„Privit de aproape, complotul universal seamănă leit a prostie autohtonă”. ANALIZĂ‚ | De ce au dispărut și dispar, de fapt, marile branduri ale fotbalului românesc

Un triumf strălucit al gândirii leneșe. Fuga perfectă de responsabilitate. Un fel de a crede că poți desface orice fel de șurub cu o singură cheie fixă. Așa îmi caracteriza, prin 2011, regretatul psihiatru Florin Tudose psihoza teoriei conspirației care îmbâcsește și paralizează societatea românească. Discuția cu jurnalistul avusese ca punct de plecare fotbalul, respectiv conducătorii cluburilor veșnic persecutați de dușmani ascunși, de cabale monstruoase care le justifică și amnistiază toate eșecurile, toate dezastrele prezidate din capul mesei, atâția și atâția ani.

Povestea acestui delir de persecuție (diagnosticul pus atunci de profesor) este povestea fotbalului românesc post-1989. „Ar trebui să ne obișnuim cu ideea asta, cu normalitatea, adică așa cum au dispărut și au dispărut, nu că a vrut federația, foarte multe cluburi și foarte multe de tradiție. Progresul, Rapid, Constanța, Craiova, Sportul, U Cluj, FC Brașov au dispărut. UTA se chinuie pe acolo, prin Liga a 2-a. Este posibil sa reînvie dacă există oameni de genul lui Becali, care recunoaște că Steaua este o afacere, prin toate declarațiile lui”, afirmă – nicio surpriză! – Mircea Sandu într-un interviu acordat DigiSport. Fostul președinte al FRF este consecvent cu sine însuși și cu toți cei pe care i-a patronat 24 de ani. Știm scenariul, Dumitru Dragomir (alt gestionar inocent al masacrului) este chiar un pic mai explicit: „cineva”, știm noi cine, a vrut și vrea să nu mai existe fotbal în România. Eram prea buni, prea puternici, și atunci „cineva” ne-a „curățat”. Noi n-avem vină. Așa s-a stabilit la nivel înalt, ca România să nu aibă fotbal.

Nu-i așa că asta explică tot? E simplu, așa se face lumină: Steaua, Rapid, Farul, Universitatea Craiova, FC Argeș, Sportul, U Cluj, FC Brașov, FC Bacău, Oțelul, Progresul, Poli Timișoara, UTA – toate au dispărut pentru că „s-a vrut”. Acum, ați văzut, se pregătește și Dinamo, ultimul bastion.

Cineva, undeva, a luat această decizie, să ne facă rău. Eram un pericol și „s-a decis” să fim distruși.

OK. Haideți să aruncăm o privire mai de aproape.

Steaua

George Becali, condamnat penal în trei dosare, dintre care unul pentru mituirea ministrului Apărării, spune că este o victimă și dușmani misterioși i-au furat Steaua

Gigi Becali invocă o conspirație satanisto-comunistă. Cineva a dat ordin să îi fie luată Steaua. În funcție de moment, pe parcursul ultimilor ani, suspectați de latifundiar au fost generalul Gabriel Oprea, Victor Pițurcă, masonii, un grup de ofițeri, serviciile secrete.
Dincolo de aceste acuzații rămân documentele și faptele. În peste șase ani de procese, Becali și armatele sale de avocați n-au reușit să prezinte în fața instanțelor măcar un singur act care să ateste că Steaua a fost preluată legal, în 2003, de la Armată și trecută în proprietatea privată a latifundiarului. Dimpotrivă, toți cei care au avut acces la dosar au constatat, uimiți, cât de flagrantă a fost ilegalitatea. Întrebarea care se ridică este cum a fost posibil ca FRF și LPF să înscrie în competiții, pe locul deținut de echipa Armatei, o altă echipă, deținută de o societate comercială, care nu avea legătură cu vechea asociație și nici nu putea prezenta documente valide. Și, bineînțeles, de ce Armata n-a reclamat, ani la rând, această pierdere.

