„Mult sacrificiu, aici e UTA”

Publicat: 14 Jul. 2009, 14:32 Actualizat: 14 Jul. 2009, 14:33 Pregătiri, amicale
„Mult sacrificiu,  aici e UTA”

Bătrâna Doamnă a intrat adânc în program: antrenamentele de la Moneasa sunt tari din prima zi a stagiului centralizat
 
 

Bătrâna Doamnă a intrat direct în pâine, la Moneasa. A trecut vremea readaptării la efort, nu se mai fac concesii. O primă triere a lotului s-a efectuat deja de-a lungul săptămânii trecute, când s-au bifat și câteva antrenamente de intrare în efort. Imediat după ce-au ajuns la Moneasa, totul s-a schimbat pentru utiști: program clar, cu două antrenamente pe zi, masă, refacere și odihnă obligatorie – nimic nu mai este la voia întâmplării. Deja contează mai puțin cine are chef de muncă și cine nu, scuze nu mai există, în termeni de stadion… gata cu „vrăjala”.
 

Baza sportivă din Moneasa – ce schimbări!

 

Am ajuns la Moneasa la câteva minute după ce echipa s-a instalat pe terenul din sat. N-am mai fost aici de peste un an, iar când am fost, n-am dat pe la baza sportivă. Acum, de nevoie, m-am oprit direct acolo și… surpriză. A răsărit o bază cu totul nouă. Doar suprafața de joc a rămas la locul ei, în rest totul e schimbat. Garduri noi și înalte, nocturnă, un gazon refăcut complet, dotat cu drenaj și cu sistem de irigare direct din iarbă, sub control computerizat, bănci de rezervă noi, tribună nouă, teren de tenis/tenis cu piciorul artificial, sală de forță dotată cu aparate moderne, vestiare civilizate, chiar excelente. Sincer, m-am blocat. Cu excepția gazonului, care mai trebuie puțin pus la punct, dar pe care se poate lucra fără probleme, totul e la cote foarte înalte și chiar nu merită, dacă tot e criză, să arunci banii prin stațiunile din Austria, la mare modă acum în lumea fotbalului românesc și nu numai. În plus, cantonamentul de aici e unul pur fizic, vor fi șapte zile dedicate aproape în exclusivitate acumulărilor, motiv pentru care Moneasa este o alegere perfectă pentru ce doresc antrenorii în acest moment al pregătirii echipei.
 
 

„Băi băieți, aici e UTA”

 

I-am găsit pe utiști pe teren, grupați la soare. Secunzii Roland  Nagy și Dan Stupar îi întindeau bine, pregătindu-i pentru antrenament. Dan Țapoș lucra deja separat cu portarii, după ce în cursul dimineții a avut grijă să-i ducă la o „înviorare” spre Izoi. „Mister” încă nu avea treabă. Tocmai trasase sarcinile antrenamentului și luase loc pe bancă. Telefonul îi sună non-stop, dar alege când să răspundă, în funcție de „greutatea” celui care se află la celălalt capăt al firului. Un telefon scurt la club, pentru rezolvarea unei probleme administrative, apoi un altul, ceva mai lung. N-am auzit decât un „Sandule”, pentru că apoi s-a îndepărtat, dar era clar cine se află la celălalt capăt al firului.

 

După o încălzire serioasă, aproape cât o repriză, începe calvarul. Prima porție serioasă: ateliere pentru flotări, abdomene, extensii și gărdulețe. Secunzii stau cu ochii pe jucători, îi supervizează, îi corectează, nu-i lasă să miște în front. „Mister” se plimbă în mijlocul grupului, intervine și el și începe să lanseze poante. Știe că cazul să mai și glumească din când în când, pentru a-și destinde jucătorii. Brusc devine serios. „Băi băieți, aici e UTA. Vreau mult sacrificiu, aici e UTA”. Și apoi începe testele: „Predrag, cine e UTA?” Răspunsul îl mulțumește parțial, după ce Pocuca răspunde: „Grande squadra”. Altceva dorea să audă, dar răspunsul vine imediat: „Campioana provinciei, șase titluri, două cupe”. „Așa, mă băieți! Deci, UTA nu e orice echipă, deci vreau sacrificiu, trageți de voi”.
 
 

„Alergătură…”

 

Extensii, garduri, flotări, abdomene – au trecut și ele. Tricourile roșii, de antrenament, sunt pline de transpirație, dar degeaba. Urmează „alergătura”. Lotul se împarte în două grupe, secunzii se pun în mișcare și urmează reprize de alergări în jurul terenului în tempo rapid asociat cu alergare ușoare. Contratimp, cu măsurarea pulsului, cu reducerea timpului dintre alergarea în ritm și cea ușoară. Utiștii au arat terenul, timp de mai bine de 45 de minute, fără să miște prea mult în front, fiind mereu supravegheați. Și pentru că secunzii lucrează cot la cot cu jucătorii, îi vine și lui „Mister” pofta de muncă: se pune pe alergat, mai ușor, mai bătrânește, dar nu cedează în ciuda previziunilor. Când totuși o face, îl solicită pe maseurul Bicsky, pentru o refacere urgentă…
 

„Găina” care păcălește

 

Îl întreb pe Ionuț Popa când urmează „bucățile”. Mă gândeam la seriile de 800, 1500, 3000, 5000 de metri, pe care le văzusem în atâtea și atâtea cantonamente, de-a lungul anilor. Mă fixează, face ochii mari și-mi spune: „Fugi mă de aici. Nu mai fac din astea de peste zece ani. S-au schimbat vremurile. Vom face bucăți de 100 și 200 de metri. Atât!” Oricum, după „grozăvia” de luni, nici nu mai sunt necesare „bucăți”. Antrenamentele sunt foarte solicitante, iar „găina” își are și ea rolul ei. Care „găină”? Așa-i spun ei mingii, antrenamente cu ea fiind programate în cursul după-amiezilor. Dar să nu credeți că sunt mai ușoare. „Găina” păcălește perfect fotbaliștii, care se bucură de ea, dar de fapt sunt puși tot pe „alergătură”.

 

articol scris de Sebastian Șiclovan (Moneasa)

Publicat: 14 Jul. 2009, 14:32 Actualizat: 14 Jul. 2009, 14:33 Pregătiri, amicale
Pe aceeași temă