„Am iubit-o, efectiv, pe Poli”. INTERVIU cu Dan Alexa, antrenorul care vrea să scrie istorie în 2018, la Călărași. „Acesta a fost și motivul pentru care am acceptat Dunărea”

A fost „Chirurgul” fotbalului românesc, căpitanul lui Poli, piesă importantă la Dinamo, idol al tribunelor în Giulești. Până într-o zi când a sunat un telefon de la Timișoara. Era martie 2014, iar Dan Alexa (38 de ani) primea propunerea să pună ghetele în cui, să îi lase pe ciprioții de la Anorthosis Famagusta și să îmbrățișeze o nouă meserie: cea de antrenor. La ACS Poli Timișoara, formația cu care a simțit însă gustul amar al retrogradării. Prima experiență de principal s-a terminat cu o primă demisie, iar, apoi, Alexa a mai trecut pe la Rapid, ASA Târgu Mureș și Concordia Chiajna, pentru ca acum să vrea să scrie sitorie în Bărăgan și să pună Călărașiul pentru prima dată pe harta fotbalului românesc de prima ligă.

Despre cât de lin curge apa la Dunărea, în Liga a 2-a, unde crede că arde vie flacăra Giuleștiului, dar și despre Chiajna, Dinamo sau Poli Timișoara, puteți citi în interviul acordat de Dan Alexa pentru ProSport.

Ai terminat anul cu Dunărea Călărași pe locul întâi. Cum a fost până acum experiența de la Călărași și ce planuri ai? Ești mulțumit?
A fost un parcurs peste așteptările noastre, ale tuturor, pentru că atunci când am preluat echipa (n.r. – în etapa a 4-a a actualului sezon) era pe penultimul loc, la egalitate de puncte cu cea de pe ultimul loc. Erau multe probleme din multe puncte de vedere. A fost un parcurs excepțional: din 18 meciuri, 15 victorii și trei egaluri. Într-adevăr, acum este o emulație. S-a aprobat și un buget pentru refacerea stadionului, pentru că lumea vorbește de Liga 1. Eu trebuie să fiu cu picioarele pe pământ și să-i fac pe toți să conștientizeze că în momentul acesta avem o șansă importantă, dar nimic nu e câștigat de azi. Avem un retur mult mai greu decât prima parte a campionatului.

Câte transferuri veți face? Ați anunțat deja două.
Am luat doi jucători, pe Alin Dobrosavevici și Dino Spehar. Îmi doresc să mai aducem trei jucători, care sunt titulari la echipele lor. Sunt jucători care ar putea să crească foarte mult și pe care am putea să-i avem și anul viitor în eventualitatea că promovăm în Liga 1.

Te vezi antrenor la Călărași în Liga 1?
Da, absolut! Mă simt foarte bine. Am foarte multă liniște. Am parte de foarte multă încredere, pentru că pentru un antrenor asta este cel mai important. Lucrurile merg exact cum mi-aș dori. Pot să-mi fac meseria exact așa cum vreau, iar dacă lucrurile rămân așa, nu văd de ce nu aș rămâne. Am parte de un președinte care, din punctul meu de vedere, este foarte bun, iar atunci, pentru un antrenor, este mult mai ușor să reușească.

Ați putea evolua chiar la Călărași de la începutul sezonului dacă promovați?
Da, tocmai de aceea s-a aprobat o refinanțare. Nu știu care sunt termenii exact. Din bugetul Consiliului Județean s-a aprobat o sumă și începe cosmetizarea stadionului pentru a jucat din vară pe arena modernizată.

„Pentru mine, Rapidul este în Liga a 4-a, unde este Pancu, Daniel Niculae, Maftei…”

De când ești antrenor, ai fost deja la cinci echipe. Destul de multe în câțiva ani.
Da, dar am avut trei obiective îndeplinite. La Târgu Mureș am plecat în iarnă, pentru că începuseră problemele foarte mari și am avut oferta de la Chiajna, pe care era greu să o pot refuza. Practic, la Poli am avut un an și jumătate. La Rapid, un an, pentru că, din păcate, Rapidul a intrat în faliment și nu am mai continuat. La Târgu Mureș a fost o jumătate de an, apoi Chiajna, unde mi-am îndeplinit obiectivul. Știți foarte bine acel scandal, dar Chiajna mi-a prins foarte bine pentru experiență. A fost o perioadă foarte grea, cu foarte mult stres, pe care am reușit să îl depășim într-un final, cu greu.

Crezi că ai avut și ghinion? Au fost echipe precum Rapid și Târgu Mureș unde nu ai plecat din rațiuni ce țin de cum ți-ai făcut meseria.
Nu. Până la urmă, Dumnezeu m-a ajutat. Ghinionul nu a fost doar al meu, ci a atâtor mii de rapidiști care iubesc echipa. Pentru că să intre în faliment Rapidul nu e doar un ghinion al lui Dan Alexa. E un ghinion al multor rapidiști care iubesc foarte mult echipa. La Târgu Mureș când am mers știam de la început ce probleme sunt. Nu s-a întâmplat ceva pe parcurs, cum s-a întâmplat cu cu Rapid. A fost neplata multor salarii, dar și așa am făcut 18 puncte pe teren, eram în afara zonei de retrogradare și, să spun așa, am lăsat echipa cu șanse de salvare.

