Și-ar risca viața pentru ca fiul să revină pe teren! „I-aș dona un rinichi. Fotbalul e viața lui!”

Munca de o viață și speranțele unuia dintre cei mai promițători portari din România sunt pe cale să se năruiască. Dumitru Vlad Paul (22 de ani) a rămas fără splină în 2007, iar săptămâna trecută i s-a scos rinichiul stâng după o ciocnire violentă, în minutul 30 al partidei UTA – Luceafărul Oradea (2-0).

Chiar dacă viața nu i-a surâs deloc, tânărul goalkeeper nu vrea să își ia adio de la fotbal. Internat la secția chirurgie II a Spitalului Județean din Oradea, Vlad ar vrea să se ridice din pat, îi e dor deja de mirosul gazonului, dar pe moment abia poate să meargă până la geamul salonului.

„Doctorul mi-a spus că îmi risc viața!”

Ziua în care Dumitru repeta performanța lui Duckadam de la Sevilla e tot mai îndepărtată. În finala campionatului național de juniori din 2009, FC Bihor ‑ Steaua, portarul orădean a apărat patru lovituri de departajare. Mama lui i-a adus în salon medalia de campion și trofeul obținut în urma acelei finale, pentru a uita preț de câteva momente că, în locul plonjoanelor, Vlad se chinuie acum să facă o plimbare sau două pe zi până la fereastră și înapoi.

  Am intrat în salon, împreună cu antrenorul Luceafărului Oradea, Florin Farcaș. Vlad ne anunță din prima, parcă fără a-și da seama de însemnătatea frazei pe care avea s-o enunțe: „Azi dimineață (n.r. – ieri), la vizită, doctorul mi-a spus că n-o să mai pot juca fotbal de performanță, pentru că îmi pun viața în pericol”. A urmat o tăcere de câteva zeci de secunde, apoi tânărul portar și-a arătat latura luptătoare. „Eu nu sunt împăcat cu gândul ăsta. Sper să nu fie așa”, a spus Dumitru. De vineri, de la prânz, nu a mai mâncat nimic. E hrănit cu glucoză, prin perfuzii. „Încă mă mai doare. M-am plimbat azi dimineață până la geam și înapoi, dar în rest doar întins am stat, mi-e foarte greu să mă ridic”, a completat portarul Luceafărului.

„De ce m-au externat medicii din Arad?”

  Dumitru Paul a rămas fără două organe interne, dar nu se gândește să renunțe. Splina i-a fost scoasă în 2007, după un accident suferit într-un meci de juniori. Nenorocirea din acest an a avut două părți. Prima s-a petrecut pe stadionul UTA, vinerea trecută, după un duel cu un jucător al arădenilor, Sindou Dosso. A doua parte e cea din spitalul din Arad, unde doctorii nu i-au pus diagnosticul corect. Abia a doua zi a fost operat, medicii din Oradea fiind obligați să-i scoată rinichiul stâng. „Nu am de ce să fiu supărat pe Dosso, dar nu îmi explic de ce medicii de la Arad m-au externat. Dacă mă diagnosticau corect, poate nu pierdeam rinichiul”, a spus portarul de 22 de ani.

Mama a jucat handbal

Mama lui Vlad a fost handbalistă și probabil că portarul a moștenit de la ea dragostea pentru sport și spiritul de luptător. „Dacă s-ar considera că ar fi benefic, dacă aș fi compatibilă, eu i-aș dona un rinichi, ca să poată reveni pe teren. Fotbalul e visul lui, e viața lui, dacă el asta își dorește, eu îl susțin. Iar dacă ăsta e sfârșitul și va fi să nu mai joace niciodată, probabil va face școala de arbitri sau de antrenori. Fotbalul e viața lui, asta a învățat, asta i-a plăcut”, a declarat Lucia Paul. Doctorul Ioan Corneliu Negrini, cel care l-a operat pe Dumitru, nu a vrut să facă niciun fel de comentariu pe acest caz.

„Îl sfătuiesc să se lase!”

Totuși, doctorul Pompiliu Popescu spune că șansele ca Dumitru Paul să revină pe teren sunt destul de mici, mai ales că și-a pierdut splina și un rinichi. „Trebuie să fii nebun la cap ca să mai joci în aceste condiții. El mai poate reveni doar dacă își găsește un donator și face un transplant pentru un al doilea rinichi. În orice alt caz, îl sfătuiesc să se lase. Ce s-ar întâmpla dacă primește încă o lovitură de acest gen? Putem asista la o tragedie. Portarul e mult mai expus decât un jucător de câmp”, a spus medicul echipei naționale.

De la vârsta de șase ani e tot pe stadion. Vacanță nu a avut, copilărie nu a avut. Când a primit primele ghete cu cram­poane, le-a luat și a dormit cu ele în pat
Lucia Paul, mama lui Dumitru

Poate că încă nu realizez ce se întâmplă, dar nu pot să accept faptul că nu voi mai juca. De mic sunt rapidist și încă mai am visul de a apăra poarta Rapidului
Dumitru Vlad Paul, portar Luceafărul Oradea

E un copil talentat, promitea foarte mult, dar soarta a fost atât de dură cu el. Era unul dintre cei mai liniștiți jucători pe care i-am avut în ultimii ani la echipă
Florin Farcaș, antrenor Luceafărul Oradea

Articol scris de Radu FAUR

Foto: Sebastian TĂ‚TARU