UTA – veriga lipsă

„Noutăți la UTA?”; „Se întâmplă ceva?”; „Există finanțator?” – sunt doar câteva dintre întrebările – firești, de altfel, mai ales într-un moment de pauză competițională – care-mi sunt adresate de-o vreme. Nu știu. Chiar nu știu. Se lucrează, intențiile sunt dintre cele mai bune, dar chiar nu știu ce urmează. Povestea e mai puțin complicată decât a fost în iarnă, dar sincer n-am idee ce va urma. Și chiar nu știu. Iar celor care îmi reproșează că sigur sunt lucruri pe care le știu dar pe care nu pot sau nu vreau să scriu, le răspund la fel: cu toate mișcările din culise, care există, dar nu că… nu se pot scrie, ci n-ar avea rost, pentru că mai mult ar încurca, tot nu pot să-mi dau seama ce va urma. Pentru că lucrurile sunt încă destul de complicate.

 

În acest moment, Bãtrânei Doamne îi lipsește o singurã verigã, însã cea mai importantã: finanțarea privatã. UTA are o conducere care și-a demonstrat priceperea și devotamentul de-a lungul unui retur crâncen. Existã și un corp tehnic care – place, nu place – e competent, potrivit momentului și chiar indicat. Minune, sprijinul autoritãților locale începe sã devinã cel așteptat de suporteri, cel pentru care s-a luptat atât, cel potrivit unui simbol județean. Lot nu prea existã, dar problema este rezolvabilã, nu e foarte complicatã. În schimb, din toatã povestea lipsește finanțatorul privat, cel care ar urma sã aducã UTA pe zero din punctul de vedere al datoriilor cãtre stat – pentru ca banii puși deoparte de autoritãți sã poatã fi accesați – cel care ar urma sã asigure plata salariilor, cel care ar urma sã dirijeze întreaga operațiune la nivel de strategie.

 

Nu e un secret cã în acest moment, doar omul de afaceri Sandu Ion este interesat de UTA. În rest, nici Giovanni Catanzariti, nici Ionuț Popa, cei care se strãduiesc sã rezolve problemele Bãtrânei Doamne, n-au gãsit pe nimeni dispus sã investeascã în club sume de ordinul sutelor de mii de euro. În ciuda discuțiilor dintre oficialii utiști și omul de afaceri, încã nu s-a stabilit nimic clar. Deci nu se știe dacã Sandu Ion va (re)investi în UTA. Se știe doar cã și-a manifestat interesul, cã și-ar dori, cã atât conducãtorii, cât și antrenorul i-au rãspuns la întrebãri, cã s-au pus pe hârtie câteva planuri, cã primarul și-a dat acordul pentru o finanțare ceva mai consistentã, cã s-au consumat câteva întâlniri, dar nu s-a bãtut nimic în cuie. Când și cum se vor finaliza discuțiile, greu de anticipat. Posibil în câteva zile, posibil deloc.

 

editorial de Sebastian Șiclovan