Andrei Sin: „La ora actuală, Universitatea este cel mai serios club din România”

S-a născut pe 26 octombrie 1991 în București, dar a început să joace fotbal la Sportul, departe de influențele negative (pentru olteni, cel puțin) din Ghencea sau Ștefan cel Mare. Unul dintre remarcații lui Gică Craioveanu din actualul lot, Andrei Sin a marcat două goluri de 6 puncte în acest campionat, dintre care unul un eurogol, la Oradea. Pentru viitor, Andrei și-a stabilit clar obiectivele, pas cu pas: promovare cu Craiova, să bată Steaua și Dinamo acasă, la anul, să joace în cupele europene cu Știința și apoi să se transfere și el într-un campionat puternic, de preferat în Anglia.

„Ai mei n-au crezut că pot să trăiesc din fotbal, de altfel nici eu n-am crezut că pot s-o fac până recent”

– Ce voiai să te faci când erai mic?
– Nu-mi amintesc să fi vrut să fiu altceva decât sportiv. Chiar dacă eram foarte mic atunci, îmi amintesc performanțele Generației de Aur și că voiam să fiu ca ei. Tata m-a dus la juniorii Sportului, deși nu credea nici el pe atunci c-o să ajung să trăiesc din fotbal. De fapt, nici eu nu eram așa sigur, abia după venirea la Craiova pot să spun cu adevărat că trăiesc din fotbal, pentru că înainte am fost la echipe care o duceau greu cu banii. La ora actuală, însă, Universitatea cred că este cel mai serios club din România în ceea ce privește exactitatea plăților, onorarea promisiunilor și condițiile oferite.

– Care a fost drumul tău în carieră?
– Am stat la Sportul până la 17 ani, când am fost luat la Academia lui Gheorghe Hagi. Am jucat pentru Viitorul când au promovat din C în B, apoi încă un an în B. De acolo am plecat la Mangalia, unde am avut cea mai bună perioadă a mea, am dat vreo șase goluri, echipa a avut o serie bună de victorii și am reușit să ne salvăm de la retrogradare. Apoi m-am întors la Viitorul, care între timp promovaseră în A, dar nu m-au păstrat, așa că am plecat definitiv la Tulcea. Acolo m-am întâlnit cu Adi Ionescu și Enache Cîju, cu care sunt bun prieten și acum, pentru că am venit împreună la Craiova.

– La Tulcea știu că erați printre favoriții la promovare.
– Da, dar era foarte greu, pentru că nu eram plătiți de foarte multe luni și nu exista un plan foarte coerent al conducerii, nu știau ce vor și ce pot să ofere pentru asta. Cu toate astea, am terminat pe locul 3, la două puncte distanță de locul 2.

– Și la Craiova cum ai ajuns?
– Păi, la Tulcea venise antrenor Erik Lincar și am lucrat bine împreună, iar când a ajuns el la Craiova m-a sunat și mi-a spus că i-ar plăcea să colaborăm din nou. Am acceptat și acum mă felicit că am făcut alegerea asta.

„Dacă batem la Vâlcea, suntem 70% promovați”

– Ai dat două goluri importante, de 6 puncte practic. Din păcate, acele puncte nu vor conta, pentru că au fost cu UTA și Bihor. Chiar și așa, golul cu Bihor a fost poate cel mai frumos din sezonul acesta de Liga II.
– Da, a fost un gol frumos, poate cel mai frumos din cariera mea. Stancu a învăluit și a tras după el fundașul, mi-a deschis culoarul, așa că am tras de la 25 de metri în vinclu, pe lung. Am mai dat unul asemănător când eram la Mangalia, voleu cu stângul din colțul careului de 16, să-l întrebați pe Irimia, că știe mai bine, că el era portar la Iași atunci (râde).

– Care-s punctele forte din jocul tău și care alea slabe?
– Plusurile cred că sunt viteza și o tehnică bunicică, la cele slabe aș zice jocul cu piciorul drept, trebuie să lucrez să mi-l îmbunătățesc.

