Asta a fost Dunărea Călărași? Mai mult s-au agitat antrenorii!

Dunărea a început bine meciul și nimic nu lăsa să se bănuiască ce dureri de cap vor urma! Cu o așezare nouă în ofensivă, în care M. Șerban era pe tot terenul, cu o âtivitate laborioasă la mijloc, unde M. Gheorghe și V. Petre căutau să închege âțiuni care să pună în pericol poarta adversă și cu o apărare în care Toma, V. Nicolae și Cînaru nu lăsau speranțe de reușită adversarului, spectatorii așteptau primul gol de obicei al descătușării și prima victorie din âest retur pe propriul teren.

Și așteptau! Și așteptau! Așteptau acțiuni periculoase, șuturi care să pună în pericol poarta adversă, presing, cornere! Probabil că ar mai fi asteptând și acum! În zadar pe margine, antrenorii V. Petrescu și Dan Andronache se agită! Și se agită mai mult decât cei din teren pentru că acolo, M. Șerban se împiedica la 6-7 metri de poarta lui Goicea și ratează centrarea unei mingi bune care circulase pe traseul Gheorghe-Preda. Dureri de cap produce Matei, parcă depășit de miza jocului și cam greoi, lesne de depășit. Oaspeții nu se omoară cu firea. Atâta timp cât e 0-0 ei se găsesc „în grafic!” Ba, în min. 26 Voicu îl imită pe M. Șerban și pierde o mare oportunitate.

Faza reprizei I îl va avea protagonist pe Fl. Anghel. Era min. 34 și A. Toma pătrunde impetuos. Centrează la marginea careului mare lui V. Petre, o prelungire în extremă la M. Șerban, centrare în mijlocul careului unde Fl. Anghel este singur-singurel, doar cu Goicea în față. Vrea o preluare din volé, dar face un luft de zile mari! Ce mai era la gura spectatorilor!
Și vine „fericitul” minut 42 în care oaspeții au primul corner al meciului! Și cu el vor ramâne! Ce folos, că nu putem serba, repriza se termină și nici o echipă nu a șutat pe spațiul porții adverse!

Cum de atâtea ori ne-am tăbăcit la gândul că „speranța moare ultima”, visam un reviriment în jocul favoriților! Rămânem cu visele, cu agitația obositoare a lui Valeriu Petrescu, tratată cu plictis de cei din teren, cu vociferările în decibeli majori din capul tarlalelor de la Voluntari!
Publicul e tot mai iritat că nici nu mai știe ce vrea! Ba demisiile, ba încurajează! M. Gheorghe vrea o preluare în careu și cade, Anghelache prinde o minge la rădăcina barei trimisă parșiv de Ghiță, reacția gazdelor întârzie, întârzie!

Și în min. 76, o fază care nu anunța nimic demn de semnalat naște o bîlbă colectivă a apărării Dunării, mingea ricoșează ca la biliard și nimeni nu o poate stăpâni, sare la R. Ioniță care pătrunde, driblează pe Anghelache și înscrie în poarta goală! Era al doilea șut pe spațiul porții gazdelor, adică „un nimic la 2!!”

Dunărea acuză șocul, se năpustește în atac, oaspeții se apără cu tot efectivul și nu se sfiesc să tragă de timp. Abia în min. 87 Onofrei are prima reușită pe spațiul porții adverse – o minge trimisă cu capul mult prea ușor pentru a-l învinge pe Goicea. Ba, R. Ioniță mai înscrie odată, dar inițial se fluierase și, deși au jucat mingea după fluierul arbitrului, Toader (min. 3), Voicu (min. 10) și acum Ioniță (min. 90+1) sunt iertați (!?!) De avertismente!

După joc, gazdele acuzau vehement faza golului cu poziția de ofsaid a marcatorului. Dar, când joci acasă și ai primul șut pe spațiul porții oaspeților în min. 87, mai bine taci, îti lingi rănile și ascunzi capul în țărână. „Da, dar puteam termina 0-0!” Dacă 0-0 a ajuns un „obiectiv major” pentru Dunărea Călărași, dacă am ajuns să ne bucurăm că o echipă ca cea din Cireșu a pierdut, ce ar mai fi de spus?

Cu numai două meciuri acasă (cu Slobozia și cu Cireșu, pentru că „luăm un 3-0 cu Eforie”) în condițiile în care meciul din penultima etapă cu Conpet Cireșu, a ajuns decisiv pentru Dunărea Călărași, chiar că nu mai sunt multe de spus!

Sursa: Sport Călărășean