Dulca , învingătorul din Deltă

Cristi Dulca (38 de ani), antrenorul care a stabilit un record
de 12 victorii consecutive în returul Ligii secunde, își împarte de
zece săptămâni timpul între fotbal și vizitele la un spital de
oncologie din București. Neînvins pe teren din martie 2011, fostul
rapidist e sigur că va câștiga și bătălia cu perfidul său
adversar.

Veste
uluitoare, pe final de sezon, de genul celor ce produc frisoane și
cutremur în suflet

Delta Tulcea a fost echipa momentului în seria întâi a ligii
secunde. N-a promovat, dar le-a suflat în ceafă cluburilor mai
sprintene după o serie de 11 victorii consecutive în retur, caz
rarisim pentru o echipă fără „background” sau proptele de la
diferitele comisii federale. Oamenii vorbesc că schimbarea la față
a Deltei s-a produs odată cu venirea ca antrenor a lui Cristi Dulca
(38 de ani). Dulca, fundașul acela cu inimă mare și suflet
împărțit, jumătate la „U” Cluj, jumătate la Rapid, călit prin
exoticul campionat al Coreei de Sud. Și pe deasupra tricolor la
turneul final al Cupei Mondiale 1998. De la aceiași oameni care
vorbesc de minunile lui Dulca răsuflă și informația de genul celor
ce produc frisoane și cutremur în suflet: de zece săptămâni Cristi
duce o luptă dublă, pe terenul de fotbal și prin saloanele unui
spital de oncologie din București!

Lecție de
viață

Cristi răspunde la telefon cu aceeași voce sigură și calmă
dintotdeauna, de ardelean nealterat de locurile prin care a trecut.
Acceptă o discuție cu ProSport pe teme de fotbal și viață. Loc de
întâlnire: un mall din București, spre care reporterul pornește cu
inima îndoită. Cum să abordezi o temă atât de delicată? Cum să
răscolești realități și temeri, dureri și incertitudini? Ce a urmat
a fost însă un duș tonic, o lecție de viață predată de un om ce nu
cunoaște cuvântul resemnare. Două ore de discuție, în care Dulca a
părut a fi în cea mai bună formă din carieră. Doar lipsa părului,
trupul ușor subțiat și semnele de perfuzii de pe brațul stâng
amintesc ceva de boală. În rest, voce fermă, spirit tare și multe
proiecte…

Despre
Tulcea: Obiectiv, promovarea

„Când am ajuns la Tulcea, echipa era undeva pe locul 10, după
zece etape. Cu doi oameni am negociat, cu primarul Constantin Hogea
și cu președintele clubului, Haralambie Meregiu. La început nici
n-am discutat de banii mei, ci de condițiile pe care trebuie să le
avem la club pentru a putea emite pretenții. Am învățat acest lucru
de la Mircea Lucescu. M-au înțeles și am avut sprijin total”, spune
Dulca. La Tulcea va apărea cât de curând o bază de antrenament, așa
cum au toate echipele care se respectă. În sezonul viitor,
obiectivul va fi promovarea. Cristi Dulca nici nu se gândește să
nu-l îndeplinească.

Despre
antrenorat: își ia licența Pro

„Am început să antrenez prin Liga a III-a, la Minerul Iara și
Avântul Reghin, în 2004-2005. La Vaslui am ajuns în 2008, ca secund
al lui Hizo, iar mai apoi am fost pus principal. Am calificat
echipa în Europa League, unde am trecut un tur și am fost eliminați
în următorul de AEK Atena. A urmat Universitatea Cluj, pe care am
promovat-o în Liga I, iar din noiembrie 2010 sunt la Tulcea. Am
învățat meseria pas cu pas. Mi-a prins bine că am plecat de jos”,
explică Dulca. Cristi urmează cursurile Școlii Federale de
Antrenori pentru obținerea Licenței Pro, dar, în ciuda problemelor
sale de sănătate, nu a ratat niciun curs! Visează să ajungă cândva
la o echipă mare, dar este conștient că trebuie să fie pregătit
când i se va oferi șansa.

Despre
jucători: Exemplul Mircea Lucescu

Cristi Dulca: „Nu umblu niciodată cu jumătăți de măsură în
relațiile cu ei. Sunt foarte exigent, cine vrea să aibă o relație
OK cu mine trebuie să aibă o conduită exemplară. Am învățat lucrul
acesta tot de la Mircea Lucescu. Un antrenor mare, care ne îndruma
chiar și în probleme extrafotbal. Dacă un jucător avea o carie, îl
trimitea la stomatolog imediat. Țin minte că la un meci cu Delta,
unul dintre jucătorii mei mi-a făcut semn că a terminat benzina.
Era prin minutul 65. Nu l-am schimbat, i-am spus să tragă de el,
iar peste câteva minute a dat gol. La final mi-a mulțumit că nu
l-am schimbat”.

