După ce am urmărit conferința de presă de ieri susținută de
Mircea Sandu și declarațiile făcute de președintele LPF, Dumitru
Dragomir, dar și pe cele ale unor președinți de club din Liga 1, am
ajuns la o concluzie tristă.
Toată lumea caută soluții pentru situația creată, dar,
paradoxal, nimeni nu își pune problema dacă acestea contravin sau
nu regulamentelor în vigoare. Orice propunere se va face în ședința
din 20 iunie a Comitetului Executiv, pentru a produce efecte
imediate, nu poate să intre în conflict cu ceea ce este deja
prevăzut în statute și regulamente. Cu alte cuvinte nu poate
produce efecte retroactive. De exemplu, amendarea ROAF se poate
face doar pe zonele „gri”, lacune neprevăzute până acum ca situații
posibile. Să o luăm pe rând…
Dumitru Dragomir:
„Obligatoriu vom face propunere din partea LPF către FRF pentru
Timișoara, Bistrița și Bihor„
Din declarația președintelui LPF, în care alătură două echipe
fără licență și una din liga secundă (nu știu de ce a pronunțat
numele formației orădene, poate cunoaște mai multe amănunte despre
lupta pentru promovare din seria a doua și numele echipei care nu
se va clasa pe primele două locuri), se poate deduce că propunerea
sa va fi de mărire a numărului de echipe din Liga 1 la 20, asta
pentru a rezolva situația în stilul caracteristic de a împăca atât
capra, cât și varza. Dacă așa stau lucrurile, boss-ul de la Ligă
trebuie să ia în considerare câteva aspecte extrem de importante,
pe care sunt sigur că Valentin Alexandru i le va semnala:
1. Orice decizie de acest fel trebuie aprobată de Adunarea
Generală a LPF, formată în acest moment din 13 membri. Deoarece nu
mai au licență de club profesionist, de drept și de fapt, FC
Timișoara, Gloria Bistrița, Universitatea Craiova, Unirea Urziceni
și Victoria Brănești și-au pierdut calitatea de membru al LPF, deci
nu pot participa nici la discuții, nici la vot. Cu o astfel de
propunere Mitică Dragomir, mai mult ca sigur va suferi cea mai
drastică înfrângere de la înființarea ligii. Mai ales că aceasta
trebuie dublată de o modificare a Statutului LPF, care să permită
acceptarea printre membrii săi a grupărilor care nu au licență de
club profesionist.
2. Orice modificare a formatului competiției va atrage procese
cu posturile posesoare a drepturilor de televizare, pentru că va
afecta structura pachetelor achiziționate prin licitație, alcătuite
după celebrul seduku, plăsmuit chiar de Mitică Dragomir. Cum
televiziunile d-abia așteaptă să prindă Liga în offside, mai mult
ca sigur daunele cerute vor fi poate chiar mai mari decât prețul
plătit pentru cele trei pachete vândute. Numai și din acest motiv,
formatul cu 18 echipe nu mai poate fi modificat în următorii trei
ani, nici prin scăderea (variantă susținută declarativ de Gigi
Becali și Iuliu Mureșan), nici prin mărirea numărului de
echipe.
3. Orice propunere ar aproba Adunarea Generală a Ligii aceasta
trebuie să treacă de Comitetul Executiv. Toate propunerile vor fi
analizate, în prealabil, de Direcția Juridică. Chiar dacă avizul
este consultativ, Adrian Stângaciu nu va face greșeala de a gira o
propunere care contravine regulamentelor în vigoare, atât interne,
cât și internaționale. Iar membrii Comitelului Executiv țin cont,
în general, de punctul de vedere al șefului de la juridic.
4. Susținerea pe față, dincolo de orice argument logic, a două
cluburi în detrimentul celorlalte, va duce la slăbirea poziție de
șef a lui Mitică Dragomir, mai ales că scaunul acestuia se clatină
deja după semi-eșecul licitației pentru drepturile TV. În trecut au
mai existat cazuri de echipe care nu au obținut licența de club
profesionist și li s-a trântit în nas ușa Ligii 1, chiar dacă din
punct de vedere sportiv își obținuseră dreptul de a evolua în
primul eșalon. Să înțelegem că avem în România două tipuri de
echipe, unele care pot retrograda sau chiar trebuie retrogradate și
altele care nu au voie să retrogradeze? Măcar să ni se spună clar
pentru a nu mai trăi cu impresia greșită că toate echipele sunt
egale în drepturi.
