”Am simțit desființarea echipei ca pe o eliberare! A fost decizia cea mai bună!” Antrenorul Călin Cojocaru, dezvăluiri despre ceea ce s-a întâmplat la Viitorul Pandurii, club căruia i s-a declarat falimentul | INTERVIU

Viitorul Pandurii Târgu Jiu va fi de domeniul istoriei în fotbalul românesc. Echipa care în ultimele șapte sezoane, incluzându-l și pe cel aflat în desfășurare, a luat startul în Liga 2, iar în anul 2021 a atins cea mai înaltă performanță a sa, semifinala de Cupa României, nu se va prezenta la meciul de sâmbătă, pe care trebuia să-l organizeze în etapa 10 contra Unirea Ungheni, fiindcă în această săptămână i s-a declarat falimentul! Va fi exclusă din competiții și probabil va rămâne în amintirea microbiștilor drept formația care a dorit să ia locul unei alte trupe falimentare, Pandurii Lignitul, însă nu a avut succes, fiind categorisită de suporterii gorjeni drept o ”clonă”.

Viitorul Pandurii iese pe ușa din spate a fotbalului, și nu neapărat pentru faptul că a falimentat, fiindcă și-a dorit acest lucru, ci pentru modul în care și-a tratat jucătorii și antrenorii în ultima perioadă a existenței sale. Clubul patronat de Nicolae Sarcină și-a bătut joc de angajații săi, tratându-i inuman, cu indiferență.

”Am simțit desființarea echipei ca pe o eliberare”, ”Ne-am simțit umiliți”, ”Pe stomacul gol nu se poate juca fotbal. Nici nu poți să trăiești, dar să joci fotbal”, ”A fost o perioadă pe care nu o doresc la absolut nimeni și nici nu are ce să caute în fotbal”, sunt câteva dintre reacțiile antrenorului Călin Cojocaru despre ultima parte a experienței trăite la Viitorul Pandurii, unde a fost numit în ianuarie 2023.

Călin Cojocaru, interviu după falimentul clubului Viitorul Pandurii: ”Ce am trăit în ultima perioadă nu se poate numi fotbal. Am simțit desființarea echipei ca pe o eliberare”

Într-un interviu acordat Liga2.ro după declararea falimentului clubului din Târgu Jiu, antrenorul a vorbit despre ce înseamnă această decizie pentru el, colaboratorii săi și jucători, despre perioada petrecută la Viitorul Pandurii, cele mai frumoase sau urâte trăiri, cum s-a înțeles cu conducătorii echipei și ce și-ar dori să se întâmple în fotbalul românesc pentru a nu se mai repeta astfel de evenimente. ”Ce am făcut noi nu se poate numi fotbal. La Asia Express măcar primesc ultima șansă. Noi nici nu am ajuns la ultima șansă. E dureros”, spune, printre altele, Cojocaru, care a mai antrenat în cariera sa, în Liga 2, echipele ACS Poli Timișoara și Pandurii Târgu Jiu, care, ulterior, aveau să falimenteze.

Cum ați trăit ziua în care s-a declarat falimentului clubului?
Bineînțeles că nu ne convine că s-a desființat echipa, cel puțin staffului și jucătorilor, dar, având în vedere ultima perioadă trăită la club, am simțit-o ca pe o eliberare. Atât de staff, cât și de jucători. Pentru că ce am trăit în ultima perioadă nu se poate numi fotbal.
Eram cu toții în vestiar și am aflat de pe net și după aceea doamna Vladimirescu (n.r. – Lucia Vladimirescu și soțul său, Călin, sunt cele două persoane care conduceau clubul și executau dorințele patronului Nicolae Sarcină) ne-a scris un mesaj pe grup. Ne-a spus că s-a declarat falimentul și că îi pare rău!

