Tilihoi: „Vătăjelu și Ivan pot deveni niște simboluri ale Universității Craiova, în forma ei renăscută”

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 23 Apr. 2014, 12:58 Actualizat: 23 Apr. 2014, 12:59 Seria 2

Cele mai multe meciuri și cele mai multe minute jucate pentru „Craiova Maxima”. Cea mai bună detentă din sportul românesc, alături de Vasile Stângă. Și cel mai oltean dintre toți jucătorii „înfiați” de Craiova. Nicolae Tilihoi, căci despre el e vorba, a acordat un interviu revistei MaximaSport în care vorbește despre cum a ajuns la Craiova, dar și despre actuala echipă ce este lider în Liga a II-a și poate promova la finalul sezonului.

„Craiova era ceva magic, nu puteai să-i reziști”

– Cum ați ajuns tocmai la Craiova de la Brăila?
– Aaa, las-o dracu” de Brăilă! Păi, selecția la Craiova era naturală, era cea mai frumoasă echipă din țară și cei mai buni fotbaliști din toate județele își doreau să ajungă acolo. Când m-au luat pe mine de la Brăilă, la 19 ani, eram deja căpitanul Naționalei de Tineret. Șase luni de zile a bătut Corneliu Stroe drumul Craiova – Brăila pentru negocieri. I-a fost greu să mă ia, pentru că mă doreau foarte mult și Steaua, și Pitești.

– De ce ați ales Craiova, dintre cele trei?
– Steaua nu mă atrăgea deloc, la momentul acela rătăcea în fotbal, nu era o echipă cu personalitate. Mai degrabă Piteștiul m-ar fi tentat, era o echipă mai de tradiție și mai promițătoare. Dar nu se compara nici una cu Craiova, pentru că la Craiova era ceva magic, o căldură creată de fani și de oamenii din jurul echipei care te atrăgea, nu puteai să-i reziști.

– Bănuiesc că vă felicitați pentru alegere.
– (zâmbește) Ținând cont că din ”76, când am venit, până în ”87 am fost non-stop titular, da, mă felicit. Am jucat cele mai multe meciuri dintre toți cei care s-au perindat pe la acest mare club, peste 300. În cupele europene tot eu sunt cel care deține recordul de minute jucate.

– La ce echipă aveam în perioada aceea, regretați, totuși, că nu ați putut face mai mult? Măcar o finală europeană…
– Da, pe plan european cu siguranță simțim cu toții că am fi putut fi mai sus. În România am dominat acei ani, dar în cupele europene puteam mai mult și tuturor ne e greu când ne gândim la asta, pentru că asta caracterizează întregul grup de la Craiova Maxima a acelor ani: faptul că nu concepeam să pierdem, orice înfrângere era foarte greu de acceptat și ne afecta mult.

– Era această încăpățânare atuul Universității în fața altor echipe?
– Cu siguranță. Personal, am fost mereu de părere că, dacă ți-ai terminat cariera fără să ridici măcar un trofeu deasupra capului, înseamnă că te-ai apucat degeaba de acest sport. Nu a fost cazul nostru, la Craiova. Am fost, cu toții, niște învingători. Aș vrea ca acești copii aflați astăzi la început de drum să înțeleagă asta și să aibă aceeași atitudine față de fotbal și, mai ales, față de Craiova și publicul ei. Doar luând din nou o cupă sau un campionat vom putea spune că am renăscut cu adevărat. Să fie niște învingători și să fie conștienți de asta în fiecare minut petrecut pe teren, iar publicul fanatic al Craiovei va reveni, încet-încet, alături de ei.

Cea mai plăcută amintire: turul cu Benfica; cea mai neplăcută: returul

– Chiar, cum era atmosfera în perioada Craiova Maxima?
– Nu cred că poate cineva s-o exprime în cuvinte. Noi, oltenii, suntem speciali: mai calzi, mai energici, mai fanatici. De asta ne și invidiază toți.