5. Să presupune prin absurd că se va trece la sistemul cu 20 de
echipe și Dragomir ajunge la o înțelegere cu televiziunile. Pentru
completarea locurilor vor fi invitate trei echipe și se ridică
practic aceeași întrebare: De ce o echipă cu licență plus două fără
licență și nu trei cu licență?
Mircea
Sandu: „Nu știu!”
Șeful FRF se spală pe mâini și pasează responsabilitatea către
subalternii săi. Totuși, Mircea Sandu a subliniat că vina pentru
neacordarea licenței aparține cluburilor, care au dat dovadă de
rea-voință. Atunci de ce toată lumea se dă de ceasul morții să le
salveze? În schimb, Nașu’ a făcut singurul gest pe care putea să îl
facă în privința procesului de licențiere: a solicitat în regim de
urgență un control al administrației UEFA.
Dacă până aici nu a făcut nicio greșeală, președintele FRF a
comis-o când a vorbit de modificarea manualului de licențiere, prin
„îndulcirea” criteriului financiar. De câțiva ani, solicitantul de
licență a fost obligat să demonstreze că și-a achitat toate
datoriile, acumulate până la data de 31 decembrie, în termen de
maximum trei luni. Pentru că două cluburi au fost reticiente și nu
au vrut să conformeze, Mircea Sandu i-a trasat sarcină lui Viorel
Duru să scoată obligația achitării obligațiilor către bugetul de
stat din manualul de licențiere pentru sezonul următor. În
contextul general al României și în lipsa altor sancțiuni, dictatul
președintelui reprezintă în fapt o invitație către
cluburile de fotbal la evaziune. Sunt de acord cu patronul
Arpad Paszkany care a spus că pentru a asigura o concurență loială,
cluburile trebuie să își achite toate obligațiile, mai ales către
cele patru bugete (de stat, asigurărilor sociale, asigurărilor
pentru șomaj și asigurărilor de sănătate).
Mai grav pentru Mircea Sandu e că modificarea manualului vine în
contradicție cu strategia căpitanului său de echipă, Platini,
președintele UEFA. Practic, Nașu’ blătuiește meciul pe care UEFA îl
duce cu marile cluburi ale Europei, în care încearcă să le convingă
prin constrângere să își reducă deficitele bugetare și muntele de
datorii acumulate. Tocmai de aceea numele manualului de licențiere
a fost completat cu sintagma „… de Fair Play Financiar”.
Beneficiile licențierii în forma actuală se observă cu ochiul
liber, chiar dacă multă lume a uitat cum arătau stadioanele noastre
în urmă cu 6-7 ani și ce datorii uriașe acumulaseră cluburile de
fotbal.
Totuși, chiar dacă e doar un funcționar cu atribuții clare și
care trebuie să execute ceea ce stabilește conducerea, sper ca
Viorel Duru să îl convingă pe Mircea Sandu, dar și Comitetul
Executiv, că eliminarea acestei obligații va face un rău
nemăsurabil fotbalului românesc, aruncându-l înapoi în timp cu cel
puțin un deceniu.
În final, țin din nou să subliniez că singura soluție
regulamentară pentru ocuparea locului rămas vacant în Liga 1 este
completarea art.20 din ROAF la alin.4 cu litera c, astfel: „În
cazul în care, după atribuirea locurilor din Liga 1, conform
procedurii de la lit.a și lit.b, mai rămân locuri vacante acestea
vor fi ocupate prin invitație adresată echipelor din Liga 2
posesoare de licență, cel mai bine clasate la finalul sezonului. În
cazul în care există două astfel de echipe și un singur loc vacant
se va organiza un meci de baraj, pe teren neutru”.
Un precedent recent există în Rusia, unde la începutul
actualului sezon, Saturn s-a retras din prima ligă, iar pentru
completarea locului vacant a fost invitată echipa de pe locul 5 din
a doua ligă, FC Krasnodar.
PS. O variantă mult prea halucinantă pentru a fi
luată în considerare mi-a fost adusă la cunoștință după o oră de la
publicarea articolului. Dumitru Dragomir, prin declarația sa
referitoare la „Timișoara, Bistrița și Bihor”, s-ar gândi de fapt
la eliminarea în totalitate a licențierii. Conform acestui
scenariu, Dragomir știe că nici FC Bihor nu va obține licență,
astfel că în propunere se referă la una dintre echipele care vor
promova de pe primele două locuri din seria a doua. În aceste
condiții, Sportul Studențesc, formație retrogradată de pe locul 4,
o premieră pentru România, pentru că i-a fost retrasă licența în
2006, ar retrograda în 2011 cu tot cu licență. Tot o
premieră…
articol scris de Florin
ALBOIU