Ambiția lui Elek: „Să promovez cu Fortuna și să revin în Liga I!”

Robert Elek este un fotbalist „legat” de Prahova prin destule perioade ale carierei sale. A fost „juniorul-minune” al Câmpinei, cumpărat de Oțelul, a trecut pe la Petrolul și acum vrea să promoveze în eșalonul secund cu Fortuna Brazi. O carieră începută foarte devreme, la 15 ani, în fotbalul „de nivel național”, și în care atacantul de la Fortuna Brazi speră că nu și-a spus ultimul cuvânt!

–    Robert, „aventura” ta de fotbalist a început la Câmpina?
–    Așa este, primul contact important cu fotbalul, la seniori, l-am avut la Poiana Câmpina, unde am dat probe… Era un meci amical cu Aversa București, am ajuns la Câmpina și nimeni nu mă băga în seamă, nimeni nu vorbea cu mine! În repriza a doua m-a chemat antrenorul, era Marin Radu II atunci la echipă, am intrat imediat, am dat gol și am câștigat cu 1-0. După meci toată lumea a venit la mine, să se intereseze cine sunt, de unde sunt! Imediat după amical am semnat cu Poiana Câmpina, unde Adrian Teodorescu era președintele clubului și, apoi, antrenor, iar împreună, anul acela, am dus Poiana în divizia B. Tot cu ajutorul lui am făcut pasul spre Liga 1, transferându-mă la Oțelul Galați!

–    Ai semnat pe 5 ani, ai debutat în Liga I la 17 ani…
–    Domnul Marius Stan mi-a oferit un contract pe 5 ani, iar eu am semnat imediat! A fost un vis devenit realitate pentru mine să ajung la 17 ani la o echipă din primul eșalon! Am avut noroc și de un antrenor care oferea o atenție considerabilă tinerilor, domnul profesor Petre Grigoraș. Am debutat într-un meci cu FC Național, am și marcat în Liga I, am debutat și în Intertoto, am avut o perioadă foarte bună la Galați, cu destule meciuri jucate! O șansă foarte bună pentru mine și o să-l țin minte toată viața pe antrenorul și omul Petre Grigoraș, care, atunci, mi-a fost ca un professor, tată și frate!

–    Ai avut perioade dese de împrumut la alte echipe?
–    Da, fiind tânăr, n-am putut să mă impun în primul 11, și, pe rând, am fost împrumutat la echipe din eșalonul secund! Erau rezerve, de exemplu, Jula și Brujan, chiar Sergiu Costin. Încă jucau Viorel Tănase, Marius Baciu, echipă foarte bună.

–    La un moment dat ai ajuns la Petrolul. Cum a fost?
–    Da, în 2009, am jucat la Petrolul Ploiești. A fost un împrumut, din punctul meu de vedere, benefic, pentru că aveam nevoie de meciuri „în picioare”! Ajunsesem un jucător de bază, am dat goluri, dar la un moment dat, ca în viața fiecărui fotbalist, a apărut o scădere de formă, în urma căreia am fost dat afară, deși, totuși eram golgheterul echipei în acel moment!

–    Ce a urmat?
–    Am fost împrumutat la FC Bihor unde am avut iar o perioadă bună, frumoasă. Am întâlnit oameni deosebiți, un antrenor care mânca fotbalul pe pâine – Dan Dobai – și mi-am recăpătat încrederea și plăcerea de a juca fotbal. Așa am ajuns din nou înapoi la Oțelul, la chemarea lui Dorinel Munteanu, și am rămas în lotul echipei care urma să obțină cea mai importantă realizare a orașului și a echipei: câștigarea campionatului și a Supercupei României!

