„Am renunțat! Nu mai are niciun rost”

După ce duminică Ionuț Popa i-a
comunicat președintelui Giovanni Catanzariti că renunță la UTA
Arad, tehnicianul a răspuns până la urmă câtorva întrebări,
precizându-și punctul de vedere.

Domnule Popa, este
adevărat că renunțați?
Da, pentru că nu mai are nici un rost.

De
ce?
Pentru că nu mai există nici o perspectivă și nu mă refer la
ratarea promovării, pe care ne-am dorit-o și pe care nu am reușit
să o obținem. Mă refer la faptul că UTA nu mai are nici o
perspectivă din punctul meu de vedere. La ce situație este acum,
nici nu cred că UTA se va înscrie în campionatul viitor, pentru că
nu are susținere financiară, nu are jucători, nu are nimic.

E adevărat, dar
situația a fost mult mai gravă acum un an și
jumătate…
Nu mai suport nepăsarea, UTA nu este un club oarecare pentru mine,
simt ceva pentru clubul acesta și nu pot să stau să văd cum totul
se prăbușește. Dacă era alt club, asta era situația, dar e vorba de
UTA. Mă voi îmbolnăvi dacă mai rămân, nu e bine nici pentru mine,
nici pentru club să mai stau.

Tot nu vă înțeleg, mai
sunt trei meciuri, dacă era să renunțați, puteați să o faceți după
finalul sezonului…
Ce rost mai are? Acum e liniște, echipa a ratat promovarea, dar
și-a realizat obiectivul, nu tulbur apele, conducerea îmi știe
decizia și are timp să se reorienteze. Pe de altă parte, am
renunțat acum pentru că, din punctul meu de vedere, nu sunt
perspective. Și când spun că nu sunt perspective, mă refer la
faptul că eu, la UTA, nu pot să stau să lucrez pentru locurile 5-10
în Liga II sau pentru evitarea retrogradării în Liga I. Pur și
simplu, nu pot. Eu văd altfel lucrurile când discut despre UTA.
Când echipa este în Liga a II-a, obiectivul nu poate fi decât
promovarea, iar când echipa e în Liga I, ținta trebuie să fie o
clasare cât mai bună. Din punctul meu de vedere, UTA nu va avea cum
să tragă la promovare în campionatul viitor și nu are nici un rost
să stau, să păcălesc oamenii, suporterii sau mai știu pe cine. Nu
pot să lucrez la UTA, pentru o clasare pe locurile 5-10, cum
eventual și-ar permite UTA în campionatul viitor. La cum merg
lucrurile acum, maximul care se va putea atinge în sezonul următor
este o tentativă de clasare undeva pe locurile 5-10. Asta dacă vor
exista resurse pentru începerea campionatului și formarea unui
lot.

Bun, asta e altceva,
dar cred că era mai normal să rămâneți până la final și să vă
anunțați decizia atunci…
Am zis că nu avea nici un rost. I-am spus lui Roli Nagy ce are de
făcut, m-am oferit să-l asist, să-l ajut cu sfaturi, să-mi iau
rolul de director tehnic în serios. Mai bine stau acasă, îmi văd de
amatorii care joacă la mine la teren și măcar nu mă îmbolnăvesc. Și
apoi, nu pot să mă uit nici în ochii jucătorilor acum.

De
ce?
Pentru că sunt neplătiți, pentru că nu se știe când își vor lua
banii și mie nu îmi plac lucrurile de acest gen.

Bine, dar aproape toate
cluburile din țară se confruntă cu probleme mari de ordin
financiar. De ce nu ar putea să aștepte și
jucătorii?
Nu e sigur că e așa. Toți zic că nu au bani, dar de fapt au. Noi
chiar nu avem. Nu am ce să le zic jucătorilor, obiectivul și l-au
îndeplinit și așa slabi cum sunt ei, au fost aproape de o mare
surpriză. Și-au făcut treaba și dacă echipa era puțin mai coaptă am
fi putut să realizăm o mare surpriză. Am fost aproape de promovare,
pe puterile noastre, fără să ne ajute nimeni, nebăgați în seamă,
ignorați.

Articol scris de Sebastian
Șiclovan