Marian Dedu vrea să promoveze cu CS Otopeni

Fundașul Marian Adrian Dedu s-a despărțit în această vară de
Sportul Studențesc, după aproape 20 de ani petrecuți la clubul din
Regie. În iarnă, a primit o ofertă de prelungire a contractului pe
care a refuzat-o, iar ulterior conducerea studenților nu a mai dat
niciun semn că ar mai dori să continue colaborarea. Astfel, Dedu a
ales, în urmă cu două săptămâni, să se semneze cu CS Otopeni, după
ce a analizat mai multe oferte venite de la cluburi din al doilea
eșalon. Remarcat pentru ambiție și determinare de Dan Petrescu, sub
comanda căruia a debutat în Divizia A, Marian Dedu dorește să
înceapă un nou drum la echipa ilfoveană și speră să promoveze la
finalul sezonului 2010-2011.

La ce vârstă te-ai apucat de fotbal?
La 7 ani. Am fost prima dată la Ion Stoișor, apoi am trecut la nea
Cornel Vlad, antrenorul care m-a făcut fotbalist.

Ai fost coleg de generație cu Costin Curelea și Nicola
Vasile…
Da, dar eram la grupe diferite. Dintre colegii mei doar eu am
reușit. Am fost mai mulți la echipa mare, Paraschiv, Voicilă, dar
din păcate s-au pierdut pe drum. Ca să ajungi fotbalist îți trebuie
ceva mai mult decât talent. Fără voință, ambiție și muncă nu poți
să depășești un anumit nivel.

Cum a evoluat cariera ta la terminarea
junioratului?
Am jucam la tineret, unde erau antrenori Cornel Jurcă și Mitică
Manea, dar mă antrenam cu echipa mare. La 19 ani, am fost
împrumutat la Roșiori, la Rova, pentru un an. Apoi m-am întors la
Sportul Studențesc și am debutat cu Dan Petrescu în Divizia
A.

În perioada junioratului ai prins și loturile
naționale…
Da, am vreo 21 de selecții, dintre care 12 în meciuri oficiale. Din
păcate, m-am accidentat chiar înainte de turneul final. Chiar dacă
depășisem limita de vârstă, aș fi avut drept de joc pentru că
începusem preliminariile.

Cum e să te desparți de clubul care te-a
format?
Am încheiat un ciclu, unul foarte lung, de 19 ani. Acum încep unul
nou la Otopeni, unde am găsit un colectiv foarte bun, cu jucători
experimentați. Avem un antrenor care folosește metode moderne,
chiar dacă se află la prima experiență ca principal. M-am acomodat
repede la noua echipă, mai ales că am avut parte de o primire
călduroasă.

Fosta ta echipă a revenit în Liga 1. Nu-ți pare rău că nu
ai continuat la Sportul?
N-aș putea spune că îmi pare rău. E prima dată când schimb
colectivul. Îți dai seama că e un pic dificil după 6 ani de zile în
care nu ai schimbat locul din vestiar. Dar nu am regrete. Le doresc
băieților multă baftă. E normal. Sunt prieten cu majoritatea dintre
ei, vorbim la telefon. Acum, așa a vrut Dumnezeu, să încep un alt
drum. Sper să îmi fie bine pe plan profesional, lor la fel, și în
primul rând să fim toți sănătoși. Asta e viața!

Cum ți se pare că s-au mișcat în primele
etape?
Sportul e o echipă experimentată, care s-a întârit după întoarcerea
lui Varga și Bălan, fotbaliști care au jucat în Champions League.
Am avut plăcerea și bucuria de a juca cu ei la începutul carierei.
Eu sper să le fie bine, cu toate că o să fie un campionat destul de
dificil.

Care a fost cel mai greu moment al carierei?
În 2005, eram titular de drept în echipa lui Dan Petrescu. Din
păcate, la Brașov, după zece minute din repriza secundă am suferit
o accidentare gravă, care m-a scos din circuit pentru un sezon
întreg. Am revenit pe gazon d-abia în 2006, în ultima etapă cu
Gloria Bistrița. E greu de descris clipele prin care treci în
astfel de situații. Dar am avut puterea să revin, un rol important
avându-l logodnica mea, care m-a susținut în permanență. Totuși,
există și un aspect pozitiv în toată povestea asta, care mi-a
deschis ochii. Când ești bine toți vor să îți fie prieteni, dar
când dai de greu doar prietenii adevărați, care țin la tine, îți
rămân aproape. Am primit o lecție de viață care m-a schimbat

Pe ce perioadă ai semnat cu CS Otopeni?
Am semnat pentru zece luni.

Cum sunt condițiile la noua ta echipă?
Foarte bune. Atât cele de pregătiri cât și cele financiare. Din
câte am înțeles băieții sunt cu banii la zi, ceea ce e foarte
important pentru moralul echipei.

Ce obiectiv aveți pentru noul sezon?
Sper din tot sufletul să ne fie bine în campionatul care urmează.
Ca obiectiv, având în vedere că au venit mulți jucători noi la
echipă, vizăm o clasare în primele șase locuri, la finalul turului,
pentru a putea ataca promovarea în partea a doua a sezonului.

La Otopeni cu cine te înțelegi cel mai bine în
vestiar?
În primul rând cu băieții mai experimentați, care m-au luat sub
aripa lor, căpitanul Dumitrescu și Bobariu. Mă cunosc foarte bine
și sunt coleg de cameră cu Radu Sardescu. Dar, în general, mă
înțeleg bine cu toți colegii.

