După despărțirea de City, Vasi a ales Pâncota pentru Ionuț Popa: „Am șansa să demonstrez că merit să joc din nou la un nivel înalt”

Ca și Dumitru Copil sau Richard Filaret în urmă cu 7-8 ani, un alt fotbalist crescut de Atletico face cale întoarsă din fotbalul britanic. Emanuel Vasi (18 ani) a semnat cu Manchester City în urmă cu doi ani de zile, pentru ca în prima lună din acest an să-și oficializeze despărțirea de „celeștii” din Albion. În primele zile ale lunii ianuarie a început pregătirea cu colegii săi de generație ajunși între timp la UTA, pentru ca apoi să-și încerce norocul în Serie A, în Italia.

Revenit în țară, talentatul mijlocaș a schimbat impresarul, Florin Iacob fiind la un pas de a-i obține o înțelegere cu ACS Poli. Până la urmă, neavând garanția că va apuca să evolueze prea mult pe Bega, Vasi a ajuns în curtea lui Ionuț Popa la Pâncota, iar sâmbătă are șanse mari să debuteze la Reșița. „Șoimii” i-au obținut cartea verde de la Federația engleză, iar mâine îl vor legitima la Casa Fotbalului.

– Emanuel, înainte de toate, spune-ne pe scurt care a fost povestea despărțirii de Manchester City?
– Lotul Uder 21  al lui City este foarte stufos și având și foarte mulți jucători pe aceeași poziție cu a mea, deja integrați în mediul profesionist, au ales să nu-mi ofere un contract de profesionist.

– Ești dezamăgit de cum au decurs lucrurile?
– Pe moment am fost, apoi am realizat că fotbalul nu e o știință exactă și nu începe și se termină cu City și nicio altă echipă din lumea aceasta. Dacă sunt serios și muncesc, am șansa să demonstrez că merit să joc din nou la un nivel înalt.

– Ai fost apoi în Italia, apoi la ACS Poli, iar multă lume se aștepta să te vadă în curtea UTA-ei dacă alegeai să te întorci în fotbalul arădean…
– Într-adevăr, mi-am încercat șansa la Empoli, în Italia, dar nu era ce-mi doream eu. La revenirea în țară am semnat un contract de impresariat cu domnul Florin Iacob, care m-a îndreptat spre ACS Poli. Aici am simțit ca nu voi avea loc în primul unsprezece gândit de domnul Florin Marin și astfel am ajuns la Pîncota. Tot prin impresarul meu, Florin Iacob, dar și Ionuț Popa, care m-a dorit la echipă.

– Revin și te întreb, de la UTA nu ai avut ofertă, mai ales că în stafful tehnic e și antrenorul care te-a crescut până la o anumită vârstă, Cristi Păcurar?
– A fost o propunere, dar ea a venit după cea făcută de Șoimii Pâncota. Îmi dădusem deja cuvântul domnului Popa, nu mai puteam da înapoi. Eu când spun ceva, așa rămâne. Practic, eu mai mult pentru domnul Ionuț Popa, pentru experiența dânsului, am acceptat să joc la Pâncota.

– Nu este ciudată senzația când îți vezi colegii de generație jucând pentru cealaltă divzionară secundă arădeană? Sunteți adversari, cel puțin în penultima etapă veți întoarce armele…
– În afara terenului ai și prieteni și familie, când intri pe gazon nu mai ții cont de astfel de lucruri. Eu am ținut legătura cu mulți colegi din generația mea și când am fost plecat în Anglia și acum cred că ne înțelegem bine, dar când vom fi față în față suntem simpli adversari. Fiecare va dori să facă tot ceea ce poate pentru a aduce victoria echipei sale.

– De obicei, Pâncota evoluează în sistemul de joc 4-2-3-1, unde te simți tu cel mai bine?
– De obicei, joc mijlocaș central ofensiv, dar fiind stângaci prefer să evoluez și pe dreapta, pentru a intra spre centru cu șuturi sau pase pentru colegii mei.

– Nu-ți pare rău că nu ai ajuns mai repede la Pâncota pentru a te simți mai bine cu colegii tăi de echipă?
– În luna ianuarie încă eram sub contract cu Manchester City, nu puteam să fac tocmai ce-mi doream eu. Dar, nu e târziu nici acum că am ajuns la Pâncota, băieții chiar m-au primit neașteptat de bine, sunt pregătit să joc.

– Ai avut și ceva probleme de sănătate, acum ești bine?
– Într-adevăr, am ratat câteva antrenamente datorită unor dureri la gleznă, iar în această săptămână am fost puțin răcit. Mâine mă voi antrena normal și aș fi apt pentru jocul de la Reșița, mai ales că – din câte am înțeles – mi-a venit și cartea verde.

– Ce-ți propui tu în această primăvară la noua ta echipă?
– Pâncota e echipa la care am șanse să joc cât mai mult până în vară. Fiind junior, am nevoie de multe meciuri în picioare și cred că aici le voi bifa. Bineînțeles, îmi doresc să-mi fac treaba cât mai bine, iar cei care își pun toată încrederea în mine, respectiv părinții, impresarul și nu în ultimul rând antrenorul și colegii de la Pâncota să fie mulțumiți de mine.

Sursa: Sport Arad