INTERVIU emoționant cu fotbalistul pe care „Chirurgul” l-a „nenorocit” după o intrare criminală. O poveste despre bărbați. Alexa, încurajat de cine nu s-ar fi așteptat

„Fotbalul e pentru bărbați”. Aceasta a fost declarația acordată de Dan Alexa după ce, în noiembrie 2002, i-a rupt piciorul lui Cosmin Mocanu, fotbalistul Farului Constanța. La 17 ani distanță, fostul mijlocaș, devenit între timp antrenor, a ieșit cu orgoliul șifonat după ce o femeie i-a deranjat zulufii cu un croșeu și a rămas cu imaginea făcută țăndări precum genunchiul „marinarului”. Smulgere a ligamentului colateral extern, entorsă la genunchi, smulgere a ligamentelor încrucișate și a meniscului. Un destin schimbat cu talpa sus.

„Chirurgul” l-a condamnat pe jucătorul Farului, atunci în vârstă de 26 de ani, la lama rece a bisturiului, apoi la o recuperare care a lăsat pe chip ridurile durerii, iar cariera fotbalistului a mai pâlpâit printre smocurile arenelor de județ. Cosmin Mocanu a trebuit să se reorienteze. Pe Alexa l-a reîntâlnit, peste ani, la Școala de Antrenori, amândoi doreau un carnet de antrenor și au dat examenul împreună. Pentru Cosmin părea o altă farsă a destinului. „Am vorbit ca doi bărbați”, își amintește Mocanu revederea de pe holurile FRF. Pe el, înainte de intrarea „bărbătească” a lui Alexa, destinul îl pregătise pentru un alt carnet. Cel de șofer profesionist.

„Înainte să ajung la Farul, am jucat la Medgidia, la Cimentul. Fabrica a fost vândută, au venit noii patroni și au spus că nu au nevoie de sport. Ne-au dat salarii compensatorii și ne-au propus cursuri de recalificare profesională, analist programator sau șofer profesionist. Eu la calculator mă uitam cam urât, așa că am ales varianta cu volan”.

Ajuns la marginea carierei de fotbalist, cu un „gust amar” lăsat în urma cursurilor de la Școala de Antrenori, unde „banii erau mai importanți decât învățătura”, cu un carnet de șofer în buzunar și o cicatrice orizontală de 20 de centimetri pe genunchi, Mocanu și-a luat viața pe rist și a plecat să muncească în Anglia. A fost șofer de taxi, apoi de tir. O meserie pentru bărbați. Astăzi, fostul fotbalist conduce un mastodont de peste 30 de tone, iar vâltoarea imaginilor în care Anamaria Prodan l-a plesnit pe Alexa cu un pumn de milioane de vizualizări și sute de puncte de rating, nu l-a ocolit nici pe fostul jucător al Farului.

Într-un interviu acordat pentru ProSport, elevul despre care Viorel Hizo spunea, la cald, după meciul din 2002, că Alexa (băiatul dur de pe teren, ajuns o fantoșă după lovitura doamnei Reghecampf), l-a nenorocit, oferă acum o lecție de demnitate și de viață pentru un fotbal și o societate în care ura, bășcălia, trufia au ajuns clișee.

Și „Moșu”, fostul fotbalist ajuns șofer de tir în Anglia și Olanda, are un mesaj din suflet pentru omul care a intrat cu piciorul sus și i-a macetat cariera de fotbalist: „Mi-a demonstrat că este un adevărat bărbat și nu a reacționat la pumnul primit. Mult succes, Dane! Sper din tot sufletul să treci peste acest moment, să ai rezultate și să demonstrezi că antrenorii tineri au viitor în fotbalul românesc”. Ce lecție!

Cicatrice – prietenă toată viața Foto: ProSport

Vă salut cu respect, domnule Mocanu. Ce mai faceți? Ultima oară erați șofer de tir în Anglia.
Șoseaua vieții m-a dus în Olanda, m-am angajat aici. E mai bine pentru mine dintr-un simplu motiv: programul. Pot veni în fiecare lună acasă, stau mai mult cu familia, iar acest lucru este de neprețuit.