Ai pomenit de Rapid. Pentru tine, unde e Rapidul acum? Care dintre cele două echipe (n.r. – Academia Rapid sau AFC Rapid, ambele participante în Liga a 4-a București)?
Pentru mine, Rapidul este în Liga a 4-a. Rapidul este în momentul când vin 5.000 de oameni la stadion. Am văzut derby-ul cu Steaua. La Academia Rapid este Pancu, Daniel Niculae, Maftei, Ionuț Voicu. Ovidiu Burcă e președinte, rapidist. Iosif (n.r. – Mihai Iosif) antrenor secund.

Dan Alexa a promovat Rapidul, ca antrenor, în Liga 1, însă echipa giuleșteană nu a mai apucat să joace din nou în elita fotbalului românesc, deoarece a intrat în faliment

„De la Chiajna am ieșit cel mai bine, pentru că am acumulat foarte multă experiență în situații într-adevăr speciale”

Care a fost cel mai greu moment din cariera de antrenor?
Cel mai greu moment a fost… Bine, când m-am apucat de antrenorat, la Poli Timișoara, am prins doar finalul de campionat și, într-adevăr, eram conștient că era foarte greu de salvat echipa. Puteam să o facem dacă nu pierdem meciul acela cu Universitatea Cluj acasă (n.r. – 2-1, 21 aprilie 2014, a doua zi de Paști). Chiar și așa, puteam să ne salvăm. Acela a fost un moment greu. Apoi, o perioadă foarte grea, încărcată emoțional și ca și stres, a fost cea de la Chiajna, unde am avut o perioadă lungă în care nu am câștigat. Deși am început foarte bine acolo, după cinci etape eram pe locul 8 sau 9, dacă nu mă înșel. A urmat o perioadă proastă, foarte stresantă. Dar cred că din toată perioada aceea am ieșit cel mai bine, pentru că am acumulat foarte multă experiență în situații într-adevăr speciale.

În vară a fost și ultimul tău meci ca jucător, la barajul de promovare în Liga a 3-a, în tricoul celor de la Viitorul Caransebeș. Cum a fost?
A fost mai mult un moft de-al meu, pentru că eu am început fotbalul la Caransebeș. Eu m-am lăsat, acum să fim sinceri, în Cipru. Acolo am jucat ultimul meci oficial. La Caransebeș era o echipă făcută din prietenii, nimeni nu se antrena. A fost așa, mai mult să ne distrăm. Nu aveam nicio șansă la acel baraj. Mi-a plăcut lumea din tribună. Era frumos. Îmi era dor, așa. Nu acela a fost meciul meu de retragere. Acela a fost ultimul meci oficial, dar m-am retras din Cipru. Acolo am pus punct carierei de fotbalist. Am avut șansă, și aici un factor foarte important – și am spus că îi voi mulțumi mereu – a fost primarul Robu, pentru că iei direct un jucător activ și să-l pui antrenor când echipa e la retrogradare înseamnă foarte mult curaj. Și el a avut mereu încredere în mine.

Revenirea ca jucător pentru un meci, la barajul de promovare în Liga 3, în tricoul echipei Viitorul Caransebeș, a fost, după spusele lui Dan Alexa, un moft

Deci, tu te bucuri că a fost așa, o retragere bruscă.
Da, sunt mulți jucători mari, mult mai mari ca mine, care, din păcate, au deja o perioadă foarte lungă de inactivitate, în care nu fac nimic. Eu am avut șansa acesta. Asta arată cât de iubit am fost în Timișoara și cât de apreciat. Probabil, de fapt sigur, a contat și trecutul meu ca fotbalist la Timișoara. Sunt unul dintre oamenii care au avut șansă și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că îmi oferă lucrurile acestea.

„Echipa care mi-a dat greutate și pe care am iubit-o efectiv a fost Poli Timișoara”

Ca jucător, care echipă și-a pus totuși cel mai mult amprenta asupra ta?
Fiecare echipă a contribuit la cariera mea. Dar echipa la care am sărit foarte mult în fotbalul mare și de unde am ajuns și la echipa națională a fost Dinamo, pentru că am câștigat primul trofeu cu Dinamo, apoi prima Cupă, apoi eventul. De la Dinamo am ajuns în echipa națională, iar echipa care mi-a dat greutate și pe care am iubit-o efectiv și m-am implicat total, din toate punctele de vedere, a fost Poli Timișoara. Pentru că am avut cinci ani de zile cu performanțe fantastice cu Timișoara. Din păcate, ne-a lipsit un trofeu. Am fost căpitanul unei echipe, care, eu cred – cu tot respectul pentru toate generațiile care au fost aici la Timișoara – că a fost una dintre cele mai bune generații care a fost, aici, la Timișoara. O echipă care mi-a rămas la suflet a fost Rapidul, chiar dacă am jucat doar un an, pentru că la Rapid, pe Giulești, cred că am fost cel mai iubit dintre toate echipele la care am fost. Am simțit mereu iubirea lor și pe mine asta m-a surprins și am să o spun tot timpul: Rapidul îmi va rămâne în suflet. Iar Cipru, a fost o perioadă foarte frumoasă pentru familie, pentru mine. A fost așa un final de carieră unde chiar aveam nevoie de Cipru.

