După patru ani, perioadă în care a jucat la ACS Poli, Șoimii Pâncota, CSM Râmnicu Vâlcea, Gaz Metan Mediaș, CS Mioveni și ASU Poli, Marius Staicu (30 de ani) a revenit la Reșita și a semnat până în vară cu CSM Școlar, echipă aflată pe locul 4 în Seria a 4-a a Ligii 3, la nouă puncte în urma liderului ACS Șirineasa.
Despărțirea de ASU Poli a făcut din vârful de atac un jucător curtat, acesta fiind în discuții cu Ripensia, Metaloglobus București, SC Oțelul Galați, ACS Șirineasa, ACS Ghiroda și Voința Turnu Măgurele. Staicu a ales până la urmă Reșița, acolo unde, în urmă cu câțiva ani, era idolul suporterilor pe când evolua la Metalul.
„A fost o perioadă destul de încărcată pentru mine în această iarnă, deoarece nu mă asteptam să plec așa de la Timișoara, fără nicio explicație. Le respect decizia deloc de acolo și merg mai departe. Mulțumesc Poli pentru ce mi-a oferit acea galerie frumoasă, care ține echipa la un nivel de Liga a 2-a, cu atâtea greutăți”, a spus Staicu pentru Liga2.ro.
Deși CSM Școlar este mult în urma liderului, Marius Staicu speră la promovare. „Am ales Reșița pentru că au insistat cel mai mult. Revin în Valea Domanului pentru a ajuta echipa în lupta pentru promovare, care se va da între noi și Șirineasa. Eu am mai fost la Reșița și am petrecut o perioadă destul de frumoasă, alături de oameni deosebiți și aici mă refer la antrenorul Alex Pelici, care a făcut o echipă frumoasă, dar și de acești oameni minunați, care încurajează echipa mereu. Ei au fost lângă mine, chiar și în cele mai grele momente, m-au încurajat mereu și sper să îi fac fericiți cu o promovare anul acesta. Le mulțumesc lui Oprița și lui Lolea că s-au gândit la mine și au insistat ca eu să vin aici. Oprița a fost un nume în acest fenomen, știe cum se obține o promovare, așa că am încredere că ne va duce la capacitate maximă, pentru a câștiga toate meciurile până la final. Este greu, pentru că sunt 9 puncte distanță de Șirineasa. Va trebui să avem și noroc și să așteptăm și pașii greșiți ai liderului”, a mai declarat Staicu.
Articol scris de Adi Georgescu
Foto: Marian Cărăvan