Ce sentimente vă încearcă după ce munca dumneavoastră la echipă s-a dus pe apa Sâmbetei? Sunteți la club de un an și 10 luni, însă în fiecare pauză lotul echipei a suferit schimbări majore, astfel că de fiecare dată s-au schimbat multe și nu ați avut parte de continuitate.
Din punct de vedere pozitiv, cred că am fost cel mai longeviv antrenor al echipei. Nu stătea prea multă lume pe aici pentru o perioadă îndelungată. Asta înseamnă că ne-am făcut treaba, noi, ca staff, și lucrul ăsta s-a văzut și în rezultate. Atâta timp cât am avut, cât de cât, susținere și am putut să muncim în condiții cât de cât normale, echipa a avut rezultate. Mai mult, în campionatul trecut, am intrat în iarnă de pe locul 6, pe poziție de play-off, dar din 2024 consider că nu am mai avut o susținere corespunzătoare și cel mai dureros pentru noi a fost că nu am putut să ne batem la play-off, pentru că nu am putut să facem transferuri, având interdicție în perioada respectivă, iar înainte de prima etapă ni s-au mai accidentat trei jucători și lucrul ăsta s-a văzut imediat la noi, pentru că nu aveam un lot numeros și toți jucătorii erau de aceeași calitate.

”E urât pentru jucători și antrenori ca la un club să se declare falimentul. Aveam cel mai mic buget din Liga a 2-a, cu siguranță, fără emoție zic. Noi nu avem nicio vină pentru asta. Iar la condițiile avute nu poți să ceri rezultate, când după prima înfrângere ți se taie masa. Nici masă, nici alimentație, ca să poți să vii la antrenament, să te antrenezi, să poți să faci ceva. Până la urmă, am făcut un egal la Oradea, am scos pe Jiul din Cupă și meciul cu Ciucul era al treilea din sezon”
Călin Cojocaru, antrenor Viitorul Pandurii, după declararea falimentului clubului

Clasarea pe locul 6 în Liga 2 la finalul anului 2023 și salvarea de la retrogradare a echipei secunde, cele mai frumoase amintiri ale lui Cojocaru la Viitorul Pandurii

Care este cea mai frumoasă amintire cu care rămâneți de la Viitorul Pandurii?
Am mai multe amintiri frumoase și pentru asta vreau să mulțumesc tututor celor cu care am lucrat, în special staffului și jucătorilor, și de la copii, și de la echipa a doua. Faptul că am reușit să ne îndeplinim obiectivul, atât la Liga a 2-a, cât și la Liga a 3-a (n.r. – Cojocaru s-a implicat pentru ca echipa secundă, activă în Liga 3, să evite retrogradarea, lucru care s-a întâmplat), unde eram pe ultimul loc și s-a salvat echipa, sunt amintiri foarte frumoase din vestiar. Dar cea mai frumoasă amintire este victoria de la Alexandria (n.r. – 1-0 la Turnu Măgurele cu CSM Alexandria, în etapa 15 din sezonul regular trecut, ultima din 2023, în urma căruia echipa a terminat anul pe locul 6 în Liga 2), când am reușit să urcăm pe locul 6 și am iernat în play-off, cum ar veni, cu un buget foarte mic.

Dar cel mai urât lucru trăit la acest club?
Ultima perioadă, în care chiar ne-am simțit umiliți și lucrul ăsta nu pot să-l accept. Nici pentru mine, nici pentru jucători.

În ce a constat umilința aceasta?
În primul rând, după meciul cu Miercurea Ciuc (n.r. – scor 1-4 la Severin, în etapa 2) ni s-a tăiat masa. Jucătorii având salariile foarte mici și nici pe acelea încasate. E dureros să vrei să faci fotbal și să nu poți, pentru că pe stomacul gol nu se poate juca fotbal. Nici nu poți să trăiești, dar să joci fotbal.
Am simțit condiții de antrenament modeste, adică am făcut antrenamente în cel puțin patru locații, dar în special lipsa banilor și hranei este dureroasă, când vrei să faci ceva și nu poți. Când tu, practic, nici măcar nu poți să te antrenezi.

”Nu e o bucurie pentru noi că s-a desființat echipa, dar, în același timp, spun că o echipă cu condițiile, între ghilimele, pe care le-am avut noi, nu are ce să caute la fotbal, nu la Liga a 2-a”
Călin Cojocaru, antrenor Viitorul Pandurii

”«Șeful trebuie să ia o decizie!» Tot ce mișca la club ni se transmitea că domnul Sarcină decide. Cel puțin în ultima perioadă, domnul Sarcină a fost invizibil”