După ziua de 3 noiembrie 2002, viața dumneavostră a luat-o pe alt drum…
E adevărat, au fost momente grele și mereu o să le rămân dator cu mulțumiri unor oameni. Doctorului Filipescu și domnului Viorel Hizo. Am un respect deosebit pentru dânșii. Țin minte că, înainte de a mă urca pe masa de operație, l-am întrebat pe domnul Flipescu dacă își asumă faptul că voi mai juca fotbal. Și mi-a spus, fără să ezite, că o să revin pe teren.

Și cum a fost revenirea, recuperarea?
Grele, dureroase, fizic și psihic, chiar și financiar. Nu am mai fost același, am încercat să pornesc, din nou, de jos. Din păcate, după câteva experiențe în diviziile inferioare, am fost nevoit să mă las.

A fost un alt moment de cumpănă?
Da, să știi că pentru un fotbalist care se lasă există o perioadă în care, așa cum ai spus și tu mai devreme, încerci să îți cauți drumul, nu e ușor, poți aluneca în alte direcții.

Mulți dintre fotbaliștii care se retrag urmează cariera de antrenor, dumneavoastră ați ales șoferia.
E o poveste lungă. A fost o chestie de inspirație.

Inspirație?
Exact. Înainte să ajung la Farul, practic în cel mai bun moment al carierei mele și să sufăr această accidentare urâtă, jucam la Cimentul Medgidia. Fabrica a fost vândută, iar noii patroni au spus că nu au nevoie de sport. Ne-au dat câteva salarii compensatorii și ne-au propus un curs de recalificare profesională. Trebuia să aleg între analist programator sau șofer profesionist. Eu la calculator mă uitam cam urât, așa că am ales volanul. Și uite că mi-a fost de folos. Poate destinul m-a pregătit pentru ce avea să urmeze.

Ghetele de fotbal îi ridică mereu nivelul de energie. Și, așa, fiecare zi poate fi începută cu o cafea bună și un zâmbet larg. Foto: ProSport

De cariera de antrenor nu ați fost atras?
Ba da. Am și antrenat la județ, însă toți se pricepeau, erau antrenori și nu am vrut să mă las călcat în picioare, astfel că am renunțat. Când am urmat cursurile de la Școala de Antrenori m-am ales cu același sentiment neplăcut, învățătură puțină, pretenții financiare uriașe. Bani și iar bani, asta se cerea. Să știi că mi-a stat mai bine cu carnetul de șofer în buzunar decât cu cel de antrenor. La Școala de Antrenori m-am revăzut și cu Dan Alexa, interesant e că am dat examenul împreună.

Și ce i-ați spus? Mai erați supărat pe el?
Nu. La început am fost furios, însă am apreciat că și-a asumat accidentarea. Am vorbit ca doi barbați, trecuse ceva timp, cred că în primii ani am avut sentimente mai dure față de el, furia venea din toate problemele de care m-am lovit după accidentare, psihic, financiar, din multe puncte de vedere mi-a fost greu. M-a sunat o singură dată, după câteva săptămâni, durerea mea fizică și sufletească era mare, nu văd ce ar fi putut să îmi spună mai mult. Apoi mi-a trecut, mi-am dat seama că, din nou, destinul a vrut acest lucru, fără această accidentare poate cariera mea ar fi urcat, poate ajungeam la o echipă mare, prindeam un contract bun, însă nu mi-aș mai fi întâlnit soția, nu aș fi avut copilașul meu drag și familia mea frumoasă.

