Gavrilescu e Dan… „căpitan de plai”

Publicat: 02 Feb. 2010, 15:57 Actualizat: 03 Feb. 2010, 12:21 Seria 2
Gavrilescu e Dan…  „căpitan de plai”

Unul dintre cei mai în formă jucători ai turului de campionat a
fost Dan Gavrilescu, iar recompensa a fost investirea sa în postura
de căpitan de echipă. Progresul său este cu atât mai surprinzător
cu cât, pe vremea când FC Silvania evolua în Liga a III-a, a fost
la un pas de a încheia conturile cu gruparea de sub Măgură. Totul
s-a petrecut după o partidă cu Unirea Dej, când sătmăreanul a
acuzat o accidentare la genunchi. Reapariția lui pe gazon a
întârziat, din cauza diagnosticelor eronate ale medicilor, astfel
că Gavrilescu a stat pe bară 4 luni. În tot acest timp au fost
persoane care nu l-au mai dorit la Șimleu Silvaniei, dar
„căpitanul” și-a revenit și a ajuns, din nou, la forma care l-a
consacrat. Puțini știu că, deși are doar 22 de ani, Gavrilescu are
în spate o vastă experiență competițională, el evoluând două
meciuri chiar în Cupa Intertoto!

Aventura în lumea fotbalului a început-o la vârsta de 8 ani, la
juniorii Olimpiei Satu Mare mai exact, unde a fost antrenat de
regretatul Vasile Borota. Peste doi ani, s-a transferat la LPS CSS
Satu Mare, unde s-a pregătit sub comanda lui Mihai Sabău, obținând
câteva rezultate notabile, printre care o semifinală de Campionat
Național U-14 împotriva lui Dinamo și o finală la U-15 cu Steaua
București. La numai 15 ani, Dan Gavrilescu a luat calea Diviziei C,
ajungând la Someșul Satu Mare. Evoluțiile sale au atras atenția
cluburilor importante din zonă, dar și a antrenorilor loturilor
naționale. În aceste condiții, timp de cinci ani, de la vârsta de
14 ani la 19 ani, sătmăreanul a adunat 32 de selecții la loturile
naționale, marcând și două goluri. A avut și două participări în
preliminariile pentru Campionatele Europene U-17 și U-19. Când avea
17 ani, a fost cooptat în lotul echipei Olimpia Satu Mare, care pe
atunci evolua în eșalonul secund. Aici a jucat 7 meciuri, reușind
să înscrie de trei ori. Se simțea foarte bine și era într-o formă
de invidiat, astfel că pe adresa lui au venit două oferte din Liga
I, mai precis de la Jiul Petroșani și Gloria Bistrița. În 2006,
Gavrilescu a semnat cu gruparea condusă de Jean Pădureanu, care se
afla în relații foarte bune cu patronul Olimpiei, Mircea Govor.
Timp de un an, a făcut parte lotul primei formații, dar apoi s-a
accidentat grav la genunchiul stâng, în zona rotulei, devenind
indisponibil timp de un an și 7 luni!? Mulți ar fi renunțat la
fotbal după un astfel de accident, dar el a continuat să spere și
să lupte. După ce și-a reziliat contractul cu Gloria Bistrița, a
revenit la Someșul Satu Mare, preț de un retur de campionat, după
care a apărut ideea cu FC Silvania Șimleu Silvaniei, ajungând sub
Măgură la „pachet” cu ceilalți jucători.

Dane, cum te simți la Șimleu Silvaniei?
Dan Gavrilescu: Mă simt bine. Aici sunt niște oameni deosebiți,
iubitori de fotbal. E de știut faptul că nu toți se pricep, dar ei
văd că se pune suflet și sunt alături de echipă. De multe ori mă
supără ceea ce spun, dar trec repede peste acest lucru, deoarece
știu că au inimă mare.

Ce părere ai despre parcursul din tur?
Sincer, așteptam mai mult de la tur, atât de la mine, cât și de
la colegi. Însă, puțini se așteptau ca noi să facem atâtea puncte.
Fără unele greșeli de arbitraj și lipsa de experiență a unor
colegi, puteam să strângem și mai multe puncte. Parcă îmi era
frică, dar pot spune că nu suntem departe de ce se cere în Liga a
II-a.

Faptul că ai un caracter puternic și un cuvânt „greu” în
vestiar ți-a adus banderola de căpitan?

Nici nu mi-am propus acest lucru. După partida cu FC Argeș,
patronii au fost nemulțumiți de randamentul unor jucători, iar în
săptămâna imediat următoare au organizat o ședință de analiză. „n
urma ei, domnul Mitică Ardelean, domnul Ioan Gurzău și antrenorul
Dacian Nastai au hotărât ca eu să port banderola de căpitan.
Probabil a contat și caracterul meu din vestiar. Sincer, pentru
mine e o onoare să fiu căpitan de echipă al Silvaniei. Sper să
slujesc culorile clubului cât se poate de bine.

