Marius Staicu: „La Reșița am jucat mai mult cu sufletul decât pentru bani”

Provenit dintr-o familie de sportivi, a deprins tainele fotbalului în orașul natal, Timișoara. Deși recunoaște că a fost crescut în spirit alb-violet, are un mare of, acela că nu i s-au prea dat șanse de a juca pentru Poli. Așa că Marius Staicu a coborât mai la sud, tot în Banat, și a ajuns să joace fie la Caransebeș, fie la Reșița.

În Valea Domanului, purtătorul tricoului cu numărul 17, la fel ca și Cristian Chivu la debutul în Liga I, a devenit idolul tribunei a doua, acolo unde stă de ani de zile celebra Guardia Rosso Nera. La 26 de ani, golgheterul echipei Metalul Reșița visează să joace la cel mai înalt nivel în fotbalul românesc.

– Marius, de ce ai ales fotbalul?
– În familia mea este o tradiție. Tatăl meu a jucat mai demult la Dacia Timișoara și a antrenat în Liga a IV-a. Am ales fotbalul pentru că regretatul meu bunic a vrut să ajung să joc pentru Poli și vreau să-i îndeplinesc acest vis. Îmi aduc aminte și acum clipele când eram copil și mă jucam cu bunicul meu în spatele blocului. Cum și tata a fost fotbalist, eu duc mai departe acest fenomen. De mic am jucat fotbal la Timișoara, am făcut junioratul acolo. Pot să zic că am fost crescut în spiritul alb-violet, dar din păcate nu prea mi s-a dat mie șansa de a evolua pentru Poli. A trebuit să plec și așa am ajuns la Reșița, Caransebeș.

– Odată cu venirea acestei echipe de liga a doua la Reșița ai avut șansa de a urca un eșalon, după ce în sezonul anterior ai evoluat tot în Valea Domanului, pentru AFCM Reșița.
– Da, am avut noroc prin mutarea asta. Dar mai mare norocul a fost că Alexandru Pelici a insistat foarte mult pentru mine ca eu să rămân după ce am fost dat afară. Așa am ajuns să joc în Liga a II-a la Reșița, la un club pe care îl iubesc foarte mult și într-un oraș în care eu m-am simțit foarte bine.

– Ești un idol pentru suporterii reșițeni. Galeria a și confecționat un baner special cu chipul tău, pe care îl afișează meci de meci.
-Le mulțumesc foarte mult pe această cale. Fără ei cred că nu aș fi putut să dau totul pe teren. Ei pentru mine înseamnă foarte mult și cred că prin ce am făcut eu meci de meci, am dat totul pe teren. Am jucat mai mult cu sufletul decât pentru bani, pentru că am avut un salariu modest.

„M-am simțit fotbalist când am marcat în poarta Universității Craiova!”

– Ce ai simțit în momentul în care ai marcat golul victoriei cu Universitatea Craiova?
– M-am simțit fotbalist în acel moment. Când bați cu 1-0 și tu dai golul victoriei într-un meci cu Universitatea Craiova, care este un nume mare în fotbalul românesc, ai un alt tonus.

– Un mesaj de Sărbători pentru iubitorii fotbalului din Reșița și din Caraș-Severin.
– Le doresc tuturor „Sărbători fericite!”, un An Nou plin de bucurii și multă sănătate. Le mulțumesc suporterilor noștri și ziariștilor, pentru că ați fost alături de noi și ne-ați susținut.

Sursa: Arena Bănățeană