Eric Lincar a fost tentat să plece de la Callatis

La 32 de ani, fostul internațional și-a trecut în CV prima
reușită ca antrenor, readucând Mangalia în Liga a II-a, după cinci
ani de absență.

– Eric, ce reprezintă această promovare pentru
tine?
– Este primul pas important din cariera mea de tehnician. După
doi ani în care am antrenat în Liga a III-a, a venit și prima mare
bucurie. Sper să am rezultate cât mai bune și de aici
încolo.

– Ai venit la Callatis în etapa a 13-a, preluând echipa de
la Cristi Cămui, care a lăsat-o pe locul doi. Sub bagheta ta, ai
avut vreun moment temerea că promovarea ar putea fi
ratată?
– Ne-am confruntat cu un moment dificil în startul returului,
pe care l-am început cu o înfrângere acasă și cu un egal în
deplasare, care ne-au îndepărtat la cinci puncte de Unirea
Slobozia. Însă, după o discuție concretă cu toată lumea, echipă și
cei din jurul ei, lucrurile au intrat pe făgașul normal. Toți cei
din jur ne-au fost alături, iar la final ne-am bucurat
împreună.

– În acel moment, nu te-a bătut gândul să
renunți?
– Ba da, am fost tentat să plec. Mie nu-mi place să pierd, iar
obiectivul era prea important pentru a-l periclita. Am crezut că
problema e la mine, însă, până la urmă, am fost convins să
rămân.

– Care crezi că a fost atuul Callatisului pe parcursul
campaniei de promovare?
– Unitatea de grup. Atât echipa, cât și conducerea am fost o
familie. Toți au contribuit substanțial la
promovare.

– Remarcați din echipă?
– Nu obișnuiesc să fac evidențieri individuale, pentru că
fotbalul e un joc de echipă, unde contează grupul, capitol la care
noi am excelat. Toți cei 23 de jucători au fost la fel de
importanți pentru mine. Le-am dat șansă tuturor să joace și îi
felicit pentru ce au realizat.

Duel la
baionetă cu Unirea Slobozia

– După înfrângerea-bombă de la Mangalia cu Comprest GIM și
egalul de la Voluntari, au urmat, până în prezent, zece victorii și
un egal, cu Slobozia. Care dintre aceste meciuri a fost cel mai
greu?
– Prin prisma încărcăturii psihice, cel cu Unirea Slobozia, de
acasă. O victorie a noastră ne asigura în mare măsură promovarea.
Mai aveam și varianta egalului, însă doar la scorul de 0-0, în
vreme ce, dacă bătea Unirea, se termina totul. Am jucat sub o mare
presiune, dar ne-a ieșit, meciul încheindu-se cu scor
alb.

– Slobozia, cu care v-ați bătut pentru promovare, cum ți
s-a părut?
– O echipă bună, experimentată, cu jucători care evoluează de
doi – trei ani împreună. Nu a fost diferență mare între cele două
formații. O felicit pentru parcursul din acest campio-nat. A fost
un adversar puternic.

Reunirea,
pe 4 iulie

– Cum vei aborda partida din ultima etapă, cu lanterna
clasa-mentului ABC Stoicescu, vei evolua cu
rezervele?
– Nu, vom deplasa toți jucătorii valizi. Vrem să încheiem
campionatul cu fruntea sus, cu încă o victorie. Vom aborda partida
cu seriozitate, ca pe toate de până acum.

– Ați creionat programul de pregătire pentru Liga a
II-a?
– Data reunirii va fi 4 iulie, însă, în rest, totul e relativ,
nu am stabilit încă nimic. Mă gândesc la două cantonamente, unul
mai lung, primul, și al doilea mai scurt, de cinci – șase zile, dar
să vedem ce vom definitiva.

– Obiectivul pentru Liga a II-a?
– Urmează să-l stabilim. Mai avem un joc, iar apoi putem sta
liniștiți de vorbă și în privința acestui aspect.

Nu se
duce la Dinamo

– Îți mai trebuie jucători pentru campionatul
următor?
– Orice promovare te obligă la achiziții, pentru a face față.
Așa că avem și noi nevoie de câțiva jucători, pe posturile
deficitare, atât fotbaliști cu experiență, cât și tineri de
perspectivă.

– Luați ceva de la Steaua II?
– Nu am stabilit nimic, dar e o idee. Au cochetat cu prima
echipă, au jucat în Liga a II-a, deci ne pot
ajuta.

– Pentru că tot am adus vorba de Steaua, la ce echipă mare
din România ți-ar plăcea să antrenezi în Liga 1?
– La Steaua am jucat cinci ani, de la 18 ani. Am fost crescut
în spiritul acestei formații și mi s-ar îndeplini un vis să
antrenez în Ghencea. Din București, n-aș refuza nici Rapidul. La
Dinamo însă nu mă văd.

Sursa: Cuget
Liber