Trei decenii, trei minuni: Celtic, Atletico, Șahtior!

Publicat: 02 Dec. 2011, 13:10 Actualizat: 02 Dec. 2011, 13:27 Seria 2

Participarea în premieră în Cupa Cupelor (ediția 1980-1981) a adus și primul succes important al lui Poli în Europa, cu celebra Celtic Glasgow.

Sorții i-au adus lui Poli o echipă foarte puternică. Celtic jucase în sezonul precedent în Cupa Campionilor, unde fusese eliminată în sferturi de Real Madrid (i-au bătut pe spanioli cu 2-0 la Glasgow, dar au pierdut cu 3-0 în retur).

Era și prima dată în istorie când Poli juca în Europa de Vest. Precedentele aventuri internaționale oficiale ale bănățenilor au fost în 1958 și 1978. Mai întâi, după prima Cupă a României, cucerită în urmă cu 53 de ani, timișorenii au jucat în Cupa Dunării, eliminând-o pe Dinamo Praga și pierzând apoi în fața celor de la Radnicki Belgrad. În ’78, după ce Poli a terminat pe locul trei în Divizia A, echipa antrenată atunci de Angelo Niculescu a jucat în Cupa UEFA cu două echipe maghiare: a trecut în primul tur de MTK Budapesta (2-0 la Timișoara și 1-2 în Ungaria), dar a fost eliminată apoi de Honved (0-4 în deplasare și o victorie, 2-0 acasă).

Păltinișanu – marcatorul de serviciu

„Dubla” cu Celtic este una dintre poveștile cu happy-end de care fotbalul românesc s-a bucurat în mai multe rânduri înainte de Revoluție și care în ultimele decenii s-au rărit îngrijorător. Timișoara era Cenușăreasa acelei confruntări din Cupa Cupelor, dar a reușit să răstoarne calculele hârtiei, profitând de relaxarea vedetelor din echipa adversă. După o înfrângere la limită în Scoția (1-2, pentru Poli a marcat Manea), meciul retur s-a jucat cu peste 50.000 de spectatori în tribune, iar Dan Păltinișanu a fost autorul unicului gol al partidei, cu zece minute înainte de final. 1-0 și echipa antrenată de Jackie Ionescu producea marea surpriză, însă nici de această dată nu a trecut de turul al doilea. West Ham United i-a bătut în Anglia cu 4-0, dar timișorenii au obținut o victorie de palmares, 1-0, marcator – același Păltinișanu.

Timișoara s-a trezit repede din visul frumos al cupelor europene, pentru că avea să retrogradeze în 1983, nu înainte de a pierde două finale de Cupă în fața Craiovei (0-6 și 1-2).

De la eliminarea lui Celtic și până la Revoluție, Poli a mai retrogradat de trei ori, dar a revenit de fiecare dată în elită după un singur sezon petrecut în „B”. Ultima promovare a coincis și cu formarea uneia dintre cele mai frumoase generații ale lui Poli. Alb-violeții, cu un lot format în marea lui majoritate din fotbaliști născuți și crescuți în Banat, au acces în prima ligă în vara lui 1989, reușind apoi o surprinzătoare clasare pe locul patru din postura de nou-promovată.

Timișorenii au încheiat turul pe locul al zecelea, dar în retur (primele meciuri jucate de Poli după Revoluție) au urcat spectaculos în clasament, obținând 13 victorii din 17 posibile. Mai mult, băieții antrenați de Costică Rădulescu au bătut recordul de goluri marcate într-un sezon de Politehnica (65), care stă și astăzi în picioare.

Acea generație, a lui Timofte, Varga, Vlaicu, Tavi Popescu, Bungău și mulți alții, acea echipă care venea din Divizia B, a eliminat-o în primul tur al Cupei UEFA pe Atletico Madrid, echipa care în acei ani se lupta la titlu în Primera Division. A fost 2-0 în tur (goluri Adrian Bungău și Octavian Popescu), iar la Madrid spaniolii au câștigat cu 1-0, cu un gol marcat în ultimele minute. Timișorenii au rezistat eroic atacurilor furibunde ale spaniolilor, portarul Jipa și fundașii lui Poli fiind actorii principali. „Să nu mă întrebați de meciul retur cu Atletico, pentru că nu știu dacă am atins mingea de trei ori”, a spus, cu zâmbetul pe buze, vedeta de atunci a Politehnicii, Ioan Timofte.

În turul al doilea, bănățenii au fost „desființați” în Portugalia de Sporting Lisabona, scor 7-0. Palida consolare a fost menținerea invincibilității pe teren propriu, după ce lusitanii au fost învinși la Timișoara (2-0, goluri Vlaicu și Varga).

Secretul? Mulți jucători din Banat!

A urmat, în 1992, o „dublă” cu Real Madrid în Cupa UEFA. Poli nu a pierdut nici atunci acasă, a fost 1-1 la Timișoara, dar avea să piardă pe „Santiago Bernabeu” cu 0-4. În opinia lui Octavian Popescu, lui Poli îi lipsește spiritul de la începutul anilor 90. „Din păcate, momentele acestea sunt prea rare și nu le mai trăim așa cum le trăiam atunci. Și știi de ce? Pentru că 80-90% din echipă era formată din jucători din zonă. Excepțiile eram eu și Vlaicu, care ne-am făcut și noi bănățeni… Am pus suflet pentru echipa asta și lucrul ăsta contează enorm. Când sunt realizări din astea, și bucuriile sunt imense. Acum, lucrurile s-au schimbat în rău”, a declarat fostul jucător al lui Poli.

1997-2002: coșmarul alb-violet

Poli a retrogradat din nou în 1997, dar s-a despărțit de prima ligă cu o amintire dulce: 3-0 în fața rivalilor de la Dinamo, echipa care reprezintă și acum pentru timișoreni imaginea represiunii regimului de dinainte de ’90. Avea să fie ultima amintire frumoasă a alb-violeților în secolul trecut, pentru că echipa timișoreană s-a afundat în subsolurile ligii secunde și a retrogradat de două ori în Divizia C. Nu a jucat însă niciodată în acel eșalon. Mai întâi, Claudio Zambon s-a instalat patron la Poli în 2000, cumpărând un loc în „B” de la Dacia Pitești. Poli a retrogradat însă din nou în 2002, moment în care suporterii timișoreni au acceptat artificiul care le-a readus brusc fotbalul de primă ligă în oraș: mutarea lui AEK București pe stadionul „Dan Păltinișanu”. Fanii au adoptat această echipă, care le-a adus niște rezultate remarcabile în ultimii nouă ani, dar și câteva deziluzii greu de trecut cu vederea (ratarea titlului de două ori și două finale de Cupă pierdute).

Articol scris de Radu FAUR

Publicat: 02 Dec. 2011, 13:10 Actualizat: 02 Dec. 2011, 13:27 Seria 2
Pe aceeași temă