În cantonamentul lupilor

La Crângul lui Bot, în „sălașul” din pădure, lupii pregătesc
promovarea. În familie. La Crângul lui Bot, lucrurile s-au schimbat
mult în bine, clădirea care a adăpostit mai multe generații de
fotbaliști a fost modernizată, terenul de antrenament arată
impecabil. A rămas însă acea liniște a pădurii de la Crâng,
„tulburată” doar de antrenamentele zilnice ale lupilor,
explicațiile și îndemnurile antrenorilor, „zgomotul” înfundat al
unei mingi șutate cu precizie. Pregătirea promovării într-o
atmosferă destinsă. Pentru că, de la marginea terenului de la
Crâng, de unde am asistat la antrenamentul de marți, asta se vede:
o echipă ca o familie ai cărei „membri” se încurajează reciproc,
aplaudă reușitele de excepție, glumesc fin făcând deliciul
numeroasei asistențe din partea mass-mediei prahovene. Cât despre
antrenament, el însuși este făcut în așa fel încât să fie plăcut.
Noi am ajuns la jumătatea acestuia, când antrenorul Valeriu Răchită
împarte echipa în două, un grup la marginea din dreapta a
terennului, celălalt în stânga, pornind de pe linia mediană. Se fac
„perechi”, Budescu „pică” cu Bozga, Oprița cu Dimbi și așa mai
departe. Mingile sunt la Răchită, poziționat exact în punctul din
centrul terenului. Perechile pleacă în același timp, cine ajunge
primul la mingea pe care Răchită o trimite ba pe jos, ba pe sus, ba
în dreapta, ba în stânga și chiar înapoi în jumătatea nefolosită
atacă poarta. Celălalt se apără. „Ia, uite, Oprița a băgat
prima alunecare la Petrolul”, se amuză „lupii”. Bozga obține
prim-planul în fața lui Budescu, „ajutat” și de Răchită, se apropie
de poartă, face „biciclete”, dar trage pe lângă! Mihai Tudor prinde
vinclul de la 17 metri, veteranii Cristi Vlad și Pompiliu Stoica se
supără în glumă: „știam, nea Vivi, că tot în partea cealaltă o
dai!” Apoi, tot pe o jumătate a terenului, lupii încep o
„miuță”. În acea densitate de picioare, mingile curg cu
repeziciune. Se joacă din prima, Bozga se înalță ca la Dinamo II și
înscrie, Budescu „bagă” alunecări de fundaș, LM-ul este prieten cu
toți, dar mai ales cu mingea!

Apoi, lovituri libere, după care, echipa merge la masă, meniul
„lupilor” alcătuit de către doctorul Mircea Miu fiind asigurat de o
firmă de catering.

Mană cerească

În timp ce „lupii” se schimbă pentru a merge la duș, antrenorul
Valeriu Răchită ne invită la adăpostul stejarilor seculari din
curte pentru a ne satisface curiozitatea privind cantonamentul.
Astfel aflăm că pereții interiori și fațada au fost recondiționate,
pe jos a fost pus parchet, camerele jucătorilor dispun de
televiziune prin cablu și wireless. Dar cel mai important, aici
lupii găsesc liniștea de care au nevoie în pregătirea jocului de
campionat. „Totul este reamenajat, avem liniște. Acest
gen de cantonament este un lucru normal în Vest, dar în România
este mană cerească! Mai este de lucru la acest cantonament și am
dorit să venim mai repede aici tocmai pentru a grăbi
lucrurile”, spune antrenorul Vivi Răchită.

Căpitanul, pe locul antrenorului

Pe vremea când evolua la Petrolul, Răchită a „strâns” vreo 7 ani la
Crângul lui Bot. În camera jucătorului Răchită stau acum Cristi
Vlad și Victoraș Cataramă, primul, la fel, cu destul timp petrecut
în cantonamentul din pădure. „Eu am petrecut foarte
mult timp aici, este liniște și s-au făcut eforturi mari pentru
recondiționarea bazei. S-a creat o familie extraordinară și ne
dorim din tot sufletul să promovăm!”, spune căpitanul
Cristi Vlad.

Articol și foto de Ciprian
Radu