De la „noul Duckadam” la „pacientul” Paul: „Am ajuns să mă simt inutil”

Autor: Mihai Andries Publicat: 30 Aug. 2013, 10:56 Actualizat: 30 Aug. 2013, 14:27 Special
De la „noul Duckadam” la „pacientul” Paul:  „Am ajuns să mă simt inutil”

Fotbalul înseamnă de cele mai multe ori glorie, bucurie, emoție sau faimă. În fotbal mai sunt însă și durere, lacrimi și suferință, iar cei mai ghinioniști ajung să cunoască și fața tragică a celui mai popular sport. Pentru unii, visul de a deveni un fotbalist cunoscut se transformă într-o clipă în coșmar. E și cazul lui Dumitru Vlad Paul, un tănâr de 23 de ani, fost portar în liga a doua.

Paul se îndreaptă agale spre stadionul lui FC Bihor, locul de întâlnire pentru interviu. Pare nesigur, abătut și descumpănit. În ochii lui se poate citi tristețea. Povestea sa e arhicunoscută. Și-a pierdut un rinichi după o ciocnire cu atacantul ivorian Dosso, într-un meci de liga a doua, între UTA și Luceafărul Oradea. Au trecut patru luni de atunci, dar drama nu poate fi uitată. „Am faza pe telefon și mă tot uit la ea. Mă gândesc că ar fi fost mai bine să nu ies la acea minge. Nu-mi dau seama cum m-am lovit așa rău. Cel mai dureros a fost când mi s-a spus că trebuie să fiu operat, nu când m-am lovit”, începe să povestească fostul portar, cu privirea pierdută în zare.

„Poate trebuia să stau în poartă”

I-au rămas regretele. Se va întreba mereu cum putea evita tragedia: „La Arad mi s-a spus că mă voi vindeca. Poate dacă mi se punea diagnosticul bun…M-a vrut Oțelul Galați. Poate mai bine plecam, dar oricum ce trebuie să se întâmple, se întâmplă”. Pășim pe gazonul stadionului lui FC Bihor și tristețea îi dispare pentru câteva momente. „La poarta asta am debutat. Mă simt foarte bine pe teren. N-am mai fost de mult. Am un sentiment de confort când sunt aici”, spune Vlad Paul.

De la „noul Duckadam” la „pacientul” Paul

Cu câteva luni în urmă era un portar de viitor. Avea vise și speranțe. În 2009 câștiga cu FC Bihor campionatul de juniori, după ce a fost erou la penalty-uri și era comparat cu marele Duckadam. „Noul Duckadam” s-a transformat rapid însă în „pacientul” Paul. „Îmi amintesc acea finală. Se striga Sevilla, Sevilla pentru că jucam cu Steaua. Asta m-a motivat. Îmi amintesc că mi se spunea noul Duckadam. Visam să ajung un mare portar. Acum visez să mai joc fotbal, dar devine încet un coșmar”, își plânge destinul Paul.

Dializa îl sperie

Drama portarul se adâncește în fiecare zi. De curând a primit o nouă „lovitură”. Medicul i-a spus să uite de fotbal. Riscul e imens. Ar putea să-și piardă și celălalt rinichi. „Doctorul mi-a spus să nu mă mai apuc pentru că îmi poate afecta și celălalt rinichi. Posibilitatea de a ajunge la dializă mă sperie”, povestește cel care la 23 de ani se vede nevoit să-și schimbe total viața.

„Toți m-au uitat”

Nimic nu va mai fi la fel pentru Vlad Paul. „Acum nu știu ce să fac. Stau în casă și nu mai fac nimic. Îmi ajut doar părinții la treburile casnice. Am făcut doar 12 clase și nu cunosc nicio meserie. De la 9 ani am făcut doar fotbal. Nu știu de ce să mă apuc. Nu cred că aș putea să antrenez. Mă gândesc să-mi depun actele pentru o pensie de handicap. Sunt forțat să fac asta la vârsta mea, n-am vreun venit”, își povestește drama Paul, în timp ce mai aruncă un ochi către poartă. Se simte uitat de lumea fotbalului, din care a făcut parte timp de 22 de ani. „Dolha, Emil Dică mi-au dat și ei mesaje, toți colegii mei la fel. Acum nu mă mai sună nimeni”, își încheie povestea portarul Paul.

Cel mai mult m-a impresionat mama, când mi-a spus că îmi donează un rinichi. Legislația din România nu permite însă transplan­tul dacă ai un rinichi sănătos
Dumitru Vlad Paul, ex-portar Luceafărul Oradea

4 luni au trecut de la accidentare lui Dumitrul Paul Vlad

 

Articol scris de Vlad MĂ‚CICĂ‚ȘAN
Foto de Dan TĂ‚UȚAN

Autor: Mihai Andries Publicat: 30 Aug. 2013, 10:56 Actualizat: 30 Aug. 2013, 14:27 Special
Pe aceeași temă