Familia îi dă putere mereu fostului fotbalist. Foto: ProSport

Imaginile cu Anamaria Prodan le-ați văzut? Ce sentiment ați avut când rulau acele cadre?
Da, am urmărit și mi-a părut rău de Dan Alexa. O întâmplare care l-a afectat și o să-l afecteze, mi-a fost teamă pentru cariera lui, m-am întrebat cum o să mai poată să se impună în fața jucătorilor, însă apoi am văzut că jucătorii îl stimează, iar acest lucru este meritul lui, a știut să se apropie de ei, atmosfera într-un vestiar este esențială.

Vă pun o întrebare dificilă, știu că sunteți un om sincer. Dacă acest episod s-ar fi petrecut la scurt timp după accidentarea suferită, ați fi avut același răspuns?
(răspunde direct). Nu! La un an după aș fi spus altceva, eram furios, însă cred că din cauza vârstei, acum gândesc altfel. M-am și gândit cum aș fi reacționat dacă eram jucător în echipa lui Dan Alexa. Cred că, la acea vârstă, tânăr fiind, mi-aș fi dat coate cu colegii, nu-l mai priveam cu încredere. După 17 ani gândesc altfel și-l felicit pe Dan Alexa. Mi-a demonstrat că e bărbat, așa reacționează și procedează un bărbat și-l apreciez. Să lovești o femeie, indiferent de ce a făcut, este o reacție mizerabilă.

Mulți au râs de el…
Bine, noi românii suntem cârcotași. Am văzut multe reacții ciudate, s-au spus o gramadă de lucruri, însă, din punctul meu de vedere, Alexa a procedat ca un bărbat. Așa e la noi în România, din păcate. Am văzut ce s-a întâmplat și cu domnul Neagoe. Vreau să-i urez multă sănătate, eu, în locul dânsului, aș renunța la fotbal, sănătatea e cea mai importantă. Dânsul a jucat și la Farul, a făcut parte din familia noastră.

Revin la meseria dumneavoastră. Totuși, un telefon din fotbal nu ar declanșa o frână bruscă camionului dumneavoastră? Poate vă gândiți să reveniți în țară, e o întrebare uzuală pentru românii care muncesc peste hotare…
M-aș întoarce pentru un salariu decent ca șofer de tir. Mă consider ieșit din fenomenul fotbal și, dacă mi-ar propune cineva, aș refuza elegant. Nu e lumea mea! Să știi că sunt mulți foști fotbaliști la muncă în Anglia, colegi de la Farul, de la alte echipe. Nu mi-a fost ușor să ajung șofer pe tir, la început, când am ajuns în Anglia, am fost, vreo jumătate de an, taximetrist în Portsmouth. Apoi a venit provocarea volanului mai mare, un prieten care lucra mi-a povestit. Dar nu aveam experiență, însă au avut răbdare cu mine și, dintr-o penurie de șoferi, m-au ales pe mine. Am avut curaj, de la zero experiență conduc un mastodont de peste 30 de tone.

În încheiere, o să vă rog, dacă doriți, să-i transmiteți un mesaj lui Dan Alexa.
Cu drag. Mult succes, cum se spune la noi, la șoferi, drumuri bune în cariera ta, sper din tot sufletul să ai rezultate și să demonstrezi că antrenorii tineri au valoare. Timpul le rezolvă pe toate, o să treci și peste acest episod. L-am iertat pe Dan Alexa. În teren și eu eram ca el, un câine, aveam răutate. Ranchiuna, însă, nu ajută pe nimeni.

„Aveam o perioadă, era meciul și accidentarea provocată de mine. Regret intrarea pe care am avut-o asupra lui Cosmin Mocanu. Atunci am dat o declarație care părea cretină: am spus că fotbalul e pentru bărbați. Nu realizasem gravitatea accidentării. Hizo mi-a zis că l-am nenorocit. Mi-a părut foarte rău. E foarte greu să-i mai cauți pe jucători după ce îi accidentezi, dar asta nu înseamnă că nu-mi pare rău”.
Dan Alexa pentru GSP Live, 10 Martie 2019

Articol scris de Cătălin MUREȘANU