Braț la braț spre Liga 1

O cronică seacă a meciului dintre cele două echipe din Seria 1
care, sezonul viitor, vor evolua în primul eșalon nu ar fi fost
prea inspirată. Totul se putea rezuma, fără a pierde prea mult
timp, în „Concordia a învins cu 2-1, goluri marcate de Trică și
Bălțoi, respectiv Pavel”.

Însă, sunt mult mai multe lucruri de subliniat, dincolo de cele
petrecute astăzi pe teren. Tocmai din acest motiv, observațiile
care urmează sunt personale, ale reporterului, care, la capătului
unui campionat cel puțin ciudat, simte nevoia să tragă linie.

Din start, țin să precizez că Ceahlăul Piatra Neamț este singura
echipă din Liga 2 care merită pe deplin promovarea, demonstrând pe
parcursul întregului sezon, prin joc și organizare, că îndeplinește
toate condițiile unui club profesionist. Consider necesară această
notă, pentru că, în urmă cu doi ani, clubul moldovean a forțat
accederea în Liga 1, nu a făcut bine ce a făcut și tare m-a
supărat. Chiar dacă nu vor recunoaște niciodată, schimbarea de
strategie survenită după retrogradare arată că oficialii pietreni
au înțeles că doar ceea ce se realizează prin muncă are valoare și
poate genera performanță.

Forța unui club nu sta în influența asupra arbitrilor sau în
relațiile mai puțin principiale cu adversarii, ci în capacitatea de
a armoniza relațiile interne, de a asigura condițiile necesare
pentru performanță.

De prea multe ori am auzit prostia „Sunt fotbalist,
ce îmi trebuie atâtea antrenamente și cantonamente. Eu să îmi iau
banu’ și îmi fac treaba. Nu contează unde îmi petrec nopțile și
timpul liber”. Tipul ăsta de fotbalist ar trebui dus
într-o sala de gimnastică, unde se lucrează cel puțin 6-7 ore pe zi
pentru a se obține rezultate, dar, din păcate, oricum nu ar
înțelege nimic.

În fotbal, performanța nu se realizează prin înregimentarea unor
jucători, ci prin sudarea unor relații care se realizează în ani de
zile. Mercenariatul intern și extern poate că a dat câteva
rezultate pozitive, în anumite condiții, la nivel de club, dar pe
termen lung a condus la regresul fotbalului românesc, mai ales la
nivelul echipei naționale. Ne întrebăm deseori de ce din spate nu
mai vine nimic. Respunsul e simplu și trist: pentru că nu prea are
ce să vină, dacă nu cultivăm performanța încă de la primul contact
cu fotbalul. Toți copii vor să fie Messi sau Cristiano Ronaldo, dar
nimeni nu prea le mai spune câtă muncă trebuie să investească
pentru a deveni un fotbalist decent.

Ceahlăul are, cel puțin declarativ, o strategie nouă, sănătoasă,
care se bazează pe creșterea propriilor jucători. Rămâne de văzut
dacă și în Liga 1 gruparea de sub Pietricica va rămâne consecventă
sau dacă va repeta greșeala de a apela la mercenari. Conducerea are
obligația morală să le acorde jucătorilor care au obținut
promovarea măcar șansa de a se bucura de rezultatele muncii
depuse.

Astăzi, când am văzut foia de joc, nu pot să neg că pentru o
secundă nu mi-a mirosit a „blat”. Avem teoria conspirației
întipărită în codul genetic și, din păcate, instinctele ne sunt
confirmate de prea multe ori, prin ceea ce se petrece pe terenul de
fotbal și, mai ales, în afara lui. Ceahlăul s-a prezentat la
Chiajna doar cu câțiva titulari, ceea ce ar fi suficient pentru a
ridica semne de întrebare. Însă, moldovenii nu mai aveau ce dovedi
într-o competiție desconsiderată și batjocorită chiar de forul care
o organizează. Așa că liderul a preferat, mai ales că nici
Concordia nu mai avea vreo grijă, să își testeze pepiniera într-un
joc cu un adversar puternic și nu a procedat greșit.

Cu promovarea în buzunar, Concordia nu se împacă însă cu ideea
de a termina campionatul pe locul 3 și a abordat cu un plus de
concentrare partida cu Ceahlăul, mai ales că a evoluat în fața
propriilor spectatori, cu tribunele pline. Pentru a-și îndeplini
parțial obiectivul propus la începutul sezonului, echipa din
Chiajna mai are nevoie doar de un punct în ultima etapă la
Otopeni.

Criticii nu văd cu ochi buni ascensiunea echipelor din
localitățile cu populație numeric redusă. „Chiajna?
12.000 de locuitori. Nu înseamnă nimic”. Greșit!
Chiajna are stadion cu toate tribunele acoperite și, în curând,
dotat cu instalație de nocturnă, teren sintetic la dimensiuni de
competiție, șase terenuri gazonate de antrenament și alte două în
curs de amenajare, sală polivalentă, hotel cu 50 de camere, 12
echipe de juniori, liceu cu profil sportiv, toate acestea realizate
în ultimii șase ani. Contribuabili la bugetul local: toți agenții
economici de pe platforma comercială „Militari”, cu excepția
Metro.

Prin comparație, pentru că tot se învecinează, Capitala are cel
mai mare buget din România, de zece cifre în euro, fără a pune la
socoteală cele șase sectoare. Populație de aproximativ 2 milioane
de locuitori. Un stadion care corespunde standardelor impuse pentru
organizarea finalei Europa League, cinci stadioane care îndeplinesc
într-o oarecare măsură criteriile de licențire pentru Liga 1, dar
care aparțin unor ministere, un stadion de rugby și unul de
atletism, alte terenuri și baze sportive aflate în stări de
funcționare diferite, o sală polivalentă, terenuri sintetice de
agrement, în administrare privată, un patinoar care nu mai
corespunde nici celor mai joase standarde, școli și licee cu profil
sportiv, UNEFS, baze nautice pe cale de dispariție, etc.
Majoritatea acestora datează dinainte de ’89. Mai mult, zeci de
bazele sportive au fost rase de pe hartă în ultimii 20 de ani.
Echipele de fotbal din București nu au mai câștigat un titlu din
2007.

Deci, despre ce vorbim? Contează atât de mult mărimea sau
contează interesul acordat sportului? Chiajna are condițiile
necesare pentru performanță, dar pe lângă infrastructură trebuie să
dovedească că are și managementul necesar pentru a gestiona, în
condiții optime, participarea în Liga 1.

În final, le urez ambelor echipe să arate că merită să evolueze
în prima ligă și să nu revină prea curând în Liga 2.

PS. Chiajna a fost duminică în sărbătoare, fiind ultimul meci de
pe teren propriu, însă căpitanul Eugen Trică a ținut să precizeze
că echipa nu se va considera promovată decât după meciul de la
Otopeni, pe care dorește să îl câștige, pentru a risipi orice
dubiu.

articol și foto de Florin
Alboiu