Renaște „Bătrâna Doamnă”

Bătrâna Doamnă, dacă nu i se dărâmă construcția actuală, poate deveni, în timp și cu răbdare, echipa pe care o visează suporterii.

 

Utiștilor le-a fost frică de confruntarea cu Minerul Lupeni. Era un meci împotriva unei echipe implicate în lupta pentru evitarea retrogradării, un meci extrem de greu, având în vedere condițiile UTA-ei, modul în care s-a alcătuit lotul și graba cu care s-a cristalizat. În plus, tinerii utiști aveau să evolueze în premieră într-un meci oficial în fața propriilor suporterilor, presiunea fiind suplimentară astfel Bătrânei Doamne i-a ieșit însă un meci perfect.

 

Ionuț Popa spunea cu o zi înaintea confruntării că nu va ezita să-i titularizeze pe Lee și Jăpălău, fiind convins de calitățile celor doi în puținele antrenamente în care a avut ocazia să-i studieze. Ambii s-au regăsit în primul 11, la mijlocul terenului, alături de Mutulescu și Nădăban. Și prezențele lor au constituit surprize, practic linia de mijloc folosită la Cluj-Napoca fiind complet schimbată. Nădăban a fost titularizat pe postul său de bază, de mijlocaș dreapta, și n-a jucat rău, fiind activ pe faza de construcție. Mutulescu a reprezentat o plăcută surpriză ca închizător. Mutat după doar o etapă din centrul defensivei pe un alt post delicat, de mijlocaș defensiv, tânărul jucător sosit de la Sheriff Tiraspol a impresionat plăcut. A dovedit orientare în teren și nu s-a jenat să intervină la mingi grele.

 

Lee și Jăpălău s-au dovedit, de asemenea, cărți câștigătoare în meciul cu Minerul Lupeni. Sud-coreeanul este tehnic, bătăios și deține capacitate de efort, aceleași argumente avându-le și Sergiu Jăpălău. După cum au evoluat sâmbătă, cu greu vor putea fi scoși din primul 11.

 

Apărarea n-a avut foarte multă treabă împotriva Lupeniului, oaspeții având puține atacuri directe pe poartă și periculoase. Mai sunt însă destule de pus la punct în defensivă, unde nu se poate vorbi încă despre sincronizarea fundașilor centrali Pascariu și Pașcovici. Pascariu are nevoie de jocuri oficiale, deoarece vine după o lungă perioadă de inactivitate, în timp ce Pașcovici, pe un fond mai bun fizic, ar putea să aducă și mai multă siguranță defensivei. Cel puțin sâmbătă, fundașii laterali Toc și Văsâie au jucat bine, ambii făcându-și treaba în zonele lor de acțiune. În jocul lui Toc se simte turul de campionat bifat la UTA, care l-a ajutat să acumuleze experiență, în timp ce Văsâie nu se mai poate speria de adversari, având la activ destule campionate în primele două eșaloane

 

Omul meciului s-a regăsit sâmbătă în atacul UTA-ei, acolo unde George Țucudean a făcut ravagii, atât prin cele două goluri, cât și printr-o prestație general reușită. Negru s-a străduit mult și pare dispus să lupte cu armele pe care le deține pentru a-și păstra locul în primul 11, dar și în cazul lui lipsa de jocuri oficiale din ultima vreme își spune cuvântul.

 

Deși a încasat un gol pentru care a fost semi-vinovat, juniorul Bujor a avut la rândul lui o prestație pozitivă. A scos o minge grea, de sub bară, chiar înainte de pauză, și a avut intervenții bune la o serie de mingi care puteau să provoace complicații. La gol, a fost păcălit de zid, care a deviat ușor mingea șutată năpraznic de Dumitra, dar s-a și dezechilibrat.

 

Schimbările efectuate de antrenorii UTA-ei pe parcursul jocului au fost mai puțin inspirate, în sensul că n-au adus prospețime și forță echipei. Dumitru Copil este, indiscutabil, un jucător talentat. Încă junior, Copil deține un bagaj tehnic uluitor, pe care trebuie să și-l pună însă în slujba echipei. Este genul de jucător care posedă nativ viziune asupra jocului, este capabil să furnizeze pase decisive și să puncteze pe ultimii 20-30 de metri, acolo unde e cel mai greu. Trebuie ordonat în joc, fructificat și pe faza de apărare și, mai ales să i se găsească locul potrivit, dar asta este deja treaba antrenorilor. Evident, are și el carențe de ordin fizic, dar o asemenea problemă se poate rezolva ușor. Ghindaru și Militaru, introduși și ei spre finalul meciului, au intrat greu în joc, într-un moment în care echipa căzuse fizic, și n-au reușit să aducă plusurile așteptate.

 

Dincolo de prestațiile individuale, cea colectivă, a echipei, este demnă de aprecieri. Utiștii au luptat sâmbătă cu o dăruire remarcabilă, ambiția și forța grupului trecând în plan secund normalele probleme legate de omogenitate, relații de joc, forță fizică. De altfel, spectatorilor nu le-a fost deloc greu să remarce că fotbaliștii Bătrânei Doamne joacă și cu sufletul, motiv pentru care răsplata a fost pe măsura determinării echipei. Sâmbătă, UTA în sine – cu tineri talentați și explozivi, cu jucători experimentați care au pus osul la bătăie, cu o forță interioară greu de anticipat – a fost genul de echipă la care arădenii visează de ani buni. A fost suficient un meci jucat și cu sufletul pentru ca suporterii să redescopere o Bătrână Doamnă așa cum o visează: frumoasă, rea, arțăgoasă, tânără, ambițioasă, devotată. Fie și din acest motiv, ar fi tare păcat ca problemele încă nerezolvate ale UTA-ei să strice o construcție care se anunță interesantă.

 

articol scris de Sebastian Șiclovan