Marin Petrache: „I-am auzit oasele trosnind!”

Marin Petrache, fost jucător la Dacia Unirea Brăila, i-a
provocat lui Emil Săndoi o dublă fractură de tibie și peroneu în
finala Cupei României 1993. S-au frânt atunci un destin și o
carieră în străinătate.

„Sunt conștient că oamenii mă vor identifica întotdeauna
așa: «A, Petrache? Ă‚la de la Brăila, care i-a rupt piciorul lui
Săndoi!». Nu contează că am jucat peste o sută de meciuri în Liga
I. Nu, voi rămâne «Petrache care i-a rupt piciorul lui Săndoi».
Asta e, îmi duc crucea și nu sunt supărat pe nimeni”.

Au trecut aproape 18 ani de la acel episod groaznic din finala
Cupei României 1993, Universitatea Craiova – Dacia Unirea Brăila
2-0, dar Petrache are încă viu în minte momentul în care talpa sa
i-a frânt piciorul lui Emil Săndoi. Era ultimul meci al actualului
selecționer al naționalei de tineret la Universitatea, el urmând să
se transfere apoi în Franța, la Rennes.

„Sănătate
lui Săndoi!”

Când îl vezi pe Marin Petrache, te aștepți să-și pună din clipă
în clipă ghetele de fotbal în picioare. Are 44 de ani, dar de când
s-a lăsat, de 14 ani, n-a pus un gram pe el. E efectul vieții la
țară, adică aer curat, mâncare sănătoasă, munca la câmp, totul
natural.

Rememorează acele momente legate de accidentul care i-a marcat
și lui cariera de fotbalist. „Era pe finalul meciului.
Oltenii au avut o lovitură liberă de pe la 25-30 de metri,
Craioveanu, parcă, i-a mișcat mingea lui Săndoi, moment în care eu
am ieșit din zid la întâmpinare. Aproape de minge m-am întors cu
spatele și am întins piciorul, iar el m-a izbit în talpă. Am auzit
trosnetul oaselor, fractură de tibie și peroneu. Îmi pare rău și
acum de ce s-a întâmplat și jur că nu am avut nici cea mai mică
intenție să-l rup! Toată lumea m-a condamnat atunci, s-a judecat
sub impresia momentului, dar mai târziu au înțeles mulți că n-a
fost un gest deliberat. Am fost suspendat până ce el își va fi
revenit. Mi-aduc aminte că am fost la el la spital și i-am propus
la un moment dat să‑mi dea hârtie cum că este de acord să primesc
drept de joc. În schimb, i-am zis că împart cu el primele de joc.
Mi-a zis că nu vrea asta, că la câți bani a pierdut atunci nu-l mai
interesează banii mei. L-am înțeles. Pe urmă, după șase etape de
campionat, a trimis hârtie la FRF, să mi se dea drept de joc. Mi-a
părut rău de ce i s-a întâmplat… Apoi, când ne-am mai văzut,
ne-am salutat, însă doar atât. Nu pot decât să-i doresc ce i-am
dorit și atunci: sănătate! O spun la modul cel mai
sincer”.

A fost
casier la primărie

După ce s-a lăsat de fotbal, Petrache a fost, vreme de cinci
ani, arbitru în Liga I, apoi, pentru o perioadă, observator la Liga
a III-a. Acum nu mai are nicio legătură cu fotbalul, lucrează ca
delegat la un notariat din satul Bâcu, din apropierea localității
unde locuiește, Săbăreni, aflată la aproximativ 15 kilometri de
București. Asta după ce, timp de câțiva ani, a fost casier la
Primăria Săbăreni. „E bine, mă descurc… Acasă am porc,
găini, ce e pe la casa omului. Acum trei ani, când se vindeau
porcii bine, am crescut mai mulți și am vândut și în vară, și în
iarnă câte zece. Au ieșit bani frumoși. Nu mi-e rușine de muncă,
fac orice. Mai am și niște pământ, vreo două hectare, mai chem
oamenii care n-au de muncă și mă ajută la sapă. Asta e, în viață nu
faci doar ce-ți place, dar eu sunt mulțumit și sunt împăcat cu
mine. Nici celor care m-au dat la o parte din arbitraj și apoi de
pe lista observatorilor nu le port pică. Am căutat să-i înțeleg,
așa cum sper că m-a înțeles și Săndoi pe mine”, spune
fostul mijlocaș al Brăilei.

„În ciuda a ceea ce gândeau mulți, am suferit atunci pentru ce
i-am făcut lui Săndoi. Pe urmă, poate și pentru a mă autoliniști,
m-am gândit că poate așa a vrut Dumnezeu, că și el cu gașca lui
schimbaseră vreo trei antrenori anul ăla la Craiova!”
Marin Petrache, fost fotbalist Dacia Unirea Brăila

„Nu-i port pică lui Petrache, sunt evenimente care se întâmplă
pe teren. Ce să-i mai spun eu lui acum? Să fie sănătos și el, și ai
lui”
Emil Săndoi, fost jucător Universitatea Craiova

„Din
cauza accidentării Am pierdut Mondialul din
1994”

„Am trecut de mult peste acel episod”, spune Emil Săndoi.
„Nu-i port ranchiună lui Petrache, așa a fost să fie… A
greșit arbitrul, că nu a pus zidul la nouă metri, pentru că astfel
nu mai ajungea la minge în același timp cu mine. Am greșit și eu,
că nu m-am ferit. Și a greșit el, că a intrat cu talpa înainte. Cel
mai rău mi-a părut că am pierdut naționala pentru Mondialul 1994,
pentru că mi-a luat mai bine de o jumătate de an până am reintrat,
iar până să-mi revin complet, lotul pentru Statele Unite fusese
deja stabilit. Aia a fost cea mai mare pierdere, nu neapărat
ratarea transferului la Rennes, unde trebuia să plec după
finală”. Presa vremii a prezentat pe larg, chiar a doua
zi, drama lui Săndoi.

articol scris de Ioan
Viorel