Cum a fost relația cu șefii clubului?
Cu domnul Sarcină cred că m-am întâlnit de vrei cinci-șase ori, când m-a chemat la dânsul. În rest, nu aveam o comunicare fluentă, pentru că eu sunt pe principiul să fac treabă, să muncesc, nu îmi place să stau pe la birouri.
Comunicarea dintre noi și conducere era în sensul că eu mergeam și relatam problemele domnului Călin Vladimirescu și doamnei Lucia, iar dânșii mereu ne spuneau că șeful trebuie să ia decizie, șeful, șeful. Deci, fără domnul Sarcină nu se putea face nimic. Asta era comunicarea.
Iar comunicarea conducerii cu jucătorii nu a existat. Când era o situație insuportabilă, atunci îi chemam pe conducători să vină să stea de vorbă cu jucătorii, dar… atât. Nu existau momente dese de tensiune, dar în momentul în care îi chemam și veneau, jucătorii primeau același răspuns ca și mine, adică: «Șeful trebuie să ia o decizie!» Tot ce mișca la club ni se transmitea că domnul Sarcină decide. Cel puțin în ultima perioadă, domnul Sarcină a fost invizibil. N-am înțeles ce se nu a venit să se intereseze de ce nu merg lucrurile, dacă bagi bani în ceva și îți pasă. Anul acesta competițional nu a venit deloc la echipă, nici să ne certe, nici să ne încurajeze. În rest, când mergea echipa bine și erau lucrurile cât de cât stabile, venea, mai avea câte un discurs. Nu am simțit că nu-și mai dorește echipa, pentru că aș fi fost idiot să mai stau.

Apropo de asta, ați avut intenția de a pleca în această perioadă?
De o lună și jumătate tot am avut discuții cu domnul Călin și cu doamna, le-am trimis mesaje, pentru că atunci când nu sunt rezultate e normal să fie de vină și antrenorul și să plece. Am discutat că e momentul să ne despărțim, dar nu am putut face lucrul ăsta, pentru că nu am primit hârtie din partea lor. De cel puțin două luni am mers și am cerut hârtie, să reziliem, fiindcă așa mi s-a părut normal. Nu puteam să demisionez eu, să plec fără nicio hârtie, pentru că nu mai puteam să merg nici unde.

”Mulțumesc staffului, tuturor celor cu care am lucrat. Am avut un an 2023 formidabil și pentru toată perioada asta vreau să le mulțumesc, mai ales că au fost alături și în perioada asta dificilă. Am stat uniți și nu a dat nimeni bir cu fugiții”
Călin Cojocaru, după ce Viitorul Pandurii a falimentat

Falimentul clubului! ”Consider că a fost decizia cea mai bună pe care a putut să o ia. Trebuia să facă lucrul ăsta mai înainte”

Ați mai trăit o experiență asemănătoare?
Am mai trăit la Pandurii, tot așa. Clubul era în insolvență, dar comunicarea a fost mult mai bună. Aici, între noi și conducere, nu a fost o comunicare deschisă, să discutăm problemele. Mergeam la doamna Vladimirescu sau la domnul Călin, le spuneam despre problemele care sunt la echipă, dar nu se rezolva nimic. Consider că era nevoie să comunice și ei cu jucătorii, nu doar eu, să le spun mereu despre aceleași probleme. …
Niciodată, nici stafful, nici jucătorii, nu am vrut să ne remarcăm prin lucruri negative, gen greve, pentru că eram conștienți că suntem la un club unde sunt probleme financiare, dar, având în vedere salariile, care sunt foarte mici, și tăierea mesei de către patron după meciul cu Miercurea Ciuc a dus la o stare de nervozitate mare. Plus că e dureros, pentru mine, ca antrenor, să te sune jucătorii și să îți spună că trebuie să mănânce. Noi am vrut, știam că clubul ăsta trebuie să fie un pas spre un viitor mai bun, dar, totuși, nu se poate fără condiții minime ca să faci performanță.
În 2023, când a fost cât de cât stabilitate, că nu erau nici atunci banii la zi, am arătat că putem să facem rezultate, deși în fiecare an schimbam jucători, deși transmiteam mereu că îmi doresc să rămână foarte mulți jucători din sezonul trecut. Lucru care nu s-a întâmplat, pentru că e greu să rămână cineva dacă nu e respectat, plus că fiecare a folosit anul anterior ca pe un pas spre un viitor mai bun și pentru asta îi felicit.