– Ce v-a zis Balint când a venit la echipă?
– Că ne-a urmărit și că suntem jucători valoroși, dar trebuie să avem încredere în noi ca să devenim o echipă cu adevărat bună.

– Dar după meciul cu Slatina?
– Atunci ne-a spus că am făcut un meci prost, că nu am reușit să ne impunem jocul nostru și că e inadmisibil să fim dominați la modul acela. Și avea dreptate, dar urmează un meci la Vâlcea important, pe care, dacă vom reuși să-l câștigăm, și sunt sigur că suntem capabili de asta, cred că suntem 70% promovați.

„La anul vrem să batem Steaua acasă”

– Unde te vezi peste un an?
– Ah, asta e simplu. Cu Craiova în Divizia A, credem cu toții foarte tare în asta și o să se întâmple. Apoi cred că putem crește de la an la an și în scurt timp cred că vom reuși să câștigăm și primul trofeu, pentru că asta își dorește conducerea și ne oferă toate condițiile pentru a o reuși. Sper ca asta să se întâmple în cei trei ani cât mai am eu contract, abia apoi mă pot gândi la o plecare afară, pe care de altfel mi-o doresc foarte mult.

– Cum e să joci pe Oblemenco?
– La meciul cu Bistrița, primul de acasă, pot să spun c-am simțit o mică presiune, au fost 15.000 de oameni în tribune și nu eram obișnuit să joc cu atâția spectatori. Dar m-am obișnuit repede, acum e o plăcere când văd că se strâng mulți oameni. Nu uităm nici unul că pe acest stadion s-au făcut performanțe uriașe în urmă cu mult timp, cu prea mult timp în urmă, aș zice, iar asta ne motivează.

– Cu câți spectatori crezi că vom juca meciurile din play off?
– Cred că vom avea o medie de 10.000 pe meci, dar dacă reușim să facem și spectacol, nu doar să câștigăm meciurile, ar putea veni chiar mai mulți.

– Aveți emoții cu dreptul de promovare, discutați în lot despre asta?
– Nu, nu e treaba noastră, dar cu toții suntem foarte încrezători că vom fi lăsați să promovăm, dacă vom demonstra pe teren că merităm acest lucru. Ar fi păcat să se pună bețe în roate celui mai frumos proiect din țară al ultimilor ani.

– La condiții am putea de pe acum să ne batem cu Steaua. La fotbal propriu-zis, pe teren, când crezi că se va întâmpla?
– La anul, la primul meci cu Steaua, intrăm pe teren ca să câștigăm. Sunt sigur că putem s-o facem, mai ales dacă jucăm acasă, cu un stadion plin.

„Un joc în cupele europene în următorii trei ani este un obiectiv realist”

– Ești unul dintre preferații lui Gică Craioveanu, mereu ne vorbește frumos de tine și de Ganea, în special.
– Știu, am mai citit și eu editorialele lui și îi mulțumesc mult că are încredere în mine. O să încerc să nu îl dezamăgesc nici pe el, nici pe suporterii care așteaptă de la noi să fim asemenea lui.

– Ce pasiuni ai?
– Îmi place mult tenisul și mă mai joc Fifa pe Play Station, cu Bayern Munchen de obicei. Sunt fan Bayern, au bătut toate recordurile anii ăștia și sper să câștige iarăși Champions League, pentru că sunt cei mai buni.

– Știi că a jucat și Craiova cu Bayern Munchen, în sferturile Cupei Campionilor din 1982, chiar Gheorghiță Geolgău, directorul general, a marcat în egalul pe care l-am obținut la Munchen, în retur. Când crezi că vom mai ajunge să jucăm într-un meci oficial cu Bayern?
– E nevoie de timp pentru asta, e practic imposibil să joci cu Bayern Munchen în altă parte decât în Champions League, dar cred că un obiectiv realist este cel puțin un joc în cupele europene în următorii trei ani.

Interviul integral în revista MaximaSport. Apare miercuri la toate chioșcurile din Oltenia.