Au fentat războiul!

UNIVERSITATEA CLUJ SERBEAZĂ‚ ASTĂ‚ZI 90 DE ANI DE LA
PRIMUL MECI OFICIAL

Nicolae Szoboszlay ne povestește cum au rezistat „șepcile roșii”
celui de-al Doilea Război Mondial

În 90 de ani de existență, echipa „șepcilor roșii” le-a trăit pe
toate. A câștigat Cupa, dar a și ajuns la un pas de desființare.
Însă cel mai greu moment a fost bejenia din timpul celui de-al
Doilea Război Mondial. Nicolae Szoboszlay, portarul clujenilor în
acei ani de cumpănă, a trăit-o pe viu. „U” Cluj serbează azi cele
nouă decenii de boemie.

După momentul în care doctorul Iuliu Hațeganu punea bazele
echipei formate în principal din doctori, petrecut în 1919, un
episod care a marcat istoria lui „U” s-a petrecut în 1940. Prin
Dictatul de la Viena, România a fost silită să-i cedeze Ungariei
jumătate din teritoriul Transilvaniei. „U” s-a refugiat la Sibiu.
„A fost cea mai grea perioadă a clubului, dar ne-am
simțit bine acolo. Am fost simpatizați de sibieni”,
își amintește Nicolae Szoboszlay.

„Nu aveam ce mânca. Dormeam în spitale”

Portarul lui „U” Cluj din acea perioadă nu vrea să vorbească
despre ororile acelor vremuri și preferă să cugete la valoarea
morală a acelui episod. „Uneori nu aveam ce mânca și
alteori eram toți internați prin spitale, pentru că înduram un frig
teribil. Cel mai important este însă că am reușit să păstrăm
simbolul național al echipei. A fost o tinerețe frumoasă.
Calitățile morale primau la echipă”, spune
Szoboszlay, cel care astăzi este coordonator la grupele de copii și
juniori ale lui „U”. La 84 de ani, viața i se confundă cu istoria
alb-negrilor și vrea să rămână până la capăt alături de echipa
căreia i-a fost fidel o viață.

1919, primul an după Unire, a coincis cu înființarea
uneia dintre cele mai frumoase echipe din istoria fotbalului
românesc: Universitatea Cluj
Ioan Chirilă, în „Șepcile roșii”

A îngropat echipamentul

Când echipa a plecat la Sibiu, „Șoni”, magazionerul formației
clujene, a depozitat echipamentul lui „U” în pământ, lângă stadion,
acoperit cu paie. La finalul celui de-al doilea război mondial i-a
pus pe jucători să sape în pământ pentru a-și recupera tricourile.
„A spus că știa el că vor reveni acasă. A fost singurul
om a cărui slujbă de înmormântare s-a ținut pe stadion. Un omagiu
incredibil, pe care îl merita”, povestește Remus
Câmpeanu, câștigător al Cupei cu „U” în ’65.

articol scris de Vlad
MĂ‚CICĂ‚ȘAN