Se știe și, mai ales, se simte: anii trec în fugă. Mai ieri, Răzvan Ioan Adăscaliței debuta în B, cu FCM Bacău. Avea 19 ani și întreg viitorul în față. „Dacă am vreun regret, acela este că nu am reușit să fac până acum pasul către prima ligă. Dar nu am renunțat încă la acest vis”, mărturisește, într-un interviu acordat ziarului Deșteptarea, căpitanul Sport Clubului, care, la început de 2016, privește deja spre… 2017. „Mi-aș dori ca peste un an să luptăm pentru a urcă în Liga 1. Bacăul merită o echipă de primă ligă”, spune Adăscăliței, al cărui interviul acordat cotidialului local băcăuan vi-l redăm integral mai jos.
– Ioane, cum ai petrecut Revelionul?
– Cu prietenii, într-un club din Bacău. N-am plecat nicăieri; am preferat să rămân acasă.
– Probleme cu kilogramele?
– Poate că doar în…minus! Întotdeauna am fost prieten cu cântarul.
– Fundaș central sau mijlocaș?
– La mijloc îmi place mai mult, însă când a fost nevoie, am evoluat și în centrul apărării.
„Acea perioadă de incertitudini a unit și mai mult vestiarul”
– Cum ai caracteriza 2015?
– Drept un an bun, în special dacă ținem cont că pe la începutul său existența echipei era pusă sub semnul întrebării. Îmi amintesc și acum de toate frământările care au existat și care s-au accentuat mai ales înainte de reluarea campionatului 2014-2015.
– Ți-a fost teamă că Sport Club se va retrage atunci din campionat din cauza problemelor financiare?
– Vă dați seama că toți eram preocupați și îngrijorați. E meritul conducerii că a găsit soluțiile financiare care au permis echipei să-și contine parcursul în campionat și, totodată, existența. Eu cred că acea perioadă de incertitudini a unit și mai mult vestiarul, iar asta s-a văzut și în rezultatele bune obținute în play-off.
– Cea mai mare satisfacție a anului ce tocmai s-a încheiat?
– Nu-i greu de ghicit: eliminarea Craiovei, în Cupa României. A fost genul de meci care te face să te simți cu adevărat fotbalist: adversar bun, public entuziast și o calificare obținută la penalty-uri, după un joc pe muchie de cuțit.
„Cum ar fi sunat „Sport Club Bacău în semifinalele Cupei”?”
– Ce ai schimba, dacă ai putea, din 2015?
– Dacă tot suntem la capitolul Cupă, mi-aș fi dorit să mai jucăm odată meciul cu ASA Târgu Mureș. Nu că am fi jucat prost! Dimpotrivă, cred că am jucat mai bine decât am făcut-o împotriva Craiovei, numai că una a fost pe teren și alta pe tabelă. Iar aici, după cum își amintesc, probabil, toți cei care au văzut meciul, arbitrajul a făcut diferența în favoarea ASA-ului. Cine știe, dacă treceam de Târgu Mureș, poate că acum am fi fost în semifinalele Cupei! Spun asta gândindu-mă că Timișoara, de care ASA a trecut în „sferturi”, era un adversar bun, dar nu de speriat. Era loc de o calificare. Vă dați seama cum ar fi sunat „Sport Club Bacău în semifinalele Cupei”? Păcat, ar fi fost supriza anului. Și aș mai avea un regret referitor la 2015.
– Care anume?
– Mi-aș fi dorit să fi luat mai multe puncte pe teren propriu. La un moment dat am avut o bună oportunitate de ne instala în fruntea clasamentului pentru o mai lungă perioadă de timp, dar rezultatele de acasă ne-au tras în jos.
– Chiar, cum îți explici faptul că în deplasare v-ați descurcat mai bine decât acasă?
– Cred că, înainte de toate, este vorba de spații. Gazdele se văd nevoite să atace, iar adversarele au la dispoziții spații largi, de care pot profita din plin. Așa am pierdut puncte acasă, așa am câștigat puncte în deplasare. Până la urmă, meciurile noastre de acasă și cele din deplasare au fost, cum s-ar spune, în oglindă. Nu putem spune că vreun adversar care a venit pe „Letea”, de la Călărași la Farul sau chiar Rapid, ne-a dominat clar, după cum nu se poate zice că am avut vreun joc în deplasare pe care l-am controlat autoritar, învingând la un scor categoric.
„Ne lipsește un jucător gen Majer”
– O observație suplimentară: nu crezi că v-a lipsit și încă vă lipsește un mijlocaș de creație, care să facă diferența în faza de construcție?
– Ba da, ne lipsește un jucător gen Majer, ca să mă refer la un fotbalist pe care l-am avut în curtea proprie. Astfel de jucători, care îți pot elimina oricând un adversar sau chiar mai mulți printr-un dribling sau printr-o pasă sunt, însă, mai greu de găsit. Cel puțin la nivelul ligii a doua.
– Adversara care te-a impresionat cel mai mult în 2015?
– În campionat? Clinceniul. La nivel de organizare al jocului, mi s-a părut mai tare decât Rapidul. Probabil că, până la urmă, Rapidul va câștiga seria, dar asta nu înseamnă că este o echipă de top așa cum era în urmă cu doi ani, tot în B, pe când îi avea pe Pancu, Daniel Niculae sau Vali Negru. Atunci, giuleștenii au promovat la pas. Și îmi mai amintesc că, atât acasă, cât și în deplasare, am credat foarte greu în fața lor.
– Apropo de promovare…
– Știu ce vreți să mă întrebați. Și vă spun cu toată sinceritatea că și eu îmi doresc să ajung într-o bună zi în prima ligă. Dar, așa cum am mai spus-o și cu alte prilejuri, drumul meu cel mai scurt spre Liga 1 se numește Sport Club Bacău. Îmi doresc foarte mult ca la anul, pe vremea aceasta, să putem vorbi despre Sport Club ca despre una din pretendentele la promovare.
„Dacă se dorea, până acum se demarau lucrările la stadion. N-a existat interes!”
– Pentru ca Sport Club să se poată gândi la promovare, ar trebui ca și Bacăul să poată conta pe un stadion demn de Liga 1.
– Păi ar fi culmea să promovăm și să nu avem unde juca în Bacău! Eu cred că dacă se dorea, până acum se demarau lucrările la stadion. N-a existat interes! Cine știe, poate că anul acesta se aranjează, în sfârșit, lucrurile și în privința stadionului, astfel încât să ridicăm și noi ștacheta.
– Până la ediția 2016-2017, trebuie să încheiem conturie cu cea în curs.
– Dorința noastră este de a ne califica în play-off și de a încheia campionatul pe un loc cât mai bun, astfel încât la vară să ne putem fixa un obiectiv și mai îndrăzneț. Sunt încrezător în faptul că sezonul de primavară ne va găsi pe un trend ascendent.
– Asta înseamnă că la primul meci al lui 2016, cel de acasă, cu Oțelul Galați, suporterii băcăuani nu trebuie să mai stea cu inima cât un purice.
– E ceea ce ne dorim cel mai mult: să îi facem bucuroși pe fani și la meciurile de acasă, la care îi așteptăm în număr cât mai mare, nu doar la cele din deplasare.