce
ar fi de făcut?
Să muncim, să urmăm cursul firesc. Eu consider că în doi ani, UTA
se va putea apropia de nivelul de joc pe care îl doresc eu. E un
termen rezonabil, cred eu. Dacă avem continuitate, peste, un an și
jumătate este posibil să fim pregătiți de un obiectiv mai
important.

Interviu realizat de
Sebastian Șiclovan