Începutul de an 2019 i-a adus portarului Dragoș Balauru (29 de ani) unul dintre cele mai frumoase cadouri ale carierei de fotbalist: primul transfer în afara țării. Trecut în Liga 1 pe la ASA Târgu Mureș, „U” Cluj, Rapid, Viitorul și FC Voluntari, goalkeeperul plecat din Teleorman ajunsese în Liga 2 după despărțirea de echipa cu care câștigase Cupa României și Supercupa. La Daco Getica acceptare să meargă mai mult pentru a reintra în formă după o pauză de patru luni.
De la jucatul de plăcere la clubul din Colentina, a ajuns la a accepta un transfer în Grecia, în prima ligă. A semnat pe un an și jumătate cu Levadiakos și va fi rival altor trei români în campionatul elen, antrenorului Răzvan Lucescu (PAOK Salonic, locul 1), fundașului Alin Toșca (PAOK Salonic) și atacantului Vlad Morar (Panaitolikos, locul 6).
„Am fost căutat de directorul sportiv al lui Levadiakos (n.r. – Michalis Nikolopoulos), iar totul s-a întâmplat foarte repede, încât abia acum încerc să mă liniștesc și să mă concentrez doar asupra antrenamentelor! În acest moment vreau să mă adaptez cât mai repede și cât se poate de repede să intru și în poartă, pentru că acesta este obiectivul meu, să joc. Mai departe rămâne de văzut ce ne rezervă viitorul. Nu-mi doresc decât să fiu sănătos. Este prima mea experiență afară. Am un sentiment de nesiguranță, poate, dar sunt singur că mă voi acomoda foarte repede”, a spus, pentru Liga2.ro, Balauru, care se desparte de Daco Getica după doar două luni, perioadă în care a fost utilizat în șase meciuri: „Despărțirea s-a produs amiabil. Aveam o înțelegere de când am sosit la echipă, care spunea că pot pleca fără probleme la apariția unei oferte din primul eșalon. Le urez succes foștilor mei colegi”.
După 14 etape, Levadiakos ocupă penultimul loc în prima ligă a Greciei, cu 8 puncte acumulate, depășind-o doar pe Apollon Smirnis (5 puncte). Evitarea retrogradării este obiectivul noii echipe a lui Balauru. „Este un salt important în cariera mea. Știu despre Levadiakos că este o echipă cu tradiție în campionatul Greciei (n.r. – clubul din orașul Levadia este înființat în 1961). Este, clar, o oportunitate bună pentru mine, chiar dacă merg la o echipă situată pe penultimul loc al clasamentului, cu doar 8 puncte. Obiectivul clar este salvare de la retrogradare”, spune portarul care în cariera sa a mai jucat și la FC Snagov.
Român într-un lot completat de jucători de multe naționalități
În Grecia, Dragoș Balauru va evolua la echipa cu poate cei mai mulți jucători străini în lot. Doar pentru a fi titular românul trebuie să se lupte cu un francez (Devis Rogers Epassy Mboka, 25 de ani), un sârb (Vladimir Bajic, 31 de ani), un muntenegrean (Vuko Vujovic, 18 ani) și, bineînțeles, un grec (Giannis Zografos, 18 ani). Titular în prima parte a sezonului a fost Epassy Mboka, utilizat de nouă ori, dar și Bajic a evoluat în cinci meciuri. Puștii de 18 ani doar au completat lotul.
„Sunt foarte mulți jucători străini și poate de aceea îmi este mai ușor să mă acomodez, pentru că și ei au trecut prin ce trec eu! Important este să facem front comun și să ajutăm echipa să-și îndeplinească obiectivul”, declară Balauru.
În lot mai sunt jucători din Brazilia, Coasta de Fildeș, Nigeria, Ungaria, Republica Centrafricană, Benin, Burkina Faso sau insulele São Tomé și PrÃncipe, iar antrenorul este italianul Giuseppe Sannino (61 de ani), care în trecut le-a pregătit printre altele pe Siena, Palermo, Chievo, Watford, Catania, Salernitana sau Triestina.
Rezultate favorabile în meciurile împotriva echipelor antrenate de Răzvan Lucescu
În tur, PAOK a trecut în deplasare doar cu 2-1 de Levadiakos. Dacă nu vor mai fi întreruperi de campionat, echipa lui Dragoș Balauru va juca la Salonic la finalul lunii aprilie, atunci când îi va avea în față pe Răzvan Lucescu și Alin Toșca. PAOK este, în acest moment, la 30 de puncte distanță de Levadiakos, însă Balauru e încrezător că își poate învinge conaționalii.
„PAOK este acum echipa numărul 1 a Greciei, cu fotbaliști și un antrenor pe măsură, dar noi vom face totul pentru a câștiga. Am mai avut dueluri cu Răzvan Lucescu, unul când era la Rapid (1-1 în Giulești) și altul când era la Petrolul (2-0 la Chiajna, unde juca „acasă” Viitorul). Ambele s-au încheiat în favoarea mea (n.r. – pe când juca la ASA, respectiv Viitorul). Țin minte că se bătea cu Rapid la campionat și noi, cu Târgu Mureș, am reușit să-i încurcăm acasă”, își amintește Dragoș Balauru.
Articol scris de Marius ANGHEL