Despre
națională: Amintiri cu Hagi

„Țin minte ca și acum prima oară când am intrat în vestiarul
echipei naționale. Erau jucători mari, iar eu eram la început. Am
dat mâna cu toți și m-am prezentat, așa cum am simțit eu că este
civilizat. Când am ajuns la Gică Hagi, i-am strâns mâna și am spus:
«Cristi Dulca». El mi-a răspuns imediat: «Gică Hagi». Așa a fost el
dintotdeauna, extrem de corect. Pe teren, era de-o ambiție
fantastică. Nu-i plăcea să piardă nici măcar în meciurile-școală de
la antrenament. Ne certa pe toți! Nu m-am supărat, pentru că mi-a
prins bine, așa cum mi-au prins bine și înjurăturile pe care mi le
mai trăgea nașul meu, Florin Constantinovici, la Rapid”. Dulca a
adunat șase convocări la echipa națională, în 1997 și 1998, toate
în mandatul lui Anghel Iordănescu.

Despre fiul său: „Sper să mă depășească”

„Fiul meu, Marco, este căpitanul echipei de 12 ani a
Universității Cluj. Sper să mă depășească. Este ambițios și nu are
obiceiurile generației lui. Nu vrea să audă de fast-food, de unele
băuturi carbogazoase de firmă, ca să nu dau nume. De telefon mobil
a întrebat pe la 9 ani și i-am spus că nu este bun pentru sănătate.
A doua zi a întrebat-o pe învățătoarea sa, la școală, dacă este
adevărat că telefonul mobil poate fi nociv. După ce a primit
confirmarea, nu a mai vrut să audă de celular”. Fiul lui Dulca s-a
născut în Coreea de Sud, pe vremea când fundașul evolua la Pohanng
Steelers. El mai are o fetiță, Francesca (10 ani).

„Mă impresionează puterea lui Cristi. Este un copil
deosebit, la care țin foarte mult”, Mircea Rădulescu,
șeful Școlii Federale de Antrenori

„Am
rupt masa din vestiar ca să-i încarc pe
jucători”

Discuția e pe cale să se încheie… Nimic despre problemele
medicale, niciun strigăt de ajutor. Bărbatul din fața reporterului
pare a avea o singură mare grijă: fotbalul.
„Cât ai slăbit?”, e întrebarea care duce conversația spre latura
delicată. „Aaaa, boala? Nu am probleme să vorbesc despre acest
subiect. Lupt cu ea, mă simt puternic. Am slăbit 12 kilograme, ca
să răspund direct la întrebare”, spune Cristi, afișând un zâmbet
plin de siguranță.
În 2008, pe când era antrenor secund la Vaslui, Dulca a fost
diagnosticat cu un cancer testicular. Operația s-a dovedit un
succes la vremea respectivă, dar tumoarea a recidivat la începutul
acestui an, în zona peritoneală. „Eram în cantonament în Antalya.
Aveam dureri de burtă și slăbeam fără să fac efort. La control
mi-au descoperit o tumoare de 12 centimetri. Imediat am început
tratamentul cu citostatice la București”, spune antrenorul
Deltei.

De la spital, direct la stadion

O dată la trei săptămâni, Cristi vine la București pentru cinci
zile chinuitoare, pe care le trece însă cu zâmbetul pe buze. Marțea
e cel mai rău, când trebuie să stea opt ore „cu acul în venă”.
„Asistentele se crucesc când văd cât sunt de puternic psihic. I-am
făcut să râdă până și pe ceilalți colegi din salon, oameni cu
același tip de probleme”, explică el.

Primele ședințe au fost cele mai grele. De luni până vineri a
suportat cu stoicism tratamentul, după care în weekend și-a condus
echipa în campionat. Și n-a ratat niciun meci. „În mod normal, trei
zile ești terminat după o săptămână de citostatice. Nici nu poți să
te dai jos din pat. Eu în acea sâmbătă aveam meci cu Chiajna, nu
puteam lipsi. Eram amețit, abia mă țineam pe picioare, dar am găsit
putere să stau cu gura pe băieți. La pauză am rupt o masă în
vestiar ca să-i încarc. Și am câștigat acel meci cu 3-1”.

În această săptămână, Cristi Dulca încheie la București
tratamentul cu citostatice. Urmează controlul și, în funcție de
părerea medicilor, intervenția chirurgicală. Din martie nu a mai
pierdut niciun meci în Liga a II-a și este decis să câștige și
lupta pe care o are cu perfida boală. Pentru că e tare, pentru că
vrea să devină un antrenor renumit, dar, mai ales, pentru că vrea
să-l vadă pe fiul său cum ajunge un fotbalist mare.

„Cred că e foarte important să debutezi cu o victorie
atunci când ajungi la o echipă ca antrenor. Iar eu am câștigat
primul meci și la Vaslui, chiar împotriva unuia dintre mentorii
mei, Viorel Hizo, și la Cluj, și la Tulcea”, Cristi Dulca,
antrenor Delta Tulcea

articol scris de Alexandru
ENCIU