Cum te-ai integrat în sistemul de joc al
echipei?
Sistemul nu e schimbat. Tot un 4-4-2 sau un 4-2-3-1, depinde cum
dorește să joace antrenorul, pentru că avem jucători care se pliază
foarte bine pe ambele sisteme de joc. Deci nu am probleme de
adapare. Nu mi se cere nimic în plus față de ce am jucat atâția ani
la Sportul.

Cu ce antrenor ți-a plăcut cel mai mult să
lucrezi?
Dan Petrescu, fără discuții. Pentru mine e un antrenor exponențial.
Nu neapărat pentru că am debutat sub comanda lui în Divizia A.
Metode de antrenament moderne, diversificate, plăcute, veneai de
drag la antrenament, ceea ce cred că e cel mai bine. La fel e și la
Otopeni cu Tudorel Dumitru cu care, sincer, nu m-am plictisit la
antrenament. Pune accent pe pregătirea fizică cu mingea, vrea mai
multă intensitate în joc. Sunt foarte mulțumit. Cu Dan Petrescu
pregătirea fizică fără minge era un pic mai specifică. Dar e vorba
de 2004. Poate în cei 6 ani de zile a mai schimbat metodele de
antrenament. Nu știu. Un alt antrenor care cred că poate face
performanță e Adrian Falub. Am avut un colectiv foarte bun atunci,
nu îmi dau seama de ce nu am putut să promovăm.

Fanii din Regie te-au apreciat în mod
deosebit…
Da, chiar dacă Sportul nu are foarte mulți suporteri în tribună,
mereu i-am simțit aproape. Am un suporter mult, mult mai aparte cu
care vorbesc des și la telefon, domnul Vali de la Lehliu, care mi-a
promis că o să ajungă și la un meci de-al meu la Otopeni. De
altfel, distanța dintre București și Otopeni nu este foarte mare și
m-ar bucura dacă ar veni și alții să mă susțină în continuare. Nu
cred că există vreo perioadă sau vreun joc în care i-am dezamăgit.
Cred că din acest motiv sunt așa de iubit în Regie. Cu prima
ocazie, când voi putea să ajung la un meci al Sportului, voi veni
să îi revăd. Țin să le mulțumesc pentru că m-au susținut când mi-a
fost mai greu. Le doresc sănătate și să susțină în continuare
jucătorii care își doresc cu adevărat să joace fotbal, care dau tot
ce pot pe teren.

În plan personal, ce planuri ți-ai făcut?
Urmează să mă căsătoresc, să fac nunta. Vreau să am un copil. Anul
viitor vreau să-mi oficializez relația cu logodnica mea, care
durează de 9 ani, iar peste încă un an sper să devin tată. Am
amânat de câteva ori acest pas din cauza posibilităților. Avem
anumite principii, vrem să ne luăm un apartament să stăm singuri,
chiar dacă ne înțelegem foarte bine cu părinții. Dar așa credem că
va fi cel mai bine pentru noi.

Pe Dedu junior îl vezi tot fotbalist?
Îmi doresc doar să îmi moștenească ambiția mea și dăruirea pe care
am arătat-o la Sportul și pe care o voi arăta în continuare pe unde
mă voi duce. Nu am fost un jucător foarte talentat, din punct de
vedere fotbalistic, mulți dintre antrenorii de la copii și juniori
fiind sceptici în privința mea. Spuneau că nu am posibilități, dar
eu mi-am dorit foarte tare să demonstrez că pot, iar Dan Petrescu a
văzut chestia asta și a avut curajul de a mă arunca în luptă.

Fratele tău, Petrișor, ce mai face?
Urmează să semneze cu Victoria Brănești. El e mult mai talentat
decât mine și îmi doresc din tot sufletul să reușească mai mult
decât am realizat eu. Cred foarte mult în el. D-asta l-am „salvat”
de Sportul, când am renunțat la niște bani. Practic, eu l-am
cumpărat de la Sportul. Normal, e fratele meu, are o vârstă la care
are multe de demonstrat. La Brănești e foarte apreciat de
antrenorul Marin Dună și sper să reușească. El e mai mingicar.
Chiar dacă suntem frați, avem posibilități tehnice diferite. Eu
sunt mai ambițios, în timp ce el e mult mai înzestrat.

Cât de important crezi că este sportul? Te pregătește mai
bine pentru viață?
Copilul meu, indiferent dacă va fi fată sau băiat, va face sport.
Și viitoarea mea soție a făcut sport. De ales îl vom lăsa să aleagă
singur. Dacă ai la juniori un antrenor care îți transmite anumite
principii, contează enorm. În ziua de azi, ce vezi pe stradă, copii
nu mai știu ce înseamnă respect. Nu cred că așa sunt educați acasă,
dar ceea ce văd la prieteni, la amici îi schimbă în rău. La școală,
profesorii nu mai au nicio autoritate. Eu când mergeam la școală
mai învățam și de frică, mai luam o palmă, mai eram tras de păr. În
ziua de azi nu mai poți să faci chestia asta. Am terminat UNEFS-ul
și am făcut practică pedagogică în diferite școli, pe unde ne
trimiteau și am constatat că nu mai există respectul elevului
pentru profesor, așa cum era pe vremea mea. Sincer, după ce îmi
termin cariera de fotbalist, fiind profesor, aș avea posibilitatea
de a preda educație fizică, dar n-aș alege-o. Ar fi ultima
variantă. Probabil voi urma o carieră de antrenor. Am licența B și
urmează să mă înscriu pentru licența A. Fotbalul îl aleg
întotdeauna cu ochii închiși. Logodnica mă ceartă mereu că pun
fotbalul pe primul plan, dar așa sunt eu.

articol scris de Florin
ALBOIU