Amatorul cu execuții de „Rege”! Povestea impresionantă a lui Ifeany Joseph Anagor

Fără ajutorul Ripensiei, lui Anagor i-ar fi fost foarte greu să mai joace fotbal în țara noastră. ProSport vă prezintă impresionanta poveste de viață a africanului

Ifeany Joseph Anagor, sau „Mike”, cum îi spun prietenii, e omul care ne-a adus aminte de golul lui Hagi din 1994, împotriva Columbiei.

ProSport a aflat povestea atacantului nigerian. Ne-a primit în micul apartament pe care i l-au pus la dispoziție șefii clubului din liga a cincea. Pe noptieră are o mica Biblie și un laptop, la care ascultă cântece religioase, noaptea, înainte de culcare, iar pe dulap stă lipit programul zilnic de rugăciune. E în țara noastră de doar doi ani și jumătate, însă vorbește bine românește. Până și cărticica pe care a citit-o deja de câteva ori („Noul Testament”) e scrisă în limba română.

Mike (așa se traduce în engleză prenumele său, Ifeany) provine dintr-o familie de creștini, dar a copilărit în partea de nord a Nigeriei, unde majoritari sunt musulmanii.

„Mama și fratele meu încă mai trăiesc acolo. Nu mai am tată, a murit când eram mic. Nu știu din ce cauză, nimeni nu știe de ce. Sora mea mai mare avea nuntă și, cu o noapte înainte de nuntă, părintele meu a luat cina cu un prieten de familie. După ce a mâncat, dintr-o dată nu a mai putut să respire și asta a fost. Se întâmplă multe lucruri urâte din cauza grupului de musulmani Boko Haram. Crimele sunt la ordinea zilei, iar în orașele mari au loc des atentate cu bombă. Am văzut pe viu lucruri care nu pot fi povestite. Nu vreau să îmi aduc aminte”, povestește nigerianul care, în noiembrie, va împlini 21 de ani.

Dus cu vorba, din Banat la Tărlungeni

Mike e un băiat mai mereu bine-dispus. Chiar dacă vorbește cu amărăciune despre problemele din țara sa, după câteva minute schimbă subiectul cu un zâmbet și o glumă. Râde și invocă divinitatea. „Important e că Dumnezeu ne-a dat viață”, spune omul călit, după toate încercările prin care a trecut, nu doar înainte, ci și după ce a venit în România.

„Am ajuns aici în februarie 2011, prin intermediul clubului CS Negrea Reșița. Am început la Muncitorul Reșița, apoi m-am transferat la Caransebeș. După șase luni la Caransebeș, m-am întors la Muncitorul, unde am stat tot turul campionatului trecut”, explică atacantul nigerian.

Între timp, a mai trecut pe la Unirea Tărlungeni și Gloria Buzău, dar nu a putut semna din cauza faptului că aceste grupări nu au fost de acord cu pretențiile impresarului său. Fotbalistul african a venit în România ca jucător profesionist, dar uneori cluburile, alteori impresarii, l-au păcălit. Primele șapte luni nu a primit niciun ban și a trăit din mila prietenilor pe care și i-a făcut în Reșița. În total, nu și-a văzut nici jumătate din banii promiși de echipele pe la care a trecut. A rupt relațiile cu impresarul și, din vara acestui an, joacă la Ripensia, unde salariul e mai mic decât la liga a treia (sub 300 de euro, cu tot cu prime), dar banii îi vede mereu la data promisă.

Nu mai are drept de muncă din februarie

Anagor a muncit în România ca fotbalist, în primii doi ani, având toate actele în regulă. Din acest an, însă, și-a pierdut dreptul de a lucra în țara noastră, asta din cauză că impresarul său nu i-a prelungit permisul la timp. Acum, joacă la Ripensia ca amator și merge lunar la București, pentru a-și prelungi viza de ședere. Permisul de muncă este mai greu de obținut, iar șefii clubului timișorean fac eforturi în acest sens.

Culmea, Anagor este remunerat la timp ca fotbalist amator, la Ripensia, iar, când avea contract de profesionist, a fost foarte des tras în piept. De aceea, nigerianul este foarte recunoscător conducătorilor de la „Ripi”, care-i asigură cazarea și o masă pe zi. „Acum pot pleca liber oriunde, că sunt amator. Dar aș dori să semnez un contract cu Ripensia. Dacă ar fi să plec la un club mare, să aibă și ei de câștigat”, spune eroul timișorenilor din șaisprezecimile Cupei.

Exemplul lui Victor Moses

Anagor vine din aceeași zonă ca și Victor Moses, fotbalistul împrumutat actualmente de Chelsea la Liverpool, care a trăit clipe foarte groaznice în copilărie. Părinții săi s-au numărat printre miile de creștini uciși în 2002, la Kaduna, pentru că s-au opus legii islamice. Victor a jucat pentru naționalele de juniori și tineret ale Angliei, dar, la nivel de seniori, a ales să reprezinte Nigeria. O dovadă de patriotism, în ciuda dramei pe care a trăit-o în țara natală.

Articol scris de Radu FAUR