–    Se poate spune că ai în palmares titlul de campion?
–    Eu nu m-am considerat campion, pentru că nu poți fi campion dacă nu ai medalie și inel de campion, iar eu nu am primit așa ceva. Am început turul de campionat cu Oțelul, am jucat două meciuri și am fost rezervă în alte 7 partide, dar pentru retur s-a renunțat la mine din nou. De această dată am fost trimis la Poli Iași – împrumut, când Oțelul era pe primul loc și eu semnasem prelungirea contractului cu încă 4 ani! Aveam un sentiment ciudat pentru că simțeam că se va face istorie, că baieții o să producă acel miracol și că eu nu o să fac parte din acea trupă care o să ridice trofeul deasupra capului! La Iași am avut parte de cea mai urâtă perioadă posibilă, la primul meu meci, în cantonamentul din Antalya, chiar la ultima fază din prima repriză cu Gornik Zabrze, am suferit o accidentare gravă – fractură de peroneu. Am pierdut totul, acel retur, șansa de a arăta că pot face față oriunde și că se poate conta pe mine! O perioadă foarte grea după operație,  recuperarea a durat 4 luni. Ironia sorții face ca la Iași să fie atunci domnul Sichitiu, cu care lucrez și acum. Glumind un pic, a existat și o parte bună în acea perioadă, am stat mai mult cu… prietena mea, care mi-a fost alături la greu și căreia vreau să-i mulțumesc. M-am întors la Oțelul, care era proaspăta campioană a României și se pregătea de Champions League! Am fost anunțat că voi fi împrumutat din nou și am decis să renunț la cei 4 ani de contract, la orice pretenție și să plec! Am plătit din banii mei recuperarea dar am devenit jucător liber!

–    Cum ai ajuns la Corona, în C?  
–    L-am sunat pe omul care știam că mă va ajuta, tot Adrian Teodorescu și a doua zi deja aveam contractul pregătit, la Corona Brasov. Echipă nouă, dar cu pretenții… N-am stat pe gânduri, am semnat în secunda doi. Fără pregătire, după luni de pauză,  dar a fost un an foarte bun încununat cu o promovare în Liga II-a, alături de „Teo” cu care promovasem și la Câmpina.

–    Cum ai ajuns la Tomșani, devenită apoi Fortuna?
–    Dan Dobai m-a căutat, antrenorul cu care lucrasem la Bihor și care era la Fortuna. Corona nu făcuse o ofertă, iar la echipa domnului Călin, condițiile erau excelente așa că am revenit în Prahova. Acum nu mă gândesc decât la o nouă promovare. Avem un punct de recuperat, dar și un nou antrenor – Edi Iordănescu – un profesionist desăvârșit cu un stil de lucru de cel mai înalt nivel! Eu am încredere în Fortuna, avem o echipă bună, tânără, și cred că o sa auziți numai lucruri frumoase despre aceasta echipă. Sincer, eu nu am încetat să visez că voi ajunge înapoi pe prima scenă fotbalistică!
 
Carte de vizită Robert Elek

Născut la 13.06.1988
Cluburi la care a activat:

Liga I – Oțelul Galați, 52 de meciuri în primul eșalon – 2 goluri (contra Poli Timișoara și FC Vaslui)
–    debut Liga I, la 17 ani și 11 luni: 13.05.2006 Oțelul Galați – FC Național București 2-0                             
–    primul gol în Liga I: 20 mai 2006, Poli Timișoara – Oțelul 0-2, când a și marcat!
–    un meci în UEFA Intertoto Cup : 14 iulie 2007, Oțelul – Slavija Sarajevo 3-0 (l-a înlocuit pe Emil Jula în min. 83)
–    ultimul meci în Liga I: Oțelul – FC Brașov: 1-0 (pe 29 august 2010)
Liga II – FCM Câmpina, FC Brăila, Petrolul Ploiești, FC Bihor, Poli Iași,
Liga III – Poiana Câmpina, Corona Brașov, Fortuna Brazi (Prahova Tomșani)
Liga IV: Fortyogo Tg. Secuiesc, FC Ojdula Covasna, KSE Targu Secuiesc

7 goluri a marcat Robert Elek, în tur, pentru Fortuna Brazi, fiind golgeterul echipei dar și golgheterul seriei a VI-a din liga a III-a.

Cele peste 50 de meciuri, în Liga I, pentru Oțelul, rămân „reperul” carierei lui Elek până acum

Articol scris de Marian DIMA