Ai vorbit de trofeul pierdut cu Poli. S-a pierdut acel trofeu în meciul direct de la Galați sau era deja pierdut, dată fiind situația din acel moment?
Nu, nu, nu. Eu cred că noi am pierdut campionatul cu cele trei egaluri de acasă. Noi nu trebuia să ajungem niciodată să jucăm un meci decisiv la Galați, în care trebuia să câștigăm. Noi am făcut greșeli. Penalty ratat în minutul 90 cu Târgu Mureș, acasă, am făcut egal cu Pandurii, am făcut egal cu Astra Ploiești. Aceste trei egaluri ne-au scos din lupta pentru titlu sau măcar ne-au dus în situația să jucăm la Galați. Eu știu foarte bine situația. Noi, jucătorii, nu preconizam că echipa va intra în insolvență. Erau foarte multe zvonuri, apăruse Marius Stan că nu ne vor lua dosarul (n.r. – Poli Timișoara nu a luat licența pentru sezonul 2011-2012). Nu acesta a fost motivul, sub nicio formă. Noi am pierdut campionatul atunci când am pierdut puncte importante acasă.

Alexa spune că Rapidul îi va rămâne mereu în suflet, însă pe Poli o iubește cel mai mult, chiar dacă Dinamo i-a adus cele mai mari satisfacții în carieră

A fost și acel comunicat de presă pe care l-ați dat voi jucătorii. A fost acela cel mai greu moment la Poli?
Nu, a fost un moment… Într-adevăr, am dat comunicatul atunci. Am avut dreptate 100%, pentru că eram o echipă care înțelegeam absolut tot. Am avut foarte mulți jucători de mare caracter în echipă și o spun cu toată responsabilitatea. Aveam rezultate, ne băteam la titlu. Într-adevăr, aveam restanțe financiare. Începuseră să fie la două-trei luni, chiar cred că depășisem puțin. Și a apărut acel moment în care Marian Iancu ne-a acuzat prin presă. Ne-a luat așa, pe fiecare la rând. Am considerat că este prea mult, cu toate că noi eram, în momentul acela, din multe puncte de vedere, ireproșabili, ținând cont de situația financiară.

„Marian Iancu era unul dintre oamenii foarte sclipitori”

A fost greu să fii căpitan la clubul lui Marian Iancu? Era un om care punea foarte multă presiune.
A fost foarte greu. Cred că asta m-a ajutat foarte mult și în ce înseamnă acum cariera mea de antrenor. Într-adevăr, Marian Iancu avea multe momente în care era imprevibil. Avea, așa, o strategie să pună foarte multă presiune pe echipă, pe arbitri. Eu zic că a mers, dar a mers până la un punct, din păcate. Bine, era stilul lui. Din păcate, mulți îl regretă pe Marian Iancu. De fapt, nu din păcate. Din păcate că nu mai există un om ca și Marian Iancu, să bage bani la Poli. A fost foarte hulit, dar, acum, dând timpul înapoi, cred că, până la urmă, nu știu când vom mai avea o echipă să se bată la cupele europene, în grupe. Unul dintre merite este și al lui Marian Iancu. Dar, într-adevăr, era un patron dificil. Un patron care punea foarte multă presiune și un patron, care, pe lângă toate câte avea, să știți că era unul dintre oamenii foarte inteligenți, foarte sclipitori. Avea momente în care era foarte greu să duci o discuție cu el dacă nu aveai argumente.

Ai mai lucra cu un om ca Marian Iancu, dacă ar fi o posibilitate?
Eu nu am lucrat cu el în relația antrenor-patron. Întrebare aceasta e pentru Dusan Uhrin, Sabău, Cosmin Contra, cei care l-au avut patron. Mie mi-e greu să spun acum, aș lucra sau nu.

Pentru 2018 ai vreo dorință aparte, un plan mai îndrăzneț?
Îmi doresc să promovez cu Dunărea și să intrăm pentru prima dată în istorie, pentru că cei de la Călărași nu au promovat niciodată în Liga 1. Acesta a fost și motivul pentru care am acceptat Dunărea. Îmi doresc sănătate mie și copiilor mei, pentru că este cel mai important.

Articol scris de Anda DELIU