Credeți că se mai putea continua în condițiile actuale?
E exclus. Nu se mai putea continua, fiindcă am fost deficitari la toate aspectele și fotbalul nu se poate face așa.

Când ați fost plătit ultima dată?
Nu vreau să vorbesc despre aspectele astea. Ce pot să spun este că nu poți să trăiești, să faci fotbal în condițiile astea, și așa nu se mai poate continua. Consider că a fost decizia cea mai bună pe care a putut să o ia, fiindcă, sincer, am simțit ca o eliberare și cred că trebuia să facă lucrul ăsta mai înainte, dacă dânsul a considerat că nu mai poate să ducă echipa asta mai departe și că nu are niciun viitor. Nu înțeleg de ce a mai continuat.

”Ce am făcut noi nu se poate numi fotbal. La Asia Express măcar primesc ultima șansă. Noi nici nu am ajuns la ultima șansă. E dureros. Ca antrenor e foarte greu să muncești, deși toată lumea zice că ești favorizat că ești la Liga 2. Nu e așa. Singurul lucru care m-a ținut motivat a fost că am vrut să răzbesc într-o meserie în care dacă nu ai un nume e destul de dificil, dar dacă muncești și produci rezultate ai o șansă. Și lucrul ăsta l-am încercat aici, dar fără sprijinul celui care deține clubul, care finanțează nu ai nicio șansă, oricât ai vrea și ai face. Dar lumea nu știe și te judecă. Cine, mă, slabii ăia? Dar scopul nostru nu a fost să plângem și să ieșim cu lucruri negative, dar ultima perioadă a fost o perioadă pe care nu o doresc la absolut nimeni și nici nu are ce să caute în fotbal”
Călin Cojocaru, antrenorul echipei Viitorul Pandurii, după ce clubului i s-a declarat falimentul

Călin Cojocaru vrea o regulă cum există pentru neplata arbitrilor: ”Nu-ți plătești angajații, nu ești programat la meciul următor”

Ce urmează pentru dumneavoastră?
În primul rând vreau să ajung acasă. Mulțumesc lui Dumnezeu că am ceva oferte. Înseamnă că am muncit și munca mi-a fost apreciată. Aștept. Sper să iau decizia cea mai bună și să ne apucăm de treabă. Am o ofertă de la Liga a 2-a și câteva de la Liga a 3-a, dar nu mă grăbesc, pentru că vreau să iau o decizie ca lumea, să nu mai pățesc ce am pățit, pentru că este dureros.
Cred că cel mai bun lucru pentru fotbal și cea mai bună licențiere pentru fotbal ar fi o garanție că jucătorii pot fi plătiți pe șase luni. O garanție prin care echipa să-și poată desfășura activitatea în condiții normale, să aibă gândul la fotbal și nu la alte aspecte. În plus, pe lângă condițiile financiare, să fie o garanție și ca cluburile să dispună de o bază proprie unde să se antreneze. Noi nu am avut acest aspect și am suferit foarte-foarte mult și știu că pentru rezultate sunt răspunzători doar jucătorii și antrenorii, dar condițiile de la noi din fotbal dăunează grav acestora din urmă.

Are o vină federația pentru situația în care a ajuns Viitorul Pandurii?
Mai degrabă cred că sindicatul acesta al jucătorilor, al antrenorilor (n.r. – AFAN), cât și federația trebuie să schimbe regulile, pentru că cei care suferă mereu la echipele astea aflate în insolvență sunt doar jucătorii și antrenorii. Consider că trebuie să se ia o măsură ca în cazul echipelor care nu plătesc baremul arbitrilor și nu sunt programate meciul următor, așa trebuie să fie un regulament și pentru jucători. În momentul în care, să spunem, ai întârzieri de două săptămâni la salarii, clubul respectiv să nu mai fie programat, nu să fie nevoie să depui memorii, care durează n-șpe luni și nu se rezolvă nimic. Iar când clubul e în insolvență, nu poți să-ți iei banii la comisii, unde te poate declara doar liber de contract, pentru că nu pot obliga un club aflat în insolvență să te plătească. Dacă îți depui memoriu pentru bani, îl depui degeaba, pentru că nu se întâmplă nimic. În sensul ăsta, consider că și noi trebuie să fim precum arbitrii. Nu ești plătit, nu prestezi.