Romulus Gabor vrea să antreneze în Liga 2

Romulus Gabor a decis să se înscrie la cursurile organizate de Școala Federală de Antrenori pentru a obține licența PRO.

Antrenorul hunedorean se află în căutarea unui angajament, el fiind fără contract din vară, după ce împreună cu Ioan Andone au fost demiși de la CFR Cluj. „Îmi doresc să antrenez la o echipă de liga secundă, care are pretenții de promovare. Dacă prinzi o astfel de echipă și reușești să promovezi în prima ligă, atunci ai și o carte de vizită. Nu vedeți că în Liga I antrenează aceeași oameni, care se rotesc între ei? Acum a devenit și mai greu să prinzi un contract, deoarece în România au fost aduși mulți antrenori străini. Dacă aveau valoare antrenau acum în prima ligă din Italia sau Portugalia. Și acolo sunt tot aceeași oameni care se rotesc la echipe”, a spus Gabor.

 

În turul campionatului „Cangurul” a fost curtat de FC Bihor pentru a-l înlocui pe Vasile Silaghi, demis din cauza rezultatelor. „M-a contactat președintele celor de la Oradea, am fost și acolo să văd echipa. I-am spus că vreau să cunosc întâi posibilitățile lotului înainte de a semna. Nu am mai fost sunat, eu nu am mai insistat și nu s-a mai concretizat nimic”, a adăugat fostul internațional.

 

Acesta a sperat să îl urmeze pe Ioan Andone și în Arabia Saudită. „Nu am vrut să încurc pe nimeni pentru că așteptam să văd cum se finalizează negocierile lui Ando (n.r – Ioan Andone). El a semnat până la urmă cu arabii și l-a luat secund pe Mihăescu, iar Manu a mers antrenor cu portarii. Nu aș putea să spun de ce l-a luat pe Mihăescu, credeam că va putea lua doi secunzi. Însă jucătorii arabi nu știau toți limba engleză și a preferat să rămână un antrenor secund care vorbea și araba și engleza”, a declarat Gabor.

Gabor a povestit că înainte de Revoluție jucătorii erau premiați cu mașini ARO, pe care ulterior le vindeau. „Despre cei de la Steaua știam că primeau mașini ARO ca prime. Am făcut cerere și eu pentru una și mi s-a aprobat, după intervenții. Am cumpărat-o cu 120.000 de lei și am vândut-o cu 220.000 de lei. Am câștigat atunci 100.000 de lei, bani grei pentru acea vreme. Apoi, în 1986, a venit Steaua să mă ia. Eram în pregătire la Miercurea Ciuc cu domnul profesor Ionescu (n.r. – Jackie Ionescu). Steaua a venit cu pașaportul după mine pentru că se pregăteau de Supercupa Europei, de la Monaco, cu Dinamo Kiev, meci pe care l-au și câștigat. Cei de la Hunedoara m-au ascuns în biroul prim-secretarului pe județ și nu m-au găsit. Au plecat înapoi fără mine. Oferte de a pleca am avut. Când ne-am întors din Australia, în 1981, am venit în același avion cu delegația RFG. Luasem atunci locul trei la Mondiale, eu am fost declarat cel mai bun jucător, aveam 18 ani doar. În avion președintele federației germane mi-a propus să mă duc cu ei și îmi rezolvă el un contract la ce echipă din Bundesliga vreau să joc. Ba chiar că tratează cu Guvernul de la București. Am refuzat pentru că vroiam să mă întorc acasă, să îmi văd familia, prietenii. Eu jucam fotbal de plăcere. Am luat 55 de dolari diurnă și o primă de 15.000 de lei impozabili pentru medalia de bronz de la Campionatul Mondial de juniori. Tot atunci am mai avut un contract în alb și de la Cosmos New York, echipă la care a jucat marele Pele. Acum regret că nu am plecat. Sunt sigur că nu mă accidentam. La 26 de ani mi-am rupt tendonul lui Achile și am stat opt luni pe tușă. După aceea nu am mai ajuns la nivelul de dinainte și nici nu am mai fost convocat la echipa națională. La 25 de ani aveam 35 de selecții. Abia atunci au început să își dea drumul Hagi, Lăcătuș și ceilalți de la Steaua. Asta e viața”, a încheiat unul dintre cei mai buni jucători români din anii 80.