Un răspuns poate veni de la fostul comandant al CSA Steaua, generalul Laurențiu Roșu, al cărui raport, unde erau indicați cu nume și prenume ofițeri superiori implicați în ilegalități, a fost secretizat atunci.

Așadar: de ce a apărut problema Steaua, care bulversează fotbalul românesc în ultimii ani? Răspunsul Justiției ar fi următorul: Becali nu are acte care să ateste proprietatea sa asupra brandului Steaua. Și această vulnerabilitate a ieșit la iveală cu prima ocazie când statul român a devenit suficient de puternic pentru a-și apăra interesele.

Rapid

George Copos a reușit performanța să facă aproape 30 de milioane de euro datorii la Rapid, cea mai mare parte – către alte firme care-i aparțineau tot lui

„A fost ucis la comandă”, i-a declarat reporterului ProSport doctorul Mihai Pârvu, președintele Clubului Aristocratic Rapid, în urmă cu un an și jumătate, la scurt timp după intrarea în faliment. Cineva, o mână criminală, a vrut răul clubului. Copos, Securitatea, chiar Becali! sunt suspectați că ar fi uneltit.

Realitatea din dosarul aflat pe masa judecătorului sindic este mult mai prozaică. Ani în șir, Rapid a fost condus de niște oameni care au îmbinat incompetența cu reaua-credință. Copos l-a băgat în insolvență cu peste 29 de milioane de euro datorii, cea mai mare parte – către propriile firme. Ce fel de patron e acela care își împrumută propria firmă? Cum e posibil ca un club din România cu încasări atât de mari (Rapid vindea jucători pe milioane de euro, primea bani din drepturi TV, avea printre cele mai mari încasări din bilete și o grămadă de sponsori) să ajungă dator aproape 30 de milioane?

Au urmat, patroni, Zamfir și Cristescu. Multiple surse, lucrători la Rapid în perioada respectivă, au certificat pentru ProSport că, în anul respectiv, cei doi n-au dat un ban.

Ultimul la rând a fost Moraru, cel care a și pus crucea pe club. L-a luat cu foarte puține datorii, pentru că prin planul de reorganizare se șterseseră aproape toate restanțele. Cu el, datoria a urcat iar la 10 milioane de lei. Jucători, antrenori, impresari, furnizori, Fisc – toți reclamau că nu sunt plătiți.

Legea spune că, odată intrată în insolvență, o societate nu mai are voie să acumuleze datorii curente. Cu Moraru patron, Rapidul a strâns milioane restante numai în ultimele 6 luni de existență. Decizia de faliment a venit ca o consecință logică.

Universitatea Craiova

Adrian Mititelu acuză o conspirație cu iz politic și fotbalistic, în care ar fi implicate multe persoane, pentru a-i fura echipa. El e azi trimis în judecată de ANAF pentru evaziune fiscală făcută pe când conducea Universitatea Craiova

Adrian Mititelu are un sâmbure de dreptate când acuză conspirația conducătorilor de atunci ai FRF și LPF pentru dezafilierea Universității Craiova. Anul trecut, Mircea Sandu și Dumitru Dragomir au scăpat de condamnarea primită în primă instanță pentru că o decizie a Curții Constituționale a modificat definiția abuzului în serviciu.

În același timp, patronul acestui brand uriaș al fotbalului românesc a uitat propriile fapte. În momentul dezafilierii, Craiova retrogradase deja sportiv în Liga 2. Clubul era în stare de faliment nedeclarat, cu datorii către toată lumea și cu conturile blocate. Azi, Adrian Mititelu și SC FC U Craiova sunt parte a unui proces intentat de ANFa pentru evaziune fiscală.

E greu de spus acum ce s-ar fi întâmplat cu Craiova dacă n-ar fi fost dezafiliată, însă situația în care ajunsese clubul era foarte apropiată de faliment.

