UTA – ACS Poli: un meci mare, din care a lipsit doar violetul

Dacă aș scrie „s-a mai dus un UTA – Poli” ar fi nedrept, în primul rând pentru timișoreni.

Publicul arădean s-a comportat aproape la fel ca la un adevărat derby cu Poli, un meci atât de important pentru unii dintre fanii alb-roșii, încât ei nu sunt dispuși să-i recunoască sfârșitul, nici măcar când văd cu ochii lor că inima adversarului (galeria adversă) s-a oprit. Oamenii de la tribuna a II-a a stadionului din Arad au văzut-o pe Poli în Velcea, Stoicov, Ovidiu Petre sau Bălace și au fost bucuroși că au avut pe cine să înjure. În schimb, cei mai împătimiți fani ai „Bătrânei Doamne” au arătat că merită o peluză mai mare. Nu doar pentru că și-au încurajat echipa exemplar, ci și pentru bună purtare. Nicio înjurătură nu s-a auzit dinspre potcoava construită în urmă cu aproape 70 de ani, ci doar mesaje ironice foarte bine gândite, la adresa suporterilor echipei care joacă din acest sezon pe „Dan Păltinișanu”.

De ce ar fi nedrept pentru timișoreni să numim meciul de aseară adevăratul UTA – Poli? E simplu: pentru că niciuna dintre cele două echipe nu a jucat vreodată singură împotriva celeilalte, adică fără suporteri.

Trebuie precizat înainte de toate că jucătorii și antrenorii de la ACS Poli nu au nicio vină pentru marea schismă a timișorenilor din vara anului trecut. La toate echipele profesioniste din lume, jucătorii vin și pleacă, iar singurii care rămân sunt suporterii. Toți membrii taberei timișorene de aseară au un mare ghinion că au ajuns la Timișoara în 2012. Sau, după caz, că au rămas la Timișoara până în 2013. De exemplu, dacă aveau noroc, purtau tricoul Timișoarei cu zece ani mai devreme și sărbătoreau în lenjerie intimă, ca Buia și compania în 2003, o victorie istorică alături de aproape 1.000 de fani isterizați. Aseară, chiar dacă băteau, jucătorii în negru nu aveau cum să repete astfel de ipostaze. Jucătorii și antrenorii își fac treaba pentru bani și nu trebuie huliți pentru asta. Cei care i-au îndepărtat pe adevărații suporteri de pe marele stadion timișorean nu au fost la vedere aseară. Ei vor să readucă Timișoara în prima ligă, un lucru bun pentru oraș, însă le va fi mult mai greu să readucă spiritul alb-violet alături de echipa inventată de ei, chiar dacă îi vor schimba acesteia în curând și buletinul.

Patruzeci. Atâția au avut curajul să se așeze în spatele unui steag alb-violet. Unii dintre ei sunt angajați ai clubului, alții pur și simplu au vrut să țină „steagul sus” pentru orașul lor, iar ceilalți sunt doar suporteri de rezultat. Timișoara se poate mândri că suporterii de rezultat, aceia care vor Liga I cu orice preț, sunt în minoritate. Cel puțin deocamdată. E o mare onoare ca majoritatea fanilor să fie altundeva, și anume cu capul sus, fără rușine, lângă boscheții și buruienile care împrejmuiesc terenurile din liga a cincea. Ei speră că vor construi ceva curat sau măcar vor muri știind că au încercat acest lucru. Și poate cel mai de preț lucru este că și cei mai mari rivali, cei din peluza prea mică despre care vorbeam mai devreme, îi respectă acum și îi apreciază.

S-a jucat și fotbal. Un fotbal cu multe greșeli, însă, mai presus de toate, cu un fotbalist care a arătat că e peste media ligii secunde de la noi: Maximiliano Laso. Argentinianul a avut o evoluție excelentă și a înscris un gol superb. UTA a câștigat, motiv pentru care noul patron a coborât pe gazon, i-a îmbrățișat pe jucători, a cântat îmăreună cu galeria și i-a salutat, în timp ce vorbea la telefon, pe oamenii de la tribuna a II-a care-i scandau numele. Apoi, a intrat în vestiar și le-a dat fotbaliștilor prima de joc.

Din punct de vedere fotbalistic, cele două orașe rivale au progresat mereu unul datorită celuilalt, fiecare a vrut să fie mereu mai bun decât rivalul de la 50 km distanță, dar fiecare a și avut de învățat din greșelile vecinului. Arădenii știu foarte bine că și marii lor rivali au avut un patron căruia îi plăcea să vorbească la televizor și care, în primii ani, a fost mai mult decât generos, aruncând bani pe transferuri de jucători și antrenori cu nume. De aceea, probabil că vor fi mai sceptici sau mai vigilenți. Adrian Marțian le promite utiștilor un sejur prin cupele europene, însă Aradul trebuie să ia notițe din cazul Timișoarei. Bănățenii au zburat spre Donețk, Amsterdam sau Manchester și s-au trezit brusc pe la Ictar-Budinț sau Remetea Mare. Dacă și arădenii vor lăsa clubul mult iubit în mâinile unor străini, cu încredere oarbă și repet, fără a fi deloc vigilenți, ar putea să ajungă în cele din urmă pe la Șicula, Zădăreni sau Șepreuș, cu escale prin Marseille, Roma sau Lisabona.

VEZI mai multe FOTO de la meciul UTA – ACS Poli

Articol scris de Radu FAUR
Foto: Sebastian TĂ‚TARU