– Dacă ar fi să alegeți o singură amintire plăcută din toată acea poveste frumoasă?
– Amintiri plăcute sunt nenumărate, dar cea care îmi este cele care-mi sunt cele mai dragi acum sunt zilele de la meciul tur cu Benfica, de la Lisabona. Pentru că la vremea aia nu aveam bucătar, cum au acum toate echipele mari, am preferat să stăm la ambasada României de la Lisabona și au fost niște zile foarte plăcute, mai ales că acolo am hotărât ca, în urma unei probleme a lui Ștefănescu, s-a decis ca eu să joc în centru cu Ciupitu și ne-a ieșit perfect, 0-0.

– Și cea mai neplăcută?
– Cea mai neplăcută este returul cu Benfica, normal. Din nou, am avut o problemă, Negrilă era suspendat și nu se știa cine va juca fundaș dreapta. Pentru prima oară n-am fost consultați și pe dreapta a fost retras Geolgău, care cu trei zile înainte jucase vârf cu Italia și o făcuse foarte bine.

– Și dacă v-ar fi întrebat antrenorii, ce formulă ați fi propus?
– Cea cu mine fundaș dreapta, Geolgău în față, la locul lui, și Ciupitu fundaș central, lângă Ștefănescu. Dar n-a fost să fie. Pe lângă toate astea, a mai venit și întinderea lui Donose din minutul 2, care a trebuit și el schimbat. A fost o zi în care nu ne-a mers nimic bine. În mod normal, trebuia să fim în finală. Eram toți cu piepturile bombate, ne vedeam calificați, după egalul din tur nu concepeam ca Benfica să ne poată face față pe Central. Dintre toate jocurile pe care le-am jucat noi în istorie, parcă n-am fost niciodată așa împăunați, credeam c-o să-i spulberăm. Și uite că taman atunci nu ne-a mai ajutat zeița Fortuna. Oricât de bun ai fi, când e să nu fie scris…

„Îndepărtarea unor investitori ca aceștia de la Craiova n-ar face decât să adâncească și mai mult criza din fotbalul românesc”

– Haideți să vorbim un pic și despre echipa actuală.
– Avem perspective foarte bune, nu ne lipsește nimic. Poate jocul scârțâie pe alocuri, dar după promovare vom face cu siguranță câteva transferuri care ne vor transforma într-o forță a primei ligi.

– Să înțeleg că nu aveți emoții cu dreptul la promovare?
– Nu, pentru că noi activăm în baza unui regulament administrativ, nu discutăm de civil și penal, unde legile sunt sfinte. Omul care a venit acum la conducerea Federației trebuie să înțeleagă că acest regulament trebuie făcut și, la nevoie, modificat, în așa fel încât să creezi condiții egale echipelor care vor să joace și să aducă un plus competiției. Oamenii care vin să bage bani în fotbal trebuie respectați și sprijiniți, pentru că sunt tot mai rari cei care vin dezinteresat să investească într-un spectacol. Îndepărtarea și punerea de bețe în roate acestor oameni nu fac decât să adâncească și mai mult criza în care se află fotbalul românesc. Trebuie să înțeleagă toată lumea că regulamentul la fotbal trebuie modelat permanent astfel încât să ajute competitorii de bună-credință, iar noi suntem un club impecabil din toate punctele de vedere.

– Da, dar Târgu Mureșul ar putea spune că modificarea regulamentului pentru favorizarea investitorilor de bună-credință poate să fie în defavoarea lor.
– Ar fi culmea să spună asta tocmai Târgu Mureșul. Sunt fix în aceeași situație ca noi, să se uite mai întâi la problemele lor și apoi să deschidă gura despre Craiova.

– Un jucător din echipă care vă place mult?
– Dintre cei veniți în iarnă, cred că Vătăjelu și Ivan pot deveni niște simboluri ale Universității Craiova, în forma ei renăscută.

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 23 Apr. 2014, 12:58 Actualizat: 23 Apr. 2014, 12:59 Seria 2
Pe aceeași temă