Povestea lui George Roiu, suporterul Iașiului care și-a susținut de unul singur echipa în Giulești

În startul derby-ului Rapid – CSMS Iași, într-un moment în care miile de fani ai Rapidului s-au oprit din cântat, din apropierea zonei VIP a stadionului s-a auzit un „Haide Iașiul!”. Toate privirile de pe Giulești au început să-l caute cu privirea pe „intrusul” care și-a permis să domine pentru câteva momente fondul sonor al unei arene înțesate de fanii alb-vișinii. „Un nebun”, l-au catalogat mulți dintre suporterii Rapidiști. Un „nebun” care, însă, a impresionat prin gestul său, prin curajul de a veni singur pe stadion, pentru a-și susține echipa.

George Roiu, căci el este „intrusul” din Giulești, a continuat să cânte și să-și susțină echipa până la final, iar gestul sa nu a fost trecut cu vederea de către oficialii din Copou. „Mă voi interesa cine este acel suporter și îl vom invita să stea o zi cu echipa. Și jucătorii, și noi am rămas impresionați de gestul său de a veni singur să ne susțină în Giulești. Ne bucurăm că am reușit să-i oferim o victorie frumoasă. E plăcut să știi că ai astfel de suporteri”, a declarat președintele executiv Florin Prunea.

Născut în Vaslui, trăiește în București, dar ține cu Iașiul

Deși trăiește de nouă ani în București, George Roiu n-a uitat de culorile alb-albastre și nu ezită să-și manifeste dragostea față de clubul ieșean oricând are ocazia. Așa s-a întâmplat și sâmbătă, când a cântat și și-a susținut echipa favorită în continuu, în Giulești, de unul singur. „Sincer să fiu, mi-a fost un pic teamă să vin de unul singur în Giulești, dar iubesc această echipă și nu am ezitat să vin pe stadion. Păcat că am fost singur, mă așteptam să fim mai mulți”, spune George Roiu.

Paradoxal, suporterul în vârstă de 32 de ani nu este născut în Iași, ci la Bârlad, în județul Vaslui. Anii studenției i-a petrecut în Copou, iar de atunci culorile alb-albastre i-au rămas la suflet. „Sunt născut în Bârlad, din 2005 trăiesc în București, dar continui să țin cu Iașiul, echipă pe care o iubesc din anii studenției. Am făcut la Iași Facultatea de Istorie, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Copou. Aveam abonament și mergeam la toate meciurile din Copou, dar și în deplasări. De atunci merg la fiecare meci al Iașiului în București sau în orașele apropiate”, continuă George Roiu.

Acesta povestește cum a trăit aventura din Giulești: „La un moment dat, când am fost mutat într-un alt sector al tribunei, un suporter al Rapidului mi-a luat fularul alb-albastru de la gât și mi l-a aruncat pe teren. I-am spus atunci stewardului că nu plec de la stadion fără fular. A mers și mi l-a adus. Mi-am văzut de treaba mea, nu am jignit pe nimeni, nu am înjurat pe nimeni și am reușit să plec fără probleme din Giulești. Asta și datorită unui steward, care m-a escortat până la ieșirea din stadion. A fost o experiență foarte interesantă, iar rezultatul a făcut ca ziua de sâmbătă să fie una dintre cele mai frumoase din viața mea de suporter al Iașiului”, a continuat fanul CSMS-ului.

Cum povestește George Roiu „aventura din Giulești”

Suporterul ieșean a povestit pe contul său de Facebook cum a trăit meciul în Giulești.

„Am petrecut o oră în cartierul lor, în Giulești,  căutând „colțuri acunse” să îmi pun tricoul, fularul și …să beau o bere! Însă totul era plin, imnul lor răsuna din toate mașinile și geamurile caselor, deschise larg! DERBY TRATAT ADEVĂ‚RAT! RESPECT PENTRU ASTA!

Scări de bloc pline, forfotă, agitație, atmosferă de meci mare, toți cu fulare și însemne alb-vișinii… Tineri, dar și bătrânei respectuoși și „cunoscători”…Și iaca, hop și eu… ascunzând, cu o „ușoară” teamă, punga transparentă, aia verde dacă o stiți, de la Auchan, cu „arsenalul alb albastru”! Am fost plimbat din poartă în poartă, deși aveam bilet, șeful jandarmerie decizând, în ciuda dorinței mele, să merg la sectorul V.I.P, din cauza faptului că eram singurul „NEORGANIZAT”.

A urmat introducere mea în zona scaunelor din piele :)) Asta deși i-am „amenințat” că am arsenal, că mă manifest și cânt și îmi susțin zgomotos echipa! A mers „jocul” până aproape de pauză, când toți deja îmi detestau culorile, glasul și…”moldovenismul”. Mai ales văzând scorul și evoluția echipei lor! S-au agitat și alarmat, pana am ajuns unde CHIAR mi-a fost bine…în peluza lor dezafectată, singur, „înconjurat” de un steward.

Au urmat tribuna și peluza lor, oarecum frumoase la prima vedere, pline și „cântabile”, însă din ce în ce mai recalcitrante față de ai noștri.

AM CÂNTAT CE AM ȘTIUT & SIMȚIT, AM RĂ‚GUȘIT, AM FOST APLAUDAT DE ECHIPĂ‚ ….RESPECT MAXIM!
DAR…….CEEA CE MI-A RADIAT SUFLETUL :
I-AM ÎNVINS PE TOȚI !!! I-AM BĂ‚TUT, PE STADIONUL LOR!!!
CSMS IAȘI, ALE ALEEE, HAIDE IAȘIUUUUULLLL!!!”

Articol scris de Narcis POHOAȚĂ‚