„Nu se poate fără pregătire centralizată montană”

Antrenorul Petrolului, Valeriu Răchită, a acceptat un dialog cu
cărțile pe fața cu jurnaliștii cotidianului local, Republicanul,
iar azi vă oferim ultima parte a interviului. În această parte
antrenorul a explicat de ce preferă o pregătire montană în pauza de
iarnă și ce jucători l-au impresionat cel mai mult din liga a
doua.

Cum vezi această discuție legată de locul ales
pentru pregătirea centralizată?
Eu sunt de părere că dacă ești bolnav te duci la doctor, nu la
vraci. Așa am făcut și eu și din ce-am învățat de la cursurile
pentru Licența C până la Licența Pro, dar și după discuții cu
numeroși specialiști, cu doctorul echipei naționale, Pompiliu
Popescu, care mi-a arătat documente în acest sens, am înțeles că e
importantă pregătirea la munte. În plus, față de afară, la noi este
și această problemă a pauzei dintre perioadele competiționale, de
două-trei luni, așa că nu se poate fără pregătire centralizată
montană.

Spune-ne trei nume de jucători ai altor echipe care
ți-au plăcut!
Păi primii ar fi Curelea și Ferfelea, de la Sportul Studențesc, doi
fotbaliști foarte valoroși, care au și jucat, de altfel, în Liga I,
iar acum au din nou oferte, din câte am auzit. Apoi, mai este un
jucător care mie îmi place mult: atacantul Emil Nanu, de la Delta
Tulcea. Un fotbalist cu fizic bun, un adevărat vârf de careu.

Mai ții legătura cu foștii tăi colegi de la Petrolul
sau Steaua?
Dintre cei cu care am jucat la Steaua vorbesc foarte des la telefon
cu Adi Matei, cu Erik Lincar sau cu Florentin Dumitru. Mai păstrez
legătura și cu cei care au jucat la Petrolul, dar mulți au plecat,
nu mai sunt pe aici. Mă sună des Leahu, din Elveția, se bucură când
avem rezultate.

Ai încercat să-i aduci alături de
tine?
Chiar am luat echipa din 1995, pe când era câștigătoarea Cupei
României, și aș fi vrut să fim cât mai mulți la Petrolul în acest
moment. Pe toți am încercat să-i aduc în club… Din păcate unii
sunt plecați, alții nu mai sunt în fotbal, iar unii, probabil, nu
sunt compatibili cu mine…

De-a lungul timpului nu s-a scris foarte mult despre
familia ta…
Așa este, am preferat să o țin departe de lumea asta. Și așa mă
înjură multă lume, se spun foarte multe minciuni despre mine. Am o
familie normală, am soție și doi băieți, unul făcut la începutul
carierei de jucător, altul la final. Cel mare, Sergiu, a împlinit
de curând 20 de ani, dar n-a avut nicio treabă cu fotbalul, nu-i
place să joace decât pe calculator. Cel mic, Eric, are șase ani și
jumătate și parcă ar avea ceva înclinații către acest sport.
Oricum, le-am cumpărat echipament cu Petrolul, sunt îmbrăcați
regulamentar, iar Eric vine aproape la toate meciurile. Cât despre
soția mea, Ileana, ne cunoaștem de când jucam la Plopeni. Și-a
asumat riscul de a avea un fotbalist în casă, dar spune și ea că
aveam mult mai mult timp liber atunci când jucam decât acum.

Demis
prin poștă

Când ai fost ultima dată în
vacanță?
Anul trecut, de Revelion. Am fost plecat în străinătate și am avut
parte de o vacanță definitivă pentru o perioadă. Când m-am întors
acasă am găsit în cutia poștală hârtia prin care eram demis de la
CSM Ploiești, în urma Adunării Acționarilor din 31 decembrie! Așa
că, fiind pățit o dată, am preferat ca în vară să nu mai merg
nicăieri, iar iarna asta o să fac Sărbătorile acasă, să nu mai am
surprize!

Câte meciuri vezi într-o
săptămână?
Aici cred că soția mea poate să dea răspunsul. Cred că peste 20. Am
noroc de un satelit bun și văd fotbal din campionatul Emiratelor
Arabe și până din Anglia, Italia sau restul Europei.

Câte filme ai văzut în ultimul
timp?
Aici e simplu. N-am mai văzut un film de foarte mult timp.
Televizorul meu nu este setat pe filme…

Te consideri un antrenor norocos sau unul
ghinionist?
Și norocul face parte din meseria asta. Dacă mă uit la ultimele
meciuri din tur se pare că n-am avut parte de prea multă șansă. Am
avut foarte multe ratări, am primit goluri pe niște greșeli
copilărești.

Sursă: Republicanul