În același timp ai devenit și cel mai iubit
jucător.

Sunt mai iubit pentru că lumea își concentrează atenția asupra
celui ce poartă banderola. El protestează la deciziile arbitrilor,
el își încurajează coechipierii. E adevărat, acest privilegiu mă
determină și pe mine să fiu altfel în joc. Eu aș vrea să fiu și mai
iubit, dar sunt mulțumit și cu cât sunt în momentul de
față.

„Nu sunt disperat să
plec de la FC Silvania”

În vară ai vrut să pleci în Cipru. Te mai tentează
ideea?

Normal că mă tentează, în continuare. Fiecare fotbalist își
dorește să ajungă undeva unde să-i fie mai bine, din punct de
vedere financiar. Totuși, aș vrea să rămân alături de FC Silvania
pentru a duce la capăt proiectul început în acest an. Eu nu sunt
disperat să plec, dar, ca oricare altul, îmi doresc să-mi fie mai
bine. Vreau să se știe că nu-mi place să las lucrurile
neterminate.

În ce ar consta acest proiect?
În primul rând, cooptarea unor sponsori mai mari, mărirea
plafonului salarial și îmbunătățirea condițiilor. Sigur, în aceste
condiții și obiectivele vor fi mai îndrăznețe. Dacă în acest sezon
se urmărește o clasare în primele opt echipe, de la anul, în
condițiile în care s-ar îndeplini cele enunțate mai sus, am putea
vorbi chiar de o clasare pe podium.

Cum se face că ai ajuns în vârf de formă după accidentarea
și pauza din Liga a III-a?

Dacă am revenit după accidentarea gravă pe care am suferit-o pe
vremea când eram la Gloria Bistrița, am reușit și după cea din Liga
a III-a. Totul s-a întâmplat la meciul cu Unirea Dej. Am revenit în
decembrie, după o pauză de 4 luni, cauzată și de indecizia
medicilor în a da un diagnostic exact. Ambiția m-a făcut să revin
și de această dată, doarece eu trăiesc pentru fotbal. Asta știu să
fac. Vreau să mulțumesc pentru încrederea acordată în momentele mai
dificile, în special domnului Ioan Gurzău, care a crezut în
calitățile și potențialul meu. Dumnezeu e sus și vede. Le-am dat
peste nas celor care vroiau să scape de mine.

Având în vedere experiența ta, ce ne poți spune despre cele
două Serii, ce anume le separă?

Seria a II-a este accesibilă Silvaniei. Aici, noi ne putem face
remarcați și să obținem rezultate bune. Majoritatea adversarilor nu
sunt la un nivel foarte ridicat. Formațiile care fac excepție sunt
FC Argeș, „U” Cluj și Dacia Mioveni. În rest, nicio echipă nu e de
nebătut. Pot spune că nivelul Seriei a II-a este mai slab decât
nivelul pe care îl avea atunci când am evoluat pentru prima dată în
„B”, cu Olimpia Satu Mare. „n Seria I, investițiile sunt mult mai
mari, având în vedere numărul ridicat al persoanelor cu potențial
financiar.

În ultima vreme, evoluezi mai mult în bandă decât în
avanposturi. De ce?

Toată lumea mă vede atacant. Însă, poziția mea preferată este
cea de mijlocaș de bandă sau extremă. Sigur, îmi place să fiu
folosit și al doilea vârf, dar, la acest nivel, fundașii au un
fizic impresionant, iar mie îmi este greu să lupt cu ei. De aceea,
prefer să evoluez pe părțile laterale, unde îmi pot pune în valoare
calitățile, în special, viteza.

„Ne vom da viața
pentru Silvania”

Ce îți dorești de la 2010 pe plan personal și
profesional?

Personal, îmi doresc, în primul rând, să fiu sănătos, apoi să
am parte de liniște în jurul meu. Pe plan profesional, sper să fac
pasul spre o echipă mare, iar dacă acest lucru nu se va realiza,
vreau să ajung pe un loc fruntaș cu echipa
Șimleului.

Ai un mesaj pentru suporterii Silvaniei?
Da. Le doresc multă sănătate, răbdare, să ne privească cu ochi
buni și să ne critice când merităm. Îi aștept în număr cât mai mare
la stadion. Eu, în numele colegilor, pot spune că ne vom da viața
pe teren, pentru acești suporteri care încurajează echipa orice ar
fi.

Sursa: sportulsalajean.ro

Publicat: 02 Feb. 2010, 15:57 Actualizat: 03 Feb. 2010, 12:21 Seria 2
Pe aceeași temă