Petrolul Ploiești

Dan Capră, ultimul patron al Petrolului, este trimis în judecată pentru grup infracțional organizat

Dat din mână-n mână, de-a lungul timpului, Petrolul Ploiești a ajuns, după Revoluție, în situația de a deceda de mai multe ori. În ultimele două decenii s-au făcut tot felul de articii. La un moment dat, a fost comasat cu Astra. Altă-dată, a fost resuscitat din Liga 3 de Vivi Răchită, cu ajutorul autorităților locale. Finalmente, și-a dat obștescul sfârșit anul trecut, după ce Florian Walter i l-a pasat lui Dan Capră, iar acesta din urmă a ajuns în acheta DIICOT pentru diverse infracțiuni. În 2014, procurorii au percheziționat sediul Petrolului, căutând probe pentru acuzația de evaziune fiscală.

În 2016, Dan Capră a anunțat că se retrage. Anul trecut, clubul a dat faliment oficial.

Progresul București

Aici este tot o poveste pe persoană fizică. Ajunsă la Constantin Iacov, echipa care în 2002 se bătea la titlu a căzut pe scară până în Liga 4. Anul acesta, Tudor Iacov, fratele lui Constantin și președintele clubului, n-a mai înscris-o nici acolo. Progresul e azi o echipă-fantomă, care joacă pe te miri unde, iar patronul său este într-un război pe viață și pe moarte cu șefii AMFB și ai FRF.

FC Argeș

După ce a mai scăpat o dată de datoriile către Fisc prin jongleria înființării unei noi societăți care a preluat activele, lăsând pasivele pe vechea firmă, FC Argeș și-a dat obștescul sfârșit după ce patronul Cornel Penescu a intrat la închisoare, fiind găsit vinovat, printre altele, în dosarul „mită pentru arbitri”.

FC Argeș – varianta originală – a murit din cauza propriului proprietar.

Cornel Penescu, patron la FC Argeș, mituia arbitrii și nota șpăgile într-un tabel excell pe computer

Farul Constanța

Clubul a dat faliment anul trecut, după o perioadă în care a fost ținut la limita subzistenței de un om de afaceri din București pe nume Giani Nedelcu. După revoluție, echipa Constanței a găsit foarte greu resurse în acest oraș-port plin de oameni de afaceri prosperi.
Acum, soluția pare a fi comasarea echipei de fotbal într-un club multidisciplinar finanțat de autoritățile locale.
Cert este că, în acest moment, SC FC Farul nu mai există. Societatea e în faliment, iar brandul este scos la licitație.

Sportul Studențesc

Vasile Șiman a luat Sportul, unul din cele mai profitabile cluburi din fotbalul românesc, și în câțiva ani l-a făcut praf

Patronul Vasile Șiman poate explica pe larg ce s-a întâmplat la acest brand pe care l-a preluat de la Mac Popescu, rectorul Institutului de Arhitectură, în condiții excepționale. Fostul președinte transformase micuțul club din Regie într-o fabrică de fotbaliști, organizând cu inteligență un centru de copii și juniori performant, condus de oameni pasionați și pricepuți.
Vasile Șiman a tăiat găina cu ouă de aur. În doar câțiva ani, s-a ales praful de tot. Sportul a retrogradat după un șir interminabil de scandaluri, în care detaliile picante (fotbaliști plătiți cu paltoane și borcane de murături) făceau deliciul publicului.

Anul acesta, Șiman abia dacă a avut bani să înscrie echipa în Liga 4. A retras-o după câteva etape, pentru că nu putea asigura cheltuielile.

U Cluj

Ar fi foarte multe de povestit la acest club emblematic al Transilvaniei. E suficient să spunem că problemele au început acum foartă multă vreme, pe vremea fostului președinte Sorin Bagiu.

Un șir de patroni și „investitori”, unii dintre ei, misterioși, a tras echipa în jos. Cum a ajuns Florian Walter, alias Bușcă, afacerist abonat la contractele cu statul, să fie patron la „șepcile roșii”, ce discuții a avut cu edilii orașului și ce nu a mers acolo, făcându-l să taie finanțarea, asta este o poveste în sine.

