Priorități: Vasiljevic, Pietraru și trei salarii

Președintele clubului UTA, Giovanni Catanzariti, nu are nici
acum elemente noi legate de posibilitatea ca un grup de firme din
Rusia să investescă în gruparea arădeană. „Nu am primit
nici o solicitare de discuții, audit sau pentru vreo întâlnire și
nici nu mi s-a comunicat ceva oficial sau neoficial”,
a declarat conducătorul Bătrânei Doamne.

Giovanni Catanzariti spune că în acest moment, indiferent cine
conduce clubul UTA există o singură prioritate: asigurarea unui
buget, care să permită atât formarea unui lot și plata salariilor,
cât si achitarea, pe parcursul acestui an, a datoriilor urgente, în
cazurile Vasiljevic și Pietraru, care vor deveni la un moment dat
presante. Ar mai fi necesari circa 90,000 de euro pentru cele trei
salarii pe care clubul le datorează jucătorilor. „Nu
eu, Sandu Ion sau alții care au adus bani de acasă suntem
importanți. În ceea ce mă privește, dacă vin investitori noi, mă
așez cu ei la masă și accept orice variantă doresc ei în privința
banilor împrumutați de mine. Nu mă interesează să-mi recuperez
banii pe loc, nu pun eu contre nimănui, cum vor să procedeze, așa
să procedeze”, a declarat Catanzariti.

Președintele utist a mai spus că cele două cazuri preluate de
conducerile anterioare, Vasiljevic și Pietraru vor produce probleme
clubului UTA în câteva luni dacă nu se găsesc soluții.
„Domnul Pietraru nu mai stă la discuții cu nimeni. Nu
acceptă plata în rate, nu vrea să renegocieze suma de 200,000 de
euro, ori își recuperează toți banii, ori nimic, cu prețul
falimentului UTA-ei, ceea ce ar însemna dispariția acestei
societăți. Cu cele două cluburi din Serbia, care au de luat bani
pentru Vasiljevic, se poate discuta însă. Sunt de plată 230,000 de
euro, dar eu sunt convins că problema poate fi rezolva cu jumătate
din această sumă. Oamenii de acolo sunt deschiși discuțiilor și pot
fi convinși să primească jumătate din sumă, dar e nevoie ca acea
jumătate să existe, ceea ce acum nu se poate spune”,
a adăugat Giovanni Catanzariti.

articol scris de Sebastian
Șiclovan