Povestea suporterului din Câmpina al echipei UTA, „lupul singuratic” de la ultimele deplasări: „Nu pun la suflet ce se întâmplă pe teren, contează să-mi văd pe viu echipa iubită”

Fixarea în acest sezon a unui obiectiv sub pretențiile clubului cel mai titrat din afara Bucureștiului și încadrarea în acesta (locurile 10-15) a demobilizat galeria echipei UTA. Aceasta nu se mai deplasează sute de kilometri departe de casă, așa cum s-a întâmplat în acest tur de campionat la Brăila, Bacău, Târgoviște, Constanța, Snagov sau Ploiești, cu mențiunea că aceste ultime două partide au avut loc joia, într-o zi de lucru.

Cel puțin la meciurile televizate, camerele au surprins câțiva fani „roș-albi” din zonele respective și, câteodată, unul singur. Așa cum s-a întâmplat la Ploiești și Constanța. Nicolae Vereu și-a câștigat deja renumele de „lup singuratic” al UTA-ei.

„Sezonul acesta am asistat la meciurile echipei mele dragi de la București, cu Daco-Getica, Brăila, Snagov, Ploiești și Constanța. Știu că am ratat și alte meciuri din zonă, dar nu am putut ajunge oricât mi-aș fi dorit de mult. Legătura mea cu UTA începe în 1968, pe când aveam 7 ani. Jucam la pitici, la Poiana Câmpina, iar UTA era cea mai bună echipă din țară. Știam fotbaliștii pe de rost, îi admiram, ca o țară întreagă, de altfel. De atunci, în sufletul meu a fost doar o echipă, UTA. Și numărul de la mașină este cu UTA, merg la meciuri cu fular și steag, am urmărit toate meciurile echipei mele iubite, indiferent în ce ligă a jucat. Eu nu pun la suflet ce se întâmplă pe teren, nu mă las afectat de înfrângeri, pentru mine contează mai mult faptul că am putut și pot să o văd pe UTA pe viu. Întotdeauna o să merg la meciuri și apoi la autocar la băieți, asta este plăcerea și nu se compară cu nimic. Sigur că mi-ar place să văd din nou UTA în Liga 1, să retrăiesc momentele frumoase din urmă cu mai bine de zece ani, când venea Luca Alecu cu galeria cu 4-5 autocare și mă luau de la restaurantul Paralela 45, dintre Câmpina și Băicoi, și mergeam împreună la meciuri. De exemplu la Constanța, în 2007, am fost cu vreo 400 de utiști, am ocupat toată peluza. Am mai multe amintiri frumoase, la meciuri din zonă. Am fost la Piatra Neamț, în Giulești, cu Rapidul. Mi-l amintesc pe N”Jock, care după ce a fost schimbat a urcat la noi la galerie. Vremuri frumoase au fost, dar și decepții. Am fost cu soția și copilul alături de miile de arădeni la celebrul meci de baraj de la Alba Iulia, unde s-a văzut clar că meciul nu s-a jucat corect, fundașii centrali erau din alt film. Am și fanion de la acel meci, ce supărare mare a fost, trăgeau arădenii de garduri. Așa e viața de textilist, când mai vesel, când mai trist”, rememorează vechiul suporter utist.

El suporter al echipei UTA, fiul – al Farului

Farul e o altă echipă importantă în familia Vereu și asta pentru că băiatul său, Alex, e fan al constănțenilor. Iar sâmbăta trecută au fost împreună pe Litoral, unul îmbrăcat în „alb-roșu”, celălalt, în „alb-albastru”. „Fiul meu ține cu Farul de mic copil, de la 5 ani. Eram în concediu la mare și l-am dus la un meci Farul – Poli Timișoara. Stadion arhiplin, galerii frumoase și el a rămas de atunci cu Farul. Merge și la meciuri, este socios acum alături de suporteriii fariști. Îmi amintesc că la meciul din 2007, pentru că am intrat pe stadion cu galeria utistă, pe fiul meu nu l-au lăsat să meargă în galeria faristă. Farul a câștigat cu 1-0 și el săracul nu a putut să-și arate bucuria de frica suporterilor utiști care ne înconjurau. Sigur că nu puteam rata acest ultim meci al anului, Farul cu UTA, așa că am plecat împreună cu Alex la Constanța, fiecare să-și susțină echipa favorită. Nu avem nicio rivalitate, nu ne certăm de la fotbal, doar că trăim fiecare diferit meciul. Din păcate, am fost singurul suporter utist, ca și la Mioveni sau Ploiești, iar în tribună erau doar vreo 2-300 de spectatori în total”, a mai mărturisit Nicu Vereu pentru Sport Arad.

Președinte la o echipă din Liga a 4-a

Utistul din Câmpina e implicat direct în fenomen ca și președinte de club, la o formație de Liga a 4-a. „Am jucat și eu fotbal până la nivel de Liga a 3-a. Am fost la lotul național de juniori, în anii 78-80  pe când eram la Luceafărul București, unde m-am împrietenit cu utiștii Lovas și Telecan. În prezent sunt președinte la o echipă de ligă a patra, CS Corbu, o comună cunoscută din Prahova. Ne interesează să creștem copii și juniori, suntem pe locul 4 la final de tur”.

Nicu Vereu a făcut și o analiză succintă a parcursului „Bătrânei Doamne” în prima parte a stagiunii 2018-2019: „Se vede că unii jucători mai pot crește, au potențial, dar, per ansamblu, echipa are multe minusuri și asta s-a văzut în acest tur. Sunt optimist, dacă se rezolvă problemele cu salariile, eu cred că la anul viitor se va putea ataca și promovarea. Visul meu este să o văd pe UTA în Liga 1 pe noul stadion Francisc Neuman. Ultima oară la Arad am fost acum trei ani, la meciul de Cupă cu Pandurii, pe >, sper – însă – să ajung cât mai repede la un meci din nou acasă, în Calea Aurel Vlaicu. Sunt un optimist din naștere, așa că le doresc suporterilor să aibă răbdare, mai avem puțin și vom reveni acolo unde ne este locul, în Liga 1. Și, pentru că suntem pe final de an, îi doresc Sărbători Fericite marii familii utiste!”.

Împătimitul fan utist s-a pozat cu căpitanul Cipri Rus, numărul 19 în „alb-roșu”, ca și plăcuța de la mașina înmatriculată în județul de reședință a lui Nicu: „PH 19 UTA”.

Sursa: Sport Arad