Zece ani fără Adrian Păunescu! Povestea celebrului imn al Rapidului. Versuri scrise la un ”șpriț” alături de prietenul Ion Motroc

Autor: Daniel NAZARE Publicat: 05 Nov. 2020, 11:44 Liga 2
Zece ani fără Adrian Păunescu! Povestea celebrului imn al Rapidului. Versuri scrise la un ”șpriț” alături de prietenul Ion Motroc

Astăzi, 5 noiembrie 2020, se împlinesc 10 ani de la trecerea în neființă a poetului Adrian Păunescu. Cele mai frumoase imnuri din fotbalul românesc, ale Rapidului și Universității Craiova, au fost scrise de Adrian Păunescu.

Povestea imnului din Giulești, conform multor mărturii, s-a definitivat după un meci între ziariști și artiști, așa cum se obișnuia atunci. Păunescu i-a dictat versurile lui Ovidiu Ioanițoaia, acesta le-a scris pe o hârtie, iar Victor Socaciu a adus chitara și au început toți să cânte.

„Suntem peste tot acasă / Porțile ni se deschid / Nu-i echipă mai frumoasă și iubită ca Rapid”, este refrenul cunoscutei melodii.

Imnul Rapidului, compus într-o seară de vară la un pahar de vin cu apă minerală

Florin Motroc, fiul legendarului jucător și antrenor rapidist Ion Motroc, povestește cum și unde a apărut acest imn atât de drag rapidiștilor.

„Versurile s-au scris la bunica mea, în curte, pe strada Smochinului 36. Tata avea o relație bună cu Adrian Păunescu, se vedeau mereu și discutau nonstop. Era un mare amator de fotbal, de sport.

După un meci între ziariști și artiști în Giulești, la care participau Ovidiu Ioanițoaia, Mircea M. Ionescu, Ștefan Bănică și mulți alții, ei s-au întâlnit și au băut, așa cum făceau mai mereu, un șpriț, adică un pahar de vorbă.

Atunci, într-una dintre serile lungi, au încercat să compună un imn al Rapidului. Nu-mi amintesc exact anul, eram destul de mic, aveam 8-9 ani, dar mai trăgeam cu urechea ce discută adulții. Erau niște seri foarte frumoase”, a declarat Florin Motroc pentru ProSport.

Ion Motroc e o legendă în Giulești, cu peste 250 de meciuri și 9 sezoane la Rapid. A participat din plin la acea ediție din 1967 în care titlul a poposit la Rapid. Din echipa care a luat titlul în 1967, cu excepția lui Motroc, mai trăiesc azi Rică Răducanu, Bebe Năsturescu, Nicky Dumitriu și Ion Ionescu.

Cântecul s-a auzit prima oară la un meci de Divizia B

„Eu sunt mai mic decât Florin, dar tata mi-a povestit despre discuțiile sale interminabile cu Adrian Păunescu. Era un respect reciproc între ei. Așa este, versurile sunt realizate împreună… Nu știu dacă la curte, ei mergeau și se vedeau în centru, mergeau și la saună.

Se vedeau și la meciuri, inclusiv ale Craiovei. Am fost în 1983 când au jucat cu Bayern Munchen pentru că tata m-a dus în Bănie la hotelul nemților și am dat mâna cu Rummenigge. A fost ceva memorabil pentru mine”, ni s-a confesat și Adrian, celălalt fiu al lui Ion Motroc.

Imnul a răsunat pentru prima oară la un joc într Rapid şi Progresul, disputat pe ”Republicii” în 1980, cu 50.000 de rapidişti în tribune, un record absolut pentru un meci de Divizia B. La celebrele cuplaje suporterii giuleşteni ocupau întreaga tribună a doua de pe Republicii.

Imnul a fost audiat pe „difuzorul care suna dogit”

Adrian Păunescu, fiul poetului, povestește cum a ajuns Victor Socaciu să câte imnul Rapidului.

„Tata era la stadionul Giulești și a simțit că este nevoie de un cântec pentru marea de suporteri ai Rapidului. Tata l-a «forțat» pe Victor Socaciu – atunci era un tânăr care se afirma la «Cenaclul Flacăra» – așa cum făcea el (dă din mână ca tatăl său) când ne punea pe toți la treabă, să scrie un cântec. Rapid! Imnul s-a cântat pe goarna prăpădită, pe difuzorul ăla care suna dogit, a stadionului și a fost preluat imediat de oameni”, a declarat, în urmă cu câțiva ani, Andrei Păunescu, fiul poetului.

Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, din Moldova, ca fiu al lui Constantin si Floarea. Copilăria și-a petrecut-o în comuna Bârca, din judeţul Dolj, fiind crescut mai ales de bunicii săi.

După primii ani de liceu, acesta rămâne fără sprijinul tatălui, care este dat afară din învăţământ, pentru activitate anticomunistă şi, ulterior, arestat. Adrian Paunescu vine în Bucureşti, unde urmează ultimele două clase la Liceul Central, pe care-l absolvă în 1960. Din motive politice, nu se poate înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, decât în 1963.

Între 1970 şi 1971, timp de un an academic, este bursier al Universitatii Iowa – S.U.A., susţinând, în ultima lună a programului american, conferinţe în faţa studenţilor americani, la Universitătile: Ann Arbour, Chicago, Columbia din Washington, Michigan.

Adrian Păunescu l-a convins pe Hagi să revină la națională

Adrian Păunescu s-a apropiat de Universitatea Craiova la inceputul anilor ’70. Apropiat al fostului ministru de externe, Ștefan Andrei, încă din 1968, poetul a venit alături de acesta la Craiova înainte ca echipa să câștige primul titlu de campioană din istorie, în 1974.

Tot poetul Adrian Paunescu l-a convins, în 1999, pe Gheorghe Hagi să revină la echipa națională de fotbal. Decisivă a fost o strofă pe care Andrei Păunescu, fiul poetului, i-a compus-o pe loc: Acum tricolorul îţi cere să vii / În numele mamei şi al tatălui”.

Lui Hagi i-au dat lacrimile. Nu trecuse prea mult de când îşi pierduse ambii părinţi, pe Iancu şi pe Chiriţa, care fuseseră totul pentru el.

Presat din toate părţile a încercat o ultimă eschivă: „N-am cum să joc împotriva Ungariei. Nu m-a convocat nimeni”. Nu ştia că Adrian Păunescu îl avea pe fir, la telefon, pe Piţurcă, selecţionerul de atunci, care i-a transmis, în direct la Antena 1, telegrama în direct. Atunci Hagi a spus da! România a învins Ungaria cu 2-0, după o primă repriză memorabilă.

Autor: Daniel NAZARE Publicat: 05 Nov. 2020, 11:44 Liga 2
Pe aceeași temă