„Baba oarba” sau povestea cu iz de blestem a UTA-ei

UTA pleacă la drum fără să știe ce o așteaptă. E un fel de „Baba oarba” ce i se întâmplă Bătrânei Doamne acum, dar oficialii clubului nici nu prea au de ales. Giovanni Catanzariti și Ionuț Popa s-au săturat de jocul de ping-pong de care au avut parte în ultima lună și au decis să dezmorțească activitatea clubului, în ideea de-a lucra măcar în paralel. Pe de-o parte la structurarea unui lot de jucători, cu tot ce presupune el, și de cealaltă, la căutarea unui finanțator sau a unui grup de sponsori care să asigure la un moment-dat finanțarea activității. Având în vedere că obstacolele sunt împrăștiate peste tot și că numărul necunoscutelor este înfiorător de mare, e greu de anticipat ce va urma.

 

Sunt atâtea întrebări cărora le lipsește acum răspunsul, încât misiunea Bătrânei Doamne pare imposibilă, dar asta nu înseamnă că obligatoriu așa va fi. Nu se știe cine și când va asigura bugetul clubului-fanion al Aradului. Banii promiși de autoritățile locale depind de momentul în care UTA reușește să se scuture de datoriile către stat. Lotul pe care tehnicienii l-au schițat și pus pe hârtie depinde în mare parte, cel puțin până la sfârșitul lunii, de omul de afaceri Sandu Ion, care are de făcut o plată de peste 120.000 de euro către clubul Ateltico. Dacă face plata, nouă dintre jucătorii pe care îi dorește UTA, în frunte cu Țucudean, Toc, Bujor, Purece, Chindriș, Filaret, îi vor aparține și va decide dacă-i oferă sau nu. Dacă nu face plata, fotbaliștii vor redeveni ai grupării Atletico și nu se știe dacă vor fi lăsați – și mai ales în ce condiții – la UTA. Apoi, este de așteptat ca unii dintre jucătorii vizați să facă parte din noul lot să nu înțeleagă situația clubului și să nu accepte să se pregătească în alb-roșu în speranța că problemele financiare se vor rezolva total sau parțial, astfel încât să poată beneficia de salariile pe care și le vor negocia. La fel de simplu este posibil ca reunirea lotului să se facă fără probleme, antrenamentele să decurgă normal, echipa să plece în cantonament și să-și vadă liniștită de treabă.

 

Pe de altă parte, obosit după un șir de întâlniri, tratative și ședințe de strategie, Ionuț Popa e în ceață. Își dorește în continuare să antreneze UTA, numai că și-a imaginat că va avea sub control o UTA stabilă financiar pe care trebuie să o readucă în Liga I. Deocamdată, Bătrâna Doamnă e departe de ceea ce i s-a promis și pentru că mai degrabă n-ar pleca din Arad – și din motive familiale – a acceptat să rămână, poate pentru o perioadă scurtă, poate pentru mai multă vreme și în actualele condiții, măcinate serios de incertitudine, dar a avertizat că va pleca în cazul unui oferte care să-i convină.

 

Orice este posibil într-un moment delicat, în care doar entuziasmul și nervii de oțel ai oficialilor țin UTA pe linia de plutire. Practic, utiștii sunt ancorați acum doar într-un strat de speranță și își hrănesc iluziile cu promisiunile mai mult sau mai puțin serioase cu care s-au ales în ultima vreme. Atât le-a mai rămas. Restul e poveste, din păcate aceeași poveste de care UTA nu reușește să scape de câțiva ani încoace, o poveste cu iz de blestem.
 

 

articol scris de Sebastian Șiclovan