„Bine că nu ne-a omorât!”

Temutul interlop acuzat de asasinate în stil mafiot a lăsat
Gloria Buzău în pragul disperării, cu datorii uriașe și cu un lot
debusolat

Mașina înaintează prin nămeți și găsește cu greu drumul spre locul
unde nici nu-ți poți închipui că se pregătește o echipă de
fotbal.

În viscolul aprig ce coboară dintre munte, undeva între Cislău
și Ciuta, jucătorii Gloriei Buzău s-au ascuns de parcă nu vor să-i
găsească nimeni. Se pregătesc în zăpada de o jumătate de metru și
strâng din dinți, înghețați, pe pantele pe care-i aleargă
antrenorul, dorind parcă să lase în urmă problemele din ultimul
timp și gândurile ce-i apasă. Lucru dificil, pentru că patronul lor
este nimeni altul decât cel mai mediatizat infractor al momentului,
Sergiu Băhăian, reținut și acuzat pentru o serie de asasinate în
stil mafiot.

Apariția mașinii cu reporteri și numere de București nu pare a
fi un semn bun. „Ce s-o mai fi întâmplat? Iar ceva cu
Băhăian, precis…”, își zic băieții în gând. Sunt
amabili și nu refuză dialogul. Până în momentul când rostești
numele patronului. Atunci simți în fața ta cum apare zidul, iar
reținerea de a vorbi despre subiectul tabu cedează greu de tot…
Abia la un ceai fierbinte.

Nicolae Anton a preluat echipa vara trecută, într-o situație
tragică. Penalizare de opt puncte, primul meci neprogramat din
cauza datoriilor, întregul lot care jucase în „A” dispărut. A
încropit o echipă nouă, de puști, și a luat-o de la zero, crezând
în promisiunile conducerii, care tocmai îl anunțase că fostul
patron, Costel Bucur, a cedat-o altui investitor. Habar n-avea că
acesta era Sergiu Băhăian. L-a văzut o singură dată și recunoaște
că a rămas impresionat.

„A venit în vestiar și ne-a promis marea cu sarea,
prime și așa mai departe. Vorbea foarte elevat, se vedea că e
educat. Ne-a fermecat pur și simplu. Apoi a băgat mâna în buzunar
și a scos două mii de euro. «Âsta e un mic cadou pentru voi», ne-a
spus și a ieșit. I-am dat banii căpitanului și i-au împărțit
băieții, între ei. Eu n-am luat nimic, deși am și uitat de când
n-am mai luat un salariu…”, povestește antrenorul
Nicolae Anton.

Nu și-a luat salariul de zece luni

„Acum se ocupă conducerea, și cei de la primărie să
rezistăm. Sunt convins că ne salvăm de la retrogradare. Avem băieți
de caracter, au înțeles toți dificultățile, mergem înainte, separat
de problemele lui Băhăian”, conchide Anton, care și-a
primit ultimii bani prin martie 2009, când Gloria a încasat 100.000
de euro pe Claudiu Ionescu… De atunci, nimic…

Jucătorii au și acum pe retină imprimat momentul unic al întâlnirii
cu Băhăian, dar evită să vorbească despre asta. Nu poți să știi
dacă e teamă sau repulsie… Ionel Boghițoi e mai dezghețat.

„E greu, dar ne salvăm, nu picăm în «C». Acum ne-am
mai liniștit, primarul ne-a spus că ne vom descurca. Oricum, nu
prea ne puneam noi bază pe Băhăian, s-a dat mai mereu lovit și când
era patronul echipei”, spune Ionel, șocat și el, ca
și ceilalți, când l-a văzut pe patron arestat.

Marincău a dat 720 de milioane!

Raul Marincău (foto) acceptă să ne vorbească și el despre patronul
de după gratii.

„Am fost șocați când am aflat. L-am cunoscut
personal, dar nici prin cap nu ne trecea că un om poate face așa
ceva, părea normal… Acum, bine că n-am fost noi în locul
săracelor victime… Bine că nu ne-a omorât! Situația e grea, dar
avem potențial să ieșim din ea”, spune Marincău
despre Băhăian, de care-l leagă însă direct și un episod
aparte.

Spre finalul anului trecut, când jucătorii erau neplătiți și
echipa se putea destrăma, a făcut un gest unic.

„Și-a numărat economiile, a venit cu banii de acasă
și a oferit echipei 720 de milioane de lei. Conducerea n-a acceptat
împrumutul, decât dacă garanta patronul. Iar Băhăian i-a spus să
stea liniștit, că-i dă banii înapoi. Nu i-a mai văzut
niciodată”, povestește un coleg.

„Nu vreau să mai vorbesc despre asta. Am făcut un
gest normal. Sunt convins că îmi voi primi banii
înapoi”, spune modest Marincău, bazându-se pe o
promisiune a Primăriei… Care e greu de crezut, totuși, că va
achita datoriile lui Sergiu Băhăian.

articol scris de Andrei NOURESCU

foto: Cosmin
Moței