Radiografia unui dezastru! În doi ani, ACS Poli a ajuns de la eroina Ligii 1 să cadă în anonimatul Ligii 3, fără nicio perspectivă reală de a-și continua activitatea

În urmă cu doi ani, ACS Poli ajungea la liman la poalele cetății Șiriei, cu satisfacția imensă că s-a salvat de la o retrogradare pe care paria toată lumea, după un baraj cu UTA. Un club care nu s-a distrus după un sezon început de la -14 puncte, dar s-a prăbușit sub povara datoriilor și a erorilor manageriale în lanț.

Dacă în 2017, după salvare, Ionuț Popa își rădea celebra mustață în localitatea natală a marelui Ioan Slavici, până la urmă, în 2019, și destinul clubului timișorean merge spre un final trist, la fel ca nuvela „Moara cu noroc”.

De altfel, cel mai elocvent e că, după două retrogradări consecutive, în lot se mai regăsește un singur jucător din lotul ce a terminat stagiunea 2016-2017, Cosmin Bîrnoi, și el, dat afară, de fapt, de exigențele de cele mai multe ori exagerate ale lui Valeriu Răchită. Repercutate – stranie coincidență – mai mereu asupra localnicilor (Bîrnoi e devean, dar a crescut ca fotbalist la Timișoara) și niciodată asupra alogenilor. În rest, în doi ani, clubul are prea puține elemente comune cu cel ce a uimit prima ligă.

Pe lângă faptul că echipa s-a salvat cu un baraj care a adus atunci 13.000 de timișoreni pe „Dan Păltinișanu”, ACS Poli a ajuns și în finala Cupei Ligii, dar și semifinalele Cupei României. Teoretic, reușita ar fi trebuit să fie o premisă încurajatoare, dar nu a fost decât poartă spre dezastru. Clubul avea deja datorii și „bulgărele” s-a rostologit și a devenit o adevărată avalanșă.

După un sezon început cu Ionuț Popa, continuat cu Leo Grozavu și terminat cu Adrian Neaga, ACS Poli a retrogradat în Liga a 2-a. Iar pentru cei hărșiți, dezastrul era deja vizibil.

Vara trecută s-a vopsit gardul doar pentru a mai câștiga timp

Cu nicio bază reală, după retrogradare, cei din club au încercat un exercițiu total nereușit de vopsire a aparențelor, care a mai păcălit doar cei 15 fani din galeria echipei și probabil nici pe aceia, pe toți. Clubul l-a adus ca antrenor pe Ionel Ganea, care cum a venit a început să se certe cu toată lumea. Fostul atacant, care de când a plecat de la Timișoara nu a mai antrenat niciunde, a început să atace fără menajamente oameni din politica și administrația locală. Ulterior, sub pretextul că e tot dorința lui Ganea, reporterii celor mai importante ziare de sport din țară au fost interziși la conferințele antrenorului.

Sportiv, echipa practica un joc inconsistent sub bagheta lui Ganea, și, ca amănunt „interesant”, unii jucători au plecat subit după demisia antrenorului, cum a fost cazul lui Alin Mutu și Florin Dumbravă. După un scut intermezzo cu Petre Vlătănescu, de la Centrul de copii și juniori, la echipă a fost adus Ștefan Nanu. Este aceiași perioadă în care ACS Poli a devenit singurul club care și-a denunțat un fotbalist pentru că paria. Cu Nanu, s-a făcut un singur punct și, până la urmă, tehnicianul s-a retras în ipostaza de manager.

Gardul s-a vopsit și iarna

Spre finalul de toamnă, când deja a dat gerul, a venit la echipă Călin Cojocaru. Echipa a adunat cinci puncte, dar nu câte i-a impus conducerea. Cojocaru a fost mazilit. Sursele din fotbalul timișorean spun că în acea perioada, un grup de foști fotbaliști, precum Vali Velcea (pozat cu primarul la meciul cu Petrolul, din luna noiembrie) sau Florin Bătrânu, i-au propus primarului să le dea drept de decizie asupra părții sportive a clubului, care din vară era în insolvență, cu Radu Birlică administrator special. Aceleași surse spun că Birlică a propus atunci că vine cu Valeriu Răchită. Iar primarul, fascinat de propunerea unor planuri de stadion, a acceptat aducerea prahoveanului.

A urmat o nouă iarnă de declarații fantasmagorice. Jignirile lui Ganea au fost înlocuite de promisiunile și ironiile lui Răchită. Deși lotul era foarte slab, în amicale echipa nu convingea și multe transferuri au venit pe ultima sută de metri, antrenorul declara că echipa are șanse să se salveze de la retrogradare. 19 puncte a făcut ACS Poli în primăvară. Insuficient. Marele „câștig” e că în această perioadă, clubul a bifat „marea performanță” să mai îndepărteze jucători din propria pepinieră, excluși din lot de Răchită.

Colaps total. Și toată lumea fuge după a doua retrogradare

ACS Poli a terminat sezonul pe locul 18, iar impresia generală la club e un fel de „scapă cine poate”. Administratorul special, Radu Birlică, și-a anunțat demisia. Primarul a recunoscut, printre rânduri, că nu se mai implică, într-o formă, probabil, de recunoaștere tacită a unui om orgolios, că, de multe ori, a lăsat clubul pe mâna unor persoane mai mult decât nepotrivite. Administratorul judicar recunoaște că speră ca măcar datoriile ce s-au acumulat după intrarea în insolvență să fie plătite, iar asta spune multe despre viitorul clubului.

Altfel, ACS Poli e doar umbra echipei ce strângea 13.000 de oameni pe „Dan Păltinișanu”. Exilată pe Electrica, în unul din cartierele istorice, dar ajuns unul dintre cele mai rău famate ale Timișoarei, jucând în combinații de culori caraghioase, ca negru cu roșu sau alb-negru-portocaliu, ACS Poli a avut soarta unui părinte care își blesteamă proprii copii. Pentru că mai devreme sau mai târziu, karma pare să se manifeste și în fotbal.

Perspectivele de viitor par să indice un faliment iminent și un palmares scos la licitație. Dacă va mai avea cine să-l cumpere. Pentru că așa cum spune rapperul timișorean Eli într-o piesă, „Timpul trece, nu ia tot / Dar lasă prea puțin”.

Articol scris de Anda DELIU
Foto: Leczki JOZSI / Mediafax foto