România va avea 30 de stadioane categoria a III-a UEFA până în 2017!

Federația Română de Fotbal, prin adoptarea Regulamentului pentru Licențierea Cluburilor – ediția 2011, își propune un proiect ambițios, dar nerealist, în condițiile în care, începând cu data de 1 iulie 2012, primăriile nu se vor mai putea implica direct în administrarea cluburillor de fotbal, pentru că acestea din urmă fie se vor organiza în entități sportive de drept privat, fie își vor pierde calitatea de membru afiliat al FRF și vor fi excluse.

Sâmbătă, am scris despre criteriile financiare de licențiere care rămân nemodificate, în sensul că achitearea taxelor și impozitelor datorate statului sunt în continuare o condiție obligatorie pentru obținerea licenței la Liga 1 și devin condiție obligatorie și pentru licența de Liga 2. Aceasta nu reprezintă o ambiție federală, ci o directivă impusă de UEFA tuturor cluburilor care doresc statut profesionist, pentru a reduce treptat și pentru a stopa practica îndatorării fotbalului.

În ceea ce privește infrastructura stadioanelor pentru sezonul 2012-2013, situația se schimbă. Federația dorește o adevărată revoluție până la data de 31 mai 2012. Arenele omologate pentru Liga 1 trebuie să îndeplinească „condițiile pentru omologarea de categoria a III-a, conform Regulamentului UEFA privind infrastructura stadionului, ediția 2010, și a prevederilor art. 41- Condiții de omologare – din ROAF, ediția 2011”.

Exemplul cel mai elocvent pentru a demonstra lipsa de realism în stabilirea criteriilor de omologare la nivel național îl reprezintă obligativitatea instalațiilor de drenaj și de încălzire, din mai 2012 la Liga 1 și din 2017 la Liga 2, în absența unei strategii de dezvoltare a infrastructurii în care să fie implicate autoritățile publice, locale sau centrale. Modernizarea vechilor arene nu mai reprezintă o alternativă, deoarece proiectele după care au fost construite sunt necorespunzătoare pentru obținerea categoriei a treia, conform criteriilor stabilite de UEFA. Astfel, până în mai, trebuie construite cel puțin 5-6 stadioane (dacă luăm în considerăm faptul că echipele din București au ca alternativă Arena Națională, cele din Cluj-Napoca pot juca pe Cluj Arena, Petrolul are „Ilie Oană”, iar Ceahlăul momentan se descurcă).

Dacă la Liga 1, cât de cât, se mai găsesc bani, în liga secundă situația e critică. Criteriile de omologare stabilite în Anexa IX din Regulamentul Național de Licențiere a Cluburilor, ediția 2011, nu vor putea fi îndeplinite de mai mult de 10 echipe. Astfel, vom ajunge din nou în situația de a discuta despre modul discreționar în care se desfășoară procesul de licențiere. În mod cert, echipele din localitățile mici vor dispare de pe harta fotbalului profesionist, în condițiile în care orașe importante nu își permit sau nu doresc construirea unui stadion decent.

Dorința de a avea stadioane la standarde europene este absolut firească pentru oamenii care conduc fotbalul dintr-un birou, dar atunci când impunem astfel de criterii trebuie să ținem cont și de interesul foarte scăzut al investitorilor publici și privați pentru astfel de proiecte, deoarece, trebuie să recunoaștem, nu prea mai avem nici fotbal, nici fotbaliști și nici nu vom avea în viitorul apropiat, cauza principală fiind dezinteresul manifestat în ultimii 20 de ani față de centrele de copii și juniori, care, în general, mai există doar pe hârtie pentru a bifa, contabil, unul dintre criteriile de licențiere.

În galeria foto avem câteva exemple de stadioane ce vor fi supuse omologării anul viitor.

articol scris de Florin Alboiu