Cristi Bud a povestit drama prin care a trecut la începutul lunii mai.
Lui Cristi Bud (27 de ani) i-a revenit zâmbetul pe buze. A început să dea goluri (a înscris de două ori în ultimele două etape pentru FC Bihor) și, cel mai important lucru, i-a mai trecut din suferința pricinuită de pierderea fiului său. La începutul lunii trecute, băiatul fotbalistului a murit, la doar patru zile de la naștere.
– Chiar dacă nu a fost un meci cu miză, ce înseamnă pentru tine golul marcat la Timișoara, în Poli – FC Bihor 1-1?
– În primul rând, toate golurile pe care o să le dau, le voi dedica fiului meu, care s-a stins. Pentru îngerașul meu. Fiecare gol va avea de acum înainte aceeași însemnătate.
– La Timișoara ți s-au întâmplat de toate. Ai dat goluri importante, ți-ai rupt și piciorul…
– Păcat că nu mi s-a întâmplat la Timișoara să și promovez, acum, în ultima etapă. Mi-ar fi plăcut să promovăm și noi, și ei. A fost tragedia respectivă, dar am trecut peste ea, a mai fost și accidentarea din Cupa României, dar sunt tare și trebuie să trec peste toate. E foarte greu, am trecut prin multe, dar sper că acum s-au terminat ghinioanele din ultimii ani.
„Vrem să mai facem trei copii”
– Cum ai reușit să îți revii din punct de vedere psihic? Ai apelat la psihologi?
– Nu, doar familia. M-a ajutat soția foarte mult, am ajutat-o și eu pe ea, am vorbit mult unul cu altul și am hotărât să trecem peste această tragedie, pentru că, dacă rămâneam blocați în acel stadiu, nici eu nu mai puteam să joc, ea rămânea supărată… N-o să trecem niciodată peste asta, dar învățăm să trăim cu durerea. Și eu, și soția mea.
– Vreți să mai faceți un copil?
– Bineînțeles, ne dorim asta cât mai repede. Vrem trei copii, nu unul.
– După accidentarea din 2011, cât de greu ți-a fost să-ți revii?
– M-a ajutat domnul Marius Vizer, țin să-i mulțumesc pe această cale. El m-a ajutat cu operația și el m-a și adus la Oradea să joc. Am jucat meci de meci și mă simt foarte bine.
„Sunt bănățean, m-am «măritat» la Timișoara”
– Există posibilitatea să joci la Timișoara, unde te-ai stabilit alături de soție?
– Nu știu, nu m-a căutat nimeni de la Timișoara. E echipă cu tradiție, deși se zice că nu e. Nu știu care-i situația cu Recașul, dar Timișoara merită echipă în Liga I. Mi-ar plăcea să joc la ei, pentru că sunt bănățean acum, nu!? M-am „măritat” aici (râde). M-am mutat aici, Timișoara e casa mea acum.
– Dacă ai fi plecat la București, când erai mai tânăr, ar fi fost altÂfel cariera ta?
– Înainte să mă duc la CFR Cluj, am avut oferte de la toate echipele mari din București, dar am ales să merg la Cluj. Dar nu regret nimic, pentru că, dacă alegeam altă cale, poate nu o cunoșteam pe soția mea, Mihaela.
– Ce îți propui în anii în care mai ai de jucat fotbal?
– Poate doar să joc la națională. Și, bineînțeles, în cupele europene. Doar astea două îmi lipsesc.
3 trofee are Bud în palmares, toate cu CFR Cluj: campionatul, Cupa și Supercupa României (2010)
Mai am contract cu CFR Cluj un an și jumătate. Cine mă dorește să discute cu cei de acolo
Cristi Bud, atacant FC Bihor
Ghinioanele lui Bud
2011 – A suferit o triplă ruptură de ligamente în meciul de cupă Timișoara – Gaz Metan (0-1), în urma unui duel cu Scutaru. A revenit abia șase luni mai târziu, când a fost împrumutat la FC Bihor.
2013 – Băiețelul său a decedat din cauza unor probleme pulmonare la doar 4 zile de la naștere.
Articol scris de Radu FAUR