FC Brașov

„Steagul roșu” a dat faliment, anul trecut, după ce insolvența i-a fost cerută chiar de firmele patronului Ioan Niculaie, la care clubul avea datorii. În ultimii ani, FC Brașov fusese implicată în tot felul de tranzacții absolut ciudate. În momentul falimentului, clubul ajunsese la 10 milioane de euro datorii.

FC Bacău

Decăderea a început după ce Dumitru Sechelariu a pierdut primăria Bacăului. Noii edili n-au fost interesați de fotbal, Sechelariu n-a mai putut să țină echipa, care a decăzut treptat. În 2014 s-au tras obloanele.

Oțelul Galați

Dan Adamescu a dispus, imediat cum a venit la Oțelul, încheierea unor polițe de asigurare exorbitante cu o societate pe care o cotrola, scoțând astfel din club milioane de euro

Blestemul clubului – ca și al altor grupări mici – a fost că a câștigat titlul și a jucat în Liga Campionilor. Într-un timp record, după ce au câștigat campionatul în 2011 și în conturi au intrat 18,3 milioane de euro de la UEFA, gălățenii au dat faliment.

Fostul președinte Marius Stan, plecat în 2012 la primăria Galațiului, ar putea să povestească foarte multe despre ce s-a întâmplat cu banii, pentru că problemele au apărut, în mod bizar, la foarte scurt timp după câștigarea titlului. Trebuie spus că, pe lângă banii de la UEFA, la Oțelul au ajuns peste 3 milioane de euro și din drepturile TV ale Ligii 1.

Cert este că, după ce a devenit campioană, Oțelul a intrat pe mâna răposatului afacerist Dan Adamescu. În acel moment, în conturi mai erau 7 milioane de euro. După doar câteva luni, clubul a trecut pe minus. A fost băgat în insolvență și apoi în faliment.

Dosarul a făcut obiectul cercetării DNA, care a obținut condamnarea lui Adamescu tocmai pe acest tip de spețe – patronul Oțelului organizase o rețea prin care reușea să bage în insolvență, ilegal, diverse societăți. Oțelul s-a numărat printre ele.

Poli Timișoara

„Adevărata” Poli Timișoara a fost dată de șefii Universității Politehnice, acum două decenii, unui italian pe nume Claudio Zambon. Atunci, ca și acum, a fost imposibil de înțeles de ce bănățenii au crezut că ar veni cineva, oricine, din străinătate ca să-și cheltuie banii cu o echipă din România.

Omul n-avea cum să țină un club în Liga 1. S-a certat cu autoritățile locale, a mutat Poli în alt oraș. Pe măsură ce mai retrograda o divizie, echipa ajungea să joace în locuri absolut bizare. „Adevărata” Poli a jucat pe lângă Timișoara, pe la București și chiar la Drăgășani. Apoi, în 2011, a dispărut.

Concluziile le poate trage oricine, citind ce s-a întâmplat la fiecare din aceste echipe dispărute (unele dintre ele, reapărute în ultimii ani, dar fără să dețină legitimitatea originalului sau ajunse la siglă și nume prin unele artificii juridice). Luat la bani mărunți, complotul universal împotriva fotbalului românesc capătă aspect banal: superficialitate, corupție și incompetență. Vedem că, în multe cazuri, cluburile dispărute au primit lovitura de grație pe mâna unor indivizi condamnați.

Totul, absolut totul, s-a petrecut cu binecuvântarea și știința FRF și a LPF, a șefilor acestor instituții – indiferent că vorbim de Mircea Sandu sau Răzvan Burleanu, Dumitru Dragomir sau Gino Iorgulescu.

Privit de aproape, complotul universal împotriva fotbalului românesc seamănă leit a prostie autohtonă.

Articol scris de Matei UDREA