Sărbătoare înăbușită în Țara Zărandului! Fotbalul ineuan a împlinit un secol de existență: ”Momentul ar trebui marcat și în iarbă”

După suporterii UTA-ei și susținătorii fotbalului ineuan au motive de sărbătoare. Pe 20 aprilie 1920, adică exact acum un secol, lua ființă Victoria Ineu, strămoșul grupării Tricotaje, cea care realiza cea mai bună performanță din istoria sportului rege din Țara Zărandului, prin prezența în eșalonul doi în fotbalul românesc în sezoanele 2003-2004 și 2004-2005.

La rândul ei, comunitatea ineuană a dorit să marcheze cu fast împlinirea celor 100 de ani de fotbal în orașul de pe Crișul Alb, dar pandemia de coronavirus, respectiv starea de urgență, le-a dat peste cap planurile.

„Fie că va fi peste o lună, peste două, peste trei, ne vom întâlni cu toții, cei care au făcut cinste fotbalului ineuan, dar și invitații noștri speciali. Marele regret este că Adrian Lucaci nu ne va mai putea onora cu prezența, dar sigur va schița un zâmbet de Acolo, de Sus. Nu știm nici dacă Ionuț Popa, fost fotbalist la Ineu, va putea veni, dar important este că m-am auzit cu el de ziua sa și am simțit că este mai bine. Personal, chiar vreau să-i doresc atât lui, cât și restului fotbaliștilor și familiilor lor multă sănătate și să le mulțumesc pentru au făcut parte din istoria fotbalului ineuan. Iar celor care nu mai sunt printre noi, odihnă veșnică, alături de toată recunoștiința noastră. Totodată, nu am renunțat la ideea de a organiza în acest an un meci de suflet între echipele de azi ale UTA-ei și Ineului, sau măcar echipe de old-boys ale acestor formații. Ambele au ajuns la vârste venerabile, 75, respectiv 100 de ani, iar momentul ar trebui marcat și în iarbă”, a transmis, pentru Sport Arad, Teodor Jușcă, sufletul fotbalului ineuan.

Despre începuturile fotbalului ineuan, dar și perioadele în care a activat în eșaloanele doi și trei, ne-a relatat Radu Romanescu, în cartea sa (”120 de ani de fotbal în Arad – Amintiri dintr-un vis nesfârșit”) lansătă anul trecut, cu ocazia sărbătoririi a 120 de ani de fotbal în România.

Un secol fără un an de fotbal e și la Ineu

Într-o primăvară acum 99 de ani, fotbalul și-a primit botezul și la Ineu. Întotdeauna un pol important al județului Arad, așezarea de la poalele Munților Zarandului nu putea să nu se alinieze la mișcarea sportivă care producea freamăt în jurul arenelor.

Cornel Marica, funcționar la judecătorie, s-a numărat printre membrii fondatori ai clubului Victoria. Avea 34 de ani în 1920 și avea deja un trecut sportiv bogat. Era premiant în gimnastică și atletism cu activitate în Arad, la AMEFA și Gloria, dar marea pasiune avea să se dovedească a fi fotbalul. A fost primul președinte al Victoriei, iar publicațiile vremii îl descriau drept ”sufletul echipei”. Alături de el erau oameni de calibru din Ineu: ”vicele” Traian Hedeșan –  conducător de Carte Funciară, Ludovic Pataki – funcționar, Eugen Feier și Aurel Oanea – prim-pretori și președinți de onoare, Anton Scherer –  restaurator și președinte al secției de fotbal, comerciantul Ferdinand Rossi – casier principal, doctorul Gheorghe Hențiu – președinte executiv, profesorul Pavel Dârlea – fost senator și membru fondator, ori judecătorul de ocol Silviu Andru – fotbalistul care era și campion de ciclism.

Doamna din linia de atac

Lângă acești oameni de elită se remarca și prezența feminină. Emilia Olga Oanea, soția unuia din cei doi președinți de onoare ai primilor ani, era ”nașa steagului Clubului Sportiv Victoria”, o mare onoare atunci, cum nota dr. Rudolf Remenyi în lucrarea ”Sport Album”.

Dar marea senzație a Victoriei Ineu era în teren: postul de centru-înaintaș era ocupat de o doamnă! Elisabeta (Bözsike) Szigethy era recunoscută drept ”unica fotbalistă feminină activă în România. Născută la 1909. Deja de la vârsta de 8 ani practică sportul de fotbal, gimnastică, ciclism, luptă, patinaj și înot, fiind jucătorare activă. De la 8 ani este membră la Clubul Sportiv Victoria și de 8 ani joacă pe postul de înaintaș centru în echipa I-a a acestui club”, ne povestește același dr. Remenyi, completat, peste ani, de mai-devreme amintitul Silviu Andru, half în echipa Victoriei: ”avea viteză, orientare în joc, deschidea bine extremele, dribla, fenta, lovea mingea cu capul, şuta, era aproape dură în joc şi, la nevoie, ştia să dea şi la glezne. Singurul ei defect era că nu rezista ritmului dictat de noi, băieţii, decât 50-60 de minute. De regulă, la începutul reprizei secunde trebuia înlocuită. Băieţii erau disciplinaţi pe teren şi respectuoşi faţă de public, de arbitri şi mai ales faţă de Elisabeta. Jucam fotbal de dragul mingii şi din mândrie pentru orăşelul nostru”.

Prima prezență în Liga a III-a

De-a lungul timpului, echipa și-a schimbat de mai multe ori numele, conform cerințelor anilor: Progresul, Spartacul, Crişul, pentru ca mai târziu să revină la vechea denumire, Victoria. Mereu grupare importantă în întrecerile districtuale și județene, formația din Ineu a făcut pasul spre Divizia C în anul 1978. Câștigătoare a campionatului Aradului (cu Dumitrescu, Secui, Petran, Feieș, Bulzan, Filimon, Osvald, Moraru, Sas, Rodeanu, Bar, Nagy, Vasilescu, Mihăieș, Mihăescu, Magyari), apoi s-a impus la barajul de promovare cu CFR Caransebeș, în dublă manșă.

Rămâne o prezență constantă în Divizia C până în 1985, an în care retrogradează, dar tot atunci reușește să o aducă la Ineu pe divizionara A FC Olt Scornicești, în șaisprezecimile Cupei României. Mai multe despre joc în capitolul dedicat, până atunci amintim o parte din componenții Victoriei din acea perioadă: Szabo, Țamboi, Bulzan, Kukla, Varga, Bermozer, Helmuth, Budiu, Gaica, Delamarian, Mertesz, Moț, Dragoș, Țica I, Csillag, Costin, Szabo, Maghiș, Wekerle, Reisz, Sas, I. Popa, I. Leucuța, Țica II, Nicodin Rusan, conduși de antrenorul Palcu.

Generații din perioada modernă

Din postură de componentă a Diviziei D Arad, Ineul ajunge din nou să lupte pentru promovare în 1988-1989. Atunci și-au dat mâna toate cele trei echipe ale orașului – Victoria, Gloria și Metalul – iar rezultatul a fost câștigarea ”D-ului”. La baraj însă, bihorenii de la Minerul Ștei au fost învingători. Pentru Ineu jucau Țica, Trif, Szabo, Rusan, Maghiș, Junc, Martincsek, Bucatoș, Țica II, Buzna, Terek, Crișan sau Gubaș.

Anii ’90 regăsesc echipa cu denumirea FC Ineu. Treptat, crește o nouă generație frumoasă, care, în 1995, câștigă finala Cupei României, 6-0 în finală cu Vulturii Socodor. Cine apăra atunci culorile alb-albastre? Irimia, Foltean, Jurcă, Rodeanu, Boiciuc, S. Matei, Fl. Bun, R. Bun, Ștefănuț, Tudor, Codreanu, Balaci.

Cei mai frumoși ani

Anul competițional 2000-2001 marchează mult-așteptata revenire a Ineului în Liga a III-a. Cu Sandu Gaica pe bancă, Tricotaje Ineu (după numele fabricii condusă de Paul Fluieraș, omul căruia i se vor datora următorii ani) învinge în meci de baraj, la Timișoara, pe CS Vulcan cu 2-1. E momentul în care prefațează cea mai frumoasă perioadă din istoria fotbalistică de pe malul Crișului Alb. Erau în lot Mureșan, Feieș Dulhaz, R. Huțu, S. Herman, Jurcă, Kocsis, Munteanu, Cristea, Rusu, Matei, Molnar, Abrudean, Ursoi, Goldiș, Georgiu, Pantea, Mițiți, Balaci, D. Huțu, Besserman, Cimbrea, Toderaș. O parte din conducătorii perioadei moderne: Petru Feieș, Teodor Jușcă, Ioan Leucuța.

În al doilea an de liga terță, 2002-2003, Tricotaje Ineu încheie campionatul pe locul 2 în seria VIII și promovează în premieră în eșalonul al doilea! Un debut fulminant, 5-0 cu IS Câmpia Turzii, anunță un parcurs frumos. Așa a și fost, reprezentanta micii urbe arădene a fost spectaculoasă mai ales în meciurile de acasă, unde s-au înclinat multe echipe mult mai bine cotate. Sorin Cigan a fost antrenorul Ineului, urmat de cuplul Roland Nagy – Petre Bunaciu, iar pe teren apăreau Irimia, Pașcalău, Porumboiu, Ibric, Jurcă, Georgiu, Abrudean, Plisca, R. Nagy, Vereş, Liga, Iambor, Balaci, C. Luca, Pantea, Sas, Almășan, V. Fritea, Cioară, Nădăban, Mariș, Mițiți, Laza, Sabău.

Aventura în liga secundă se încheie în 2005, când și la Ineu intervine imposibilitatea suportării cheltuielilor. Locul i-a fost cedat Reșiței.

Perioada recentă

Redenumită iar, CS Ineu rămâne o prezență constantă a Ligii a III-a până în 2010, când retrogradează, deși cu doar un an înainte jucase un nou baraj de promovare în liga secundă. Lotul de atunci, pregătit de Adrian Abrudean: Irimia, Krajcar, Iaroș, Aldea, R. Popa, D. Maghici, A. Pavel, Hulbăr, Hălmăgean, Gherghel, Fl. Gîlcă, Ciubăncan, Homorogan, Cozea, Fl. Pavel, Muntean, Lucea. FC Silvania s-a impus cu 3-1 în meciul de la Deva, din iunie 2009.

Urmează o perioadă de reconstrucție, dar mereu a rămas ambiție în vestiarul Ineului, așa că, în 2012-2013, sub conducerea tehnică a aceluiași Abrudean, Ineul câștigă Liga a IV-a arădeană, apoi, la Alba Iulia, învinge cu 1-0 formația bihoreană Kinder Paleu. Efectiv: Pașcalău, Sabău, Nicolau, Iaroș, Cornea, Talpaș, Iambor, Petcuț, Nădăban, A. Drăgan, R. Popa, Morar, S. Popa, Malancu, Șulumberchean, Berar.

Încă trei ani a durat aventura, iar azi CS Ineu, pregătită de câțiva ani de Cristian Sculici, joacă în Liga a IV-a arădeană. Are o echipă cu medie de vârstă scăzută, dar care arată spiritul formațiilor puternice de altădată